Hummus cu sos tahini de casa

Hummus cu sos tahini de casa

    Astazi e miercuri, deci am o reteta  fara carne: hummus. L-am preparat intr-un fel mai special, datorita faptului ca nu am avut pasta de tahini si am incercat sa compensez cumva aceasta cu un substitut, care eu zic ca este destul de reusit. Pot spune ca am mancat acelasi preparat intr-un restaurant libanez, facut cu ingredientele traditionale si nu a fost la fel de bun ca al meu.
    M-am hotarat azi la aceasta reteta pentru ca am gasit la market conserve de naut si astfel nu a mai trebuit sa fierb nimic. Pe canicula asta este un mare avantaj sa faci mancare fara a folosi aragazul.
   Humus se face peste tot in lume, este un cuvant arab care inseamna naut si multe regiuni din lume isi disputa originea sa.  Retetele de hummus au mereu in comun: nautul, pasta de susan (tahini), sucul de lamaie si usturoiul. In unele regiuni ale globului se pune unt in loc de ulei de masline, se adauga iaurt, chimion, ardei iute, dar nu sunt diferente prea mari in reteta de baza.
  Nautul, ingredientul principal al hummus-ului, este una din cele mai vechi culturi din Mesopotamia (3000 i Hr) si o mancare comuna incepand cu Roma si Grecia Antica. O legenda spune ca Cicero si-ar datora numele acestei plante leguminoase, in latina numele nautului fiind cicer, derivat din grecescul kickere.
  El este un aliment minune recomandat de nutritionisti pentru o alimentatie echilibrata si sanatoasa, avand totodata si un efect terapeutic. Protejeaza inima, este ideal in lupta cu kilogramele, regleaza tranzitul intestinal si este indicat daca  vreti sa renuntati la carnea rosie.
  Un aspect care cred ca il va face mai usor acceptat in toata lumea, este faptul ca este considerat….afrodisiac, fiind alcatuit dintr-un complex de vitamine, minerale (contine fier care produce energie, magneziu care sporeste cantitatea de enzime ce produc antioxidanti, zinc, potasiu, toate cunoscute datorita faptului ca ajuta functiile sexuale si stimuleaza energia fizica) proteine  si avand putine calorii. Cu asemenea calitati parca vad in curand o crestere majora a vanzarilor de naut din supermarketurile de la noi.

Ingrediente:

 

– o conserva de naut;
– 50 gr susan;
– 2 catei de usturoi;
– 20 ml ulei de rapita;
– un praf de sumac;
– un mix de germeni;
– sare dupa gust.
Mod de preparare:
   Am ales sa pun in loc de lamaie sumac, in loc de ulei de masline ulei de rapita presat la rece, iar in loc de sos de tahini cumparat din magazinele specializate am facut eu o varianta proprie.
    Sosul de tahini este un sos traditional in tarile arabe din Orientul Mijlociu, folosit ca un condiment pentru a insoti preparate precum humus, falafel, babaganoush sau pentru carne ca o alternativa la un sos de smantana.
Se incalzeste o tigaie la foc mediu si se adauga semintele de susan amestecandu-se pana capata o culoare aurie spre maron. Mare atentie, se ard foarte usor!!! Odata prajite se lasa sa se raceasca cateva minute si se pun apoi in robot. Eu am la acest robot si un vas mic unde pot procesa cantitati mici, care altfel le-as pierde prin vasul cel mare. Se adauga usor uleiul, decopertand mereu partile laterale ale vasului pentru a se obtine un amestec omogen cremos. Sosul se poate depozita pentru chiar cateva luni, in frigider, intr-un borcan etans, dar nu recomand deoarece isi pierde savoarea.

 Se deschide conserva de naut si se pastreaza lichidul in caz ca avem nevoie sa schimbam consistenta hummusului. Se pun boabele in robot adaugandu-se si restul ingredientelor mixand totul.

 

    Sumacul este un condiment obtinut din pisarea unor fructe uscate ale unui arbust. El adauga un gust de lamaie salatelor, apertivelor sau carnii. In hummus, fatoush, kebab sau lahmacun ne spune o poveste de plina de arome.
    Uleiul de rapita l-am ocolit datorita unor articole gasite pe internet, dar in final am zis sa-l incerc si eu. Eu am fost foarte multumita de aroma si gustul fin si contrar celor afirmate de altii nu a rancezit timp de 2 luni, cat l-am folosit.
  Trebuie avut putina grija la consistenta si aroma  pe intreg procesul de omogenizare, dar asta nu inseamna ca este o operatie grea.
 Se transfera pasta intr-un vas de servire, se garniseste cu patrunjel, paprika sau ca in cazul meu cu mix de germeni si se stropeste totul cu putin ulei.
Se serveste cu paine prajita, legume, biscuiti, chipsuri, covrigei.

La Daniel gasiti o alta abordare a miercurei fara carne= salata de varza cu castraveti ( eu nu am mancat never asa ceva), iar la Dan niste poze cu ardei umplut cu branza -reteta sarbeasca. Pentru retete trebuie sa-i rugam in cor, pentru ca sunt secretosi.

Citeste:  Cartofi noi la cuptor si sos de smantana cu ciuperci

2 comentarii


Lasă un răspuns