CulinarMiercurea fara carnePasaje de viata

Calendarul surprizelor dulci

  Sunt o persoana calculata, ordonata si pofticioasa, astfel incat chiar si nevoia mea de ceva dulce este programata saptamanal printr-un calendar al surprizelor dulci.
  Tu simti nevoia de ceva dulce?
  Eu da, mereu, si nu ma simt vinovata pentru dorinta mea, gustul dulce este esential unui organism echilibrat. Atata timp cat acorzi atentie la ce mananci si consumi cu moderatie, dulciurile pot fi o parte placuta a vietii tale. Ele furnizeaza energia pentru muschi, sunt un fel de combustibil pentru creier si sistemul nervos, ajuta la metabolizarea grasimilor si sunt responsabile de buna dispozitie. Corpul nostru se bazeaza pe cantitati mici de zahar pentru a functiona corect, un desert este un confort alimentar dar si o baza a activitatii mentale.
  Calendarul surprizelor dulci este o sinteza savuroasa a saptamanii, o dezlantuire a fanteziei, un “tratament” dulce care are la baza pasiunea mea de a calatori si experimentarea emotiilor pozitive. Faptul ca sunt deschisa spre noi experiente imbraca diverse forme inclusiv aceasta recompensare ce cuprinde o diversitate culturala combinata in mai multe traditii culinare.
Calendarul surprizelor dulci
 Pasiunea de a calatori si depasirea barierei culturale satisfac niste nevoi dobandite printr-o interactiune cu un mediu cultural si social, dar nevoia de dulce este o nevoie innascuta. Degeaba avem cristalizate in minte un obiectiv, un plan, anumite actiuni, daca lipseste stimularea s-ar putea sa esuam. Acesta este rolul surprizelor dulci, sa stimuleze si sa activeze, fiind o motivatie. Eu am nevoie zilnic de aceaste recompense dulci pentru a-mi atinge obiectivele. Din aceasta cauza alcatuiesc la inceputul fiecarei saptamani un calendar dulce pe care il vizualizez zilnic pentru a putea depasi posibilele obstacole si a gasi solutii la orice probleme. Imi imaginez bucuria papilelor gustative, experimentez starea data de acel dulce specific zilei, actionez, iar rezultatele nu se lasa asteptate. Dulciurile sunt forta interna a fiecarei zile care ma determina sa trec la actiune.
 De obicei imi pregatesc singura aceste deserturi,  operatiunile culinare ma reconforteza si relaxeaza, dar am zile in care prefer un desert de lux gata preparat.  Astazi, duminica, este una din zilele cand ma rasfat cu Motiko, un desert traditional japonez, o forma de arta si traditie.
Deserturi Motiko

  Stiu ca ai studiat cu atentie calendarul meu si cunosti beneficiile aduse de fiecare desert preparat de mine in aceasta saptamana, dar lasa-ma sa-ti spun povestea fiecaruia prin prisma emotiilor mele.

Budinca de tapioca
  Am inceput saptamana cu o budinca de tapioca care este  aproximativ amidon pur, ea fiind alcatuita aproape in intregime din carbohidrati. Valoarea tuberculilor de Cassava este mare, contine vitamine si minerale, dar este insuficienta ca singura sursa de nutritie deoarece este aproape complet lipsita de proteine.
In mitologie planta de manioc este descrisa ca un salvator care protejeaza impotriva foametei.  Exista o poveste braziliana trista despre o femeie, Tupi, careia i-a murit copilul de foame si devastata l-a ingropat sub coliba. Noaptea a venit un spirit de lemn “mani” care a transformat corpul copilului in radacina unei plante pe care a numit-o “mani oca”, adica “radacina spiritului de lemn”. Aceasta radacina a devenit baza hranei nativilor si i-a salvat de la infometare.
   Pufoasa, moale, reconfortanta, asa este aceasta budinca. Eu o asociez cu puterea si sustinerea, doua calitati care sunt necesare atunci cand vremurile sunt grele. O mananc atunci cand trebuie sa-mi stabilesc directia unui nou inceput si cand atac anumite oportunitati. Este o sursa de inspiratie, un moment care-ti atinge inima si care te ajuta sa trimfi asupra adversitatilor.


