Întâlnirea SuperBlog la Manara Blue. De curând s-a încheiat ediția Spring SuperBlog 2026, desfășurată în această primăvară sub sloganul „Energie creativă. În stilul tău.” și în spiritul tradiției a urmat o întâlnire offline cu pupăturile de rigoare date întâi câștigătorului Marius Mandache, apoi între participanți și susținători sau ambasadori ai competiției. Dacă nu știi ce-i această competiție SuperBlog, află că este una dintre cele mai cunoscute și longevive competiții de blogging din România, lansată în 2008. Pentru mine e mai mult decât o celebrare a creativității, farmecul ei vine din diversitatea celor ce o compun, din schimbul de idei și mai ales din relațiile care s-au construit între noi. Aici se transformă experiențele obișnuite în povești captivante, iar scrisul sincer despre pasiuni, provocări sau reușite a creat și creează conexiuni reale între participanți. Cei care au pus bazele aceastei comunități, cei care încurajează noii veniți, promovează colaborarea, păstrează un spirit deschis, prietenos, pe scurt cei care fac ca această comunitatea să fie vie, să fie mai mult decât o colecție de bloguri, sunt Claudia și Albert Budică. Fără ei, blogurile noastre ar fi doar pagini pe internet, dar prin ei au devenit povești care unesc oamenii aducând respect, creativitate, autenticitate, dorința de a ne dezvolta și a construi împreună.
Gazda reuniunii noastre a fost Restaurantul Manara Blue, un spațiu cu atmosfera primitoare, design rafinat și atenție la detalii, cu un concept culinar tip bufet suedez „All You Can Eat” (AYCE), aflat în inima SEMA Parc din București, la doi pași de stația de metrou Petrache Poenaru. Conceptul acesta presupune plata unei sume fixe (45 de lei în timpul săptămânii și 69 de lei în weekend, sâmbăta), iar consumul de mâncare este nelimitat pe durata șederii în restaurant. Deși pare simplu și te poți gândi că-i un „ împinge tava”, conceptul este extrem de dezvoltat și rafinat, oferind o selecție generoasă de preparate proaspete, atent pregătite pentru toate gusturile. De la aperitive și salate până la feluri principale și deserturi, fiecare invitat are libertatea de a explora și combina aromele preferate într-un ritm propriu. Varietatea foarte mare face ca bufetul să devină un fel de corn al abundenței și un simbol al libertății individuale. Sentimentul care te încearcă de cum intrii pe ușă e că ai făcut o afacere, obținând o valoare excelentă pentru prețul plătit. Spre deosebire de un restaurant clasic, unde alegerea unui singur fel poate deveni o limitare, aici fiecare își poate construi propria experiență gastronomică. Poți gusta puțin din multe preparate, descoperind arome pe care poate nu le-ai fi comandat niciodată într-un restaurant obișnuit, dar acest model economic cred că este destul de greu de făcut rentabil în România, iar faptul că meniul diferă zilnic este chiar o provocare.
În România, deși conceptul AYCE este relativ nou, există o tradiție puternică a ospitalității și a meselor îmbelșugate. De aceea, noi înțelegem intuitiv ideea de abundență, accentul pus pe relația dintre gazdă și invitați, chiar dacă istoric nu am prea avut astfel de restaurante AYCE. La noi, în mod tradițional masa este văzută ca un moment social, așa că întâlnirea noastră a fost o experiență socialo-gastronomică extrem de relaxată sub semnul ospitalității și generozității. Cu ce m-a cucerit restaurantul? Ai posibilitatea să încerci multe preparate și cum eu sunt cam gurmandă din fire, vreau să gust din toate. Ei bine, n-am putut gusta decât dintr-un mansaf de pui cu cartofi și din somonul cu sos de portocale. Plus două prăjituri, una stil amandină, nu mai rețin cum se numea și o namura. Ce preparate mai erau disponibile? Încep cu supe și ciorbe, ce îmi amintesc desigur – Supă de pui cu tăiței de casă, Supă cremă de usturoi, Supă cremă de cartofi, Ciorbă de cartofi, Ciorbă de pui. Trec la aperitive, felul doi și salate fără să fac diferențierea lor pentru că mi-e că le încurc- Rulouri cu mozarella, Bulete de cartofi, Scoici in sos rosu, Crispy de pui, Falafel, Fahitas, Babaganoush, Labneh cu mentă, Somon în sos de portocale, Chiftele de vită în sos roșu, Fajita pui, Mansaf pui, Mansaf vită, Orez alb cu fidea, Orez cu turmeric, Ficăței de pui la cuptor, Aripioare pui cu sos barbeque, Salată de vară roșie, Salată colesaw, Salată de varză albă, Fajita pui, Humus, Fatoush, Moutabal. Asta-i ce îmi aduc aminte, că erau mult mai multe feluri, mai ales multe salate. Și erau și prăjituri- una gen Amandină care nu mai țin minte cum se numea, Namura, Negrese, Orez cu lapte și ceva cu fidea. Și fructe de sezon.
După cum ți-ai dat seama din denumirile măncărurilor, restaurantul are o tușă de gastronomie arăbească, așa că am căutat și ce înseamnă denumirea lui. Cuvântul arab „manāra” (منارة) înseamnă în primul rând: far, prin extensie, loc care luminează sau inspiră. În cazul nostru, Manara Blue este foarte probabil să poate fi interpretat ca: „Farul Albastru” sau „Reperul Albastru”, sugerând un loc de întâlnire și relaxare cu influențe mediteraneene și orientale, nume ce evocă eleganță, atmosferă și gastronomie arabo-mediteraneană.
Acum vreau să-ți arăt cum se prezintă fiecare fel, cum este scris rețetarul cu ingrediente, valorile nutriționale medii / 100 g, alergenii și am ales după denumirile exotice.
În concluzie, acest restaurant Manara Blue „All You Can Eat” (AYCE) este mai mult decât un loc unde mănânci bine și din belșug, el are o dimensiune culturală ce îl face cu adevărat interesant. Aici găsești un spațiu care aduce împreună oameni, culturi și gusturi diferite, exact așa cum SuperBlog aduce împreună oameni cu experiențe și stiluri de scris diferite. Poate că tocmai de aceea întâlnirea SuperBlog la Manara Blue a fost un succes, atât competiția, cât și restaurantul au la bază aceeași idee – diversitatea care unește.
