CalatoriiCulinar

Gastronomie pastorala si transhumanta, doua activitati complementare la Stana Stefanu

Gastronomie pastorala si transhumanta, doua activitati complementare la Stana Stefanu

Transhumanta si turismul sunt in general doua activitati incompatibile, dar la Stana Stefanu se impletesc in gastronomia pastorala. In Parang, odata cu construirea Transalpinei care strabate domeniile de pasunat, a avut loc o schimbare de orientare economica. Cu Transalpina au venit in acest plaman verde in numar mare turistii, iar din cresterea animalelor, ca principala activitate, s-a ramificat si dezvoltat tot mai pregnant exploatarea ei turistica. Pe aceasta axa rutiera a aparut un fel de traseu recreational. dar si gastronomic care a ridicat economic zona. Turistii autohtoni sau straini vin sa deguste aceasta gastronomie pastorala, iar traditia locului de transhumanta ii da acesteia o valoare identitara plina de arhaism si autenticitate. Practic, peisajul din jur iti este pus in fata, in strachina. Intr-o zi de vara, cativa bloggeri din ASociatia Bloggerilor Olteni am strabatut aceasta axa si ne-am bucurat ochii, sufletul si papilele gustative, iar acum voi incerca sa redau un crampei din aceasta experienta. 

 

Transalpina zis si ”Drumul Regelui” sau ”Poteca Dracului”, cel mai inalt drum rutier din Romania. este o cale excelenta pentru dezvoltarea turismului in contact cu natura. Aici se deschide in fata privitorului toata maretia muntilor in peisaje fermecate, incluzand o flora si fauna fantastica, dar si numeroase colturi peste care istoria a lasat vestigii. Aceasta bucata de tara a facut parte din regiunea istorica a Provinciei Oltenia de Nord si a fost mult timp o unitate administrativa distincta. Teritoriul acesta a fost numit Judetul Jales fiind atestat in 1385 sub conducerea lui Dan I si apoi a lui Mircea cel Batran. Mai inainte a fost parte distincta condusa de Litovoi. voievod care a domnit de pe la 1240 pana la 1278/1279.

Datorita invaziilor mongole regatul maghiar a instalat la granita de sud-est cavalerii ioaniti, cu o exceptie “țara cnezatului voievodului Litovoi”(terra knezatus Lytouy woiauode), numita si “țara Litua”(terra Lytua), care a ramas pe mai departe romanilor, “aşa cum au stăpânit-o şi până acum”. Acest teritoriu in 1247 se afla sub suzeranitatea coroanei maghiare, platind tribut. Nu a avut autonomie din marinimia regelui maghiar, ci a fost aparat de o armata puternica, careia ii este solicitat ajutorul: „a cincea parte din ostașii țării amintite să fie datori a veni în oastea noastră și a porni la război pentru apărarea țării noastre„

Gastronomie Pastorala

Odata cu aparitia Translapinei a aparut fenomenul turismului motivat de atractivitatea mediului montan asupra masei tot mai largi a populatiei urbane. El e impletit cu valorificarea de activitati productive traditionale legate de transhumanta cum ar fi productia de branzeturi, bauturi artizanale, mancaruri traditionale, obiecte de artizanat populare din lemn, lana sau blana de oaie.

Putin mai jos, in statiunea Ranca, situata la o altitudine ce porneste de la 1.500 de metri pana la 1.750 de metri, la poalele masivului Papusa. a avut loc o utilizare agresiva si cam haotica a spatiului, fiind costruite pensiuni peste pensiuni, dar aici sus printre creste, apare o utilizare mai respectuoasa a mediului inconjurator si a patrimoniului cultural. Cei de jos nu pot rezista fara cei de sus pentru ca exista nevoia de a se mentine un peisaj umanizat, ca atractie pentru exploatarea turistica. Turistii nu vin numai pentru a admira peisaje, a respira aer curat, vor sa aiba contact si cu alte valori culturale, istorice, de patrimoniu. Aici sunt vizibile urmele transhumantei in traditii, obiceiuri de altadata, dintre care multe sunt pe cale sa dispara, dar si  gastronomie pastorala pentru a te scufunda intr-o antropologie culinara. Cum gastronomia studiaza diferitele comportamente care ne alcatuiesc relatia cu mancare din punct de vedere cultural si in raport cu mediul inconjurator, pe axa Transalpinei o sa vezi multe puncte care o promoveaza, dar niciunul ca Stana Stefanu.

Stana Stefanu, punct gastronomic local

De multe ori asociem gastronomia doar cu arta culinara si caracteristicile din jurul unui restaurant, dar acest lucru nu este corect, deoarece ea nu se limiteaza doar la asta. Gatitul este atat arta, stiinta, dar si cultura, fiind alcatuit dintr-un set de cunostinte si practici care datorita evolutiei istorice are o mare insemnatate culturala. Si unde poti observa mai bine relatia noastra cu dieta decat in mediul natural, in care se obtin aceste resurse alimentare. La Stana Stefanu poti vedea gastronomie pastorala, modul in care sunt folosite alimentele autohtone, le poti gusta, dar ai parte si de aspectele sociale si culturale care intervin in relatia om-dieta. Aici este un punct gastronomic local, adica un punct de alimentatie turistica de tip familial care ofera preparate alimentare specifice acestei zonei geografice.