Marti- Italia- Tarta cu ricotta

Tarta cu ricotta
    Martea a fost ziua tartei cu ricotta, o amintire a concediului petrecut asta-vara in regiunea Lazio, unde am asistat la obtinerea Ricottei Romane DOP (denumire de origine protejata) si de unde m-am intors cu cateva retete ale localnicilor. Acestia sustineau ca cel care i-a invatat pe ciobanii locali sa faca aceasta branza a fost insasi sfantul Francisc din Asissi in 1223. Eu cred ca istoria ei este mult mai veche, dar pentru ca viata acestei branze este scurta nu a putut fi distribuita catre pietele urbane decat mult mai tarziu si probabil a fost consumata doar de localnicii care au facut-o.
Atunci cand simt nevoia de a ma hrani nu numai fizic ci si emotional, tanjesc dupa branza. Acest dor se datoreaza faptului ca branza se face din lapte, esenta hranei materne. Branza ofera o legatura cu copilaria,  conectarea la spiritul pamantului, este hranitoare pentru suflet, linistitoare, iar substanta ei plina de proteine ne tine ancorati in viata.
Salata de fructe
    Miercuri am facut o simpla salata de fructe exotice ca in Filipine. Acest arhipelag de insule cuprinde pentru mine combinatia perfecta a vacantei:  peisaje superbe, orase moderne, sate izolate si traditionale, plaje impresionante, lagune ascunse, soare si apa cristalina, apusuri fascinante, snorkeling in mijlocul marii.
Spre deosebire de celelalte emotii care decurg din siguranta si confort, speranta este credinta ca ziua de maine va fi mai buna, ca lucrurile se vor schimba. Exista posibilitatea ca in curand sa pot vizita acest arhipelag, iar acest lucru ma motiveaza si ma sustine.
  Conexiunea mea cu fructele tine de sentimentul ca sunt deasupra lumii, e un fel de calatorie in timp catre copilarie si amintiri, imi da un sentiment de libertate si o lipsa de griji.
Gingerada
  Joi m-am trezit inzapezita exact ca in Canada, iar pentru ca am stat prea mult in frig mi s-a inflamat gatul. Noroc cu gingerada prevazuta in calendarul meu, am facut mai multa decat imi propusesem, iar ceea ce mi-a ramas mi-am propus sa o transform in bere. Atat berea de ghimbir cat si gingerada sunt folosite ca remedii pentru a calma tusea si gatul iritat.
In aceasta zi n-am prea vorbit dar mi-am scris cuvintele intr-un jurnal, incercand sa exprim tot ce am acumulat in interiorul meu. Aceasta introspectie si autoanaliza m-a ajutat mult atat pe plan personal cat si profesional.
Budinca din seminte de chia
  Vineri a fost iar randul Americii de Sud si vedeta a fost budinca de chia. Semintele de chia sunt printre cele mai sanatoase alimente de pe planeta, sunt pline de substante nutritive si de aceste beneficii importante se bucura atat corpul cat si creierul meu atat de incercat in aceasta saptamana. Am avut de terminat doua proiecte si am lucrat in paralel la ele, lucru care m-am cam derutat. Faptul ca am reusit sa ating un obiectiv destul de greu pentru care am consumat  timp si care a necesitat un efort sustinut din partea mea m-a umplut de mandrie, iar in linistea casei am luat bolul cu budinca, am respirat adanc si m-am bucurat.
Semintele si-au dovedit denumirea, in limba mayasa inseamna putere si eu le-am pretuit pentru ca mi-au furnizat o energie durabila, iar gustul lor este bland, catifelat.

