Veni Mignon, Vedi Delaco & Avincis, Vinci!

Veni Mignon, Vedi Delaco & Avincis, Vinci!

   N-o sa fac o recenzie de analiza psihologica incercand sa reconstitui trecutul, dar la un moment dat am realizat ca viata si-a pierdut din aroma, din textura si s-a instalat un soi de voal pe papilele-mi gustative. Nu-i de vina limbajul de lemn, am scapat de el pe masura ce am realizat ce inseamna libertatea. Ciudat e ca din acel moment savoarea alimentelor a intrat pe o panta descendenta. Acum, la 27 de ani inca mai caut gustul crud al copilariei, al vacantelor petrecute la bunici, cireselor amare, prunelor din gradina bunicului sau al casului facut de bunica. In incercarea mea de a invinge si domina timpul caut o cunoastere gastronomica spre a retrai momente din trecut cu aceeasi intensitate emotiva. Asa am descoperit ca timpul se lasa imblanzit gustand franturi din pasiunea oamenilor tradusa in alimente cu suflet.
   Saptamana trecuta ne-am intalnit la Mignon cativa prieteni spre a degusta vinul de la Avincis alaturi de cremoseniile celui mai mare #fanbranza, Delaco. Este un mod distractiv de a afla mai multe despre soiurile de vin din Oltenia si despre imprecherea lor cu branza Delaco.   Cu cat afli mai multe, cu atat degustarea va fi mai plina de satisfactii si pentru asta nu ai nevoie decat de o minte deschisa. Poti fi sedus de-o aroma, de-un gust, de-o imperechere sinergica.

Veni Mignon, Vedi Delaco & Avincis, Vinci!
   La inceputul degustarilor nu am prea distins nuantele fine, dar pe masura ce au progresat  si am ascultat explicatiile amfitrionilor am putut discerne din ce in ce mai bine intensitatea unor imperecheri, complexitatea unor arome, au capatat contur contrastele, complementaritatea dintre taninii fini, blanzi sau aprigi ai vinurilor si versatilitatea, voluptatea branzeturilor.
  Am trecut joi in doua ore prin diferite stadii de rememorare a copilariei si asta datorita unor gusturi si arome pe care le credeam pierdute. In Domnul de Roua Rosu am gasit notele de pruna si tutun ce aromau aerul amiezei cand stateam cu bunicul pe prispa, iar in Grana Padano am regasit nota de nuca ce ma imbratisa odata cu bunica in diminetile de vacanta. 
 Uite, am gasit cuvantele ce definesc vedetele serii: Domnul de Roua Rosu -bunicul, Grana Padano -bunica iar imperecherea branzovina preferata- vacanta la bunici. 
                                         Bunicul- Bunica- Vacanta 
 Daca amfitrionul ne-a spus povestea Domnului de Roua ca fiind un vin al iubirii, povestea unui indragostit topit de razele soarelui, eu l-am simtit mai mult ca fiind o poveste despre pasiunea bunicului pentru bucata sa de pamant pe care a transformat-o intr-un colt de rai. 
 Ca si acest vin bunicul era corpolent, cu o structura rubiconda, toata fiinta sa exprima vigoare, aciditate, forta, complexitate si avea un caracter savuros descris de o usoara aroma de tutun ca un buchet. Pielea sa era bronzata si usor aspra de la viata in aer liber, lucru ce-si punea amprenta pe caracterul sau franc, dintr-o bucata, la fel cum pielita groasa a strugurilor de Cabernet Sauvignon, majoritari in acest cupaj, isi pune amprenta pe structura Domnului de Roua si pe continutul sau de tanini. Nu-i de mirare ca un astfel de domn rosu se gaseste des in compania unei doamne mature, de calitate superioara, densa, cu un aspect neted la exterior ca o coaja si cu un mijloc usor sfaramicios plin de aroma.
  Gustul branzei Grana Padano de fructe proaspete, usor dulceag, aroma sa de nuca mi-a readus-o in minte pe bunica. Diminetile vacantelor incepeau cu imbratisarile bunicii si cu valuri de arome imbietoare de prajituri, cozonac sau de paine calda. Asta face si Grana Padano, este promisiunea unei zile minunate, insorite, a unei vacante gastronomice.
  Fiecare vin si fiecare branza  ca si fiecare barbat si femeie luate in parte sunt unice, dar din unirea acestora poate rezulta cuplul perfect. Din impreunarea Domnului de Roua Rosu si a Granei Padano a rezultat o netezire a taninurile rigide, a aciditatii vinului, datorita continutului crescut de grasime al branzei, a texturii sale unice care a complimentat la fiecare muscatura vinul ce s-a simtit la randul sau onorat de o asemenea echilibrare de bogatie usor sarata si a imbratisat-o cu dragoste.
   Vacanta pentru mine inseamna aer curat, arome naturale, liniste si cei dragi aproape. Cred ca aceasta prima degustare pe terasa de la Mignon a fost inspirat aleasa, intr-un interior cat ar fi fost el de luxos nu as fi avut acelasi confort si rezultatul degustarii poate ar fi fost altul. 
    Nu te speria, aceste degustari sunt la fel ca orice alt subiect, odata ce ai invatat sa stapanesti un vocabular de baza poti absorbi rapid foarte multe cunostiinte. 
                                             Te astept sa ne insotesti la urmatoarea degustare!

Degustatorii

8 comentarii

  1. Nu ma pricep la vinuri, dar recunosc ca mi-ar placea sa invat. O sa mai studiez problema.

  2. Ce descriere plastica si ce asocieri interesante ai facut…
    Nimic nu se compara cu o branza buna, alaturi de un vin pe masura. Nu am fost la o degustare, dar cine stie…poate intr-o zi voi avea ocazia.

  3. Eu sunt mare fana degustari, de vinuri, de branza, de ciocolata! Si cum branza Delaco face casa buna cu vinul am cumparat-o pentru un picnic la Zoo. Presimt ca va fi ceva inedit.

  4. Am fost la o degustare de vinuri si am avut o experienta foarte draguta.Este adevarat ca am fost cu un grup organizat si totul era foarte bine pus la punct.

Lasă un răspuns