Bunatatile gastronomiei pastorale de la Stana Stefanu

Neofit sau nu, sigur vei vrea sa incerci bulzul, palinca, carnatii pe gratar, elemente gastronomice ce sunt foarte cunoscute, dar trebuie neaparat sa incerci tocanul de oaie. Acesta nu-i un preparat tipic romanesc, el este intalnit la toate populatiile care se ocupa cu oierit, dar familia Babu, de la Stana Stefanu, l-a inscris in categoria Produselor Traditionale, facandu-l cunoscut. 

Stii ce-i mai exact tocanul de oaie? Se fierbe oaia in seu propriu adaugandu-i-se doar sare grunjoasa si apa de izvor. Este un mod ancestral de pastrare pe timp lung a carnii, dar care are contine savoarea gastronomiei pastorale, el insotind dintotdeauna ciobanul in transhumanta. In mod traditional se pune intr-un burduf , iar racit are aspectul tobei, dar la Stana Stefanu se mananca sub forma unor bucatele delicioase de carne fierbinti. Noi le-am mancat rapid nu de frica sa nu se sleieasca, ci fiindca au fost excelente.

Tot aici gasesti dulceturi( am mancat clatite cu dulceata de afine, o bunatate), sucuri realizate in mod artizanal ( am baut in premiera suc de salcam), folosind formula simpla a retetelor traditionale care au ramas neschimbate de-a lungul anilor si sunt realizate exclusiv cu fructe proaspete de cea mai inalta calitate.  Aceasta gastronomie pastorala ofera turistului o experienta destul de exotica careia nu-i poate rezista.

Lumea pastorala a Parangului

Daca mergi pe versantii Parangului vezi din Transalpina minuscule staneprimitive, pastori cu turme si te poti familiariza cu practica, obiceiuri, coduri, credinte, reguli ancestrale. Aici poti simti cat de adanc in timp se pierd principiile vietii pastorale si ale culturii ei. De mii de ani nu s-au schimbat prea multe. Cresterea ovinelor este o activitate traditionala, cu randamente nu foarte mari, dar cu produse sanatoase, de inalta calitate si cu un cost redus. Calitatea produselor depinde de calitatea alimentelor pe care le primesc animalele, iar ovinele de aici pasc linistite iarba la fel ca si cu un mileniu in urma. Ele ofera un lapte excelent pentru branza si carne delicioasa pentru gatit.

In Parang cultura pastorala a lasat urme materiale si intangibile importante, dar fenomenul turismului care se refera la transhumanta, ar trebui bazat mai mult pe setul de valori istorice, patrimoniale, peisagistice, teritoriale si evidentiat prin propuneri cu un continut marcat cultural. Sunt cateva initiative implementate, precum acesta de gastronomie pastorala de la Stana Stefanu, muzeul Bacitei Marioara, dar e prea putin si slab promovate. In afara istoricilor, etnologilor, a specialistilor din domeniile culturale conexe transhumantei, prea putin sunt cunoscute evolutiile istorice, bogatia etnologica din bunurile pastorale, folclorul, cultura populara, traditii, spiritualitate, iar unele cunostinte privind cunoasterea mediului fizic ca si climatologia empirica, reteaua de cai de pasunat, sisteme de exploatare durabila a pasunilor si pajistilor sau alte valori culturale sunt pe duca. E drept ca rapoartele istorice sunt de prisos atunci cand vezi viata de zi cu zi a localnicilor, care are inca o relatie stransa intre om si animal, dar ea trebuie perpetuata.

In timp transhumanta a declinat si a incetat sa mai existe in modul in care era practicata anterior, pastorii romani cu turmele lor ajungand pana in Kirghizstan sau Spania, avertizand un decalaj functional care a fost mai apoi echilibrat pe areale mai mici ingradite de granitele romanesti, dar acest lucru a tras un semnal de alarma. E posibil ca pe viitor aceasta meserie sa isi piarda valoarea economica si sa fie abandanata, generand probleme de mediu si demografice. Acest proces degenerativ social si teritorial poate fi oprit activand spatii care au ca ingrediente componente economice si sociale.

Lumea pastorala are diferite fatete, care nu-s cunoscute decat pe un areal mic, si necesita sa fie obiectivul unei atentii speciale. Turistul urban este interesat de aceasta lume, de aceasta gastronomie pastorala, si mai ales in aceasta pandemie a constientizat si si-a recuperat interesul pentru relatia si legatura sa emotionala cu natura.

In aceasta vara torida bucura-te ca noi de o zi relaxanta pe Transalpina si uita de problemele de zi cu zi, racorindu-te, reflectand in fata imensitatii fizice si simbolice ascunsa in natura si incercand deliciile gastronomiei pastorale de la Stana Stefanu. Reincarca-ti bateriile pentru a putea reveni la viata urbana!

9 comentarii la „Gastronomie pastorala si transhumanta, doua activitati complementare la Stana Stefanu

  1. Foarte frumoasa si interesanta aceasta locatie, o sa mi o notez pentru viitor. Nu am vizitat pana acum zona Transalpinei si cu siguranta ma va ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.