 

Sambata- SUA- Lava Cake

 

Lava Cake
   Sambata a fost randul Lava Cake. Oh, da,…ciocolata! Ciocolata nu se poate substitui cu nimic, te copleseste cu o senzatie de dragoste, iti ofera ceva mai mult si acest ceva mai mult vine din satisfactia emotionala creand buna dispozitie. Cand experimentam dragostea corpurile noastre sunt inundate cu hormoni care reduc stresul si ne ajuta sa ne prelungim viata. De fiecare data cand nu primesc dragostea de care am atata nevoie mananc ceva care contine ciocolata.

Duminica- Japonia- Moti

Deserturi Motiko ca o forma de arta
  Duminica am avut onoarea sa mananc un aliment sacru. E greu sa gasesti un desert care sa intreaca in gust si semnificatii ciocolata, dar Moti, un desert de lux japonez, face fata acestei incercari. Reteta sa o egaleaza in timp pe cea a ciocolatei,  pe azteci si japonezi  nedespartindu-i decat un ocean, Pacificul.
  Prima emotie pozitiva care m-a cuprins cand am vazut bobitele in crusta de orez a fost bucuria. Bucuria te viziteaza rar, atunci totul este exact cum ar trebui sa fie, un zambet ce-ti este adresat dimineata cand te trezesti, un cadou neasteptat, o duminica in care te bucuri de prezenta familiei sau o bucatica de placere dulce intr-o abordare estetica superioara, o forma de arta.
  Momentul urmator a fost rezervat recunostiintei, am realizat ca cineva le-a adus in calea mea pentru a ma bucura, si-a deschis inima, mi-a impartasit o traditie ce dureaza de sute de ani. As vrea sa multumesc si eu cumva, sa dau inapoi macar o parte din bucuria ce mi-a fost daruita.
  Dupa ce am gustat prima Moti m-a cuprins o stare de impacare cu mine, cu lumea, ma simteam moale, relaxata, in sfarsit am realizat ca este duminica si ca in aceasta zi nu trebuie sa fac nimic decat sa ma complac in lux, in luxul de a manca acest desert.
A urmat veneratia, care este declansata atunci cand te confrunti cu imensitatea naturii, a cosmosului sau a unei traditii, in cazul meu culinare. Asa te simti dupa ce mananci moti, te simti coplesit de maretie.
  Nu ma  mir ca moti a fost mancat in mod exclusiv de catre imparatii Japoniei, e delicios, vegan, fara gluten, si plin cu crema. Era considerat un semn de noroc,  o “hrana pentru zei” si se oferea in ritualurile Shinto.  Primele inregistrari ale sale ca facand parte din festivitatile Anului Nou dateaza din perioada Heian, fiind pomenit chiar si in cel mai vechi roman japonez “Povestea lui Genji”.

  Acum vad mult intr-un desert mai mult decat calorii, macronutrienti, il vad ca pe un instrument de crestere spirituala, ca o hrana pentru suflet si ca pe un generator de emotii pozitive.  Tu te confrunti cu emotii pozitive in mod regulat, ocazional sau aproape deloc? Ce spui, n-ar trebui sa le experimentam mai des? Tot ce ai nevoie sunt doar cateva moti din orez lipicios.

                                    Da, nevoia de dulciuri este esentiala!

31 de comentarii la “Calendarul surprizelor dulci

  1. Eu sunt o iubitoare de ciocolata si de cafea, asa nu trebuie sa-ti mai spun ce desert mi-a facut cu ochiul. Dar vreu demult sa incerc aceste Motiko, le-am vazut in Afi Mall….asa ca data viitoare nu mai scapa :)))

  2. Vaiii Raluca…ce am gasit eu aici? Le-as manca pe toate…dar sa le primesc deja facute. Asa ca…ramane sa ma anunti de fiecare data cand faci cate ceva bun si eu ma prezint la tine. E OK asa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *