Istoria impune o reabilitate fireasca a celor meritorii. Cu un an inainte de Centenarul Marii Uniri cred ca ar trebui mai mult promovat „regele Romaniei Mari”, Ferdinand cel loial, Ferdinand Intregitorul, Ferdinand Regele Taranilor, o personalitate marcanta a istoriei noastre. De la Libris.ro am achizitionat recent o carte semnata Ioan Scurtu – Ferdinand I -, iar ceea ce m-a atras la ea a fost mentiunea de pe coperta -Personalitatile Marii Uniri din 1918.
- An aparitie: 2016
- Tip Coperta: brosata
- Nr. pagini: 288
Cuprins
Cine este Ioan Scurtu?
Profesor Universitar Doctor Ioan Scurtu este unul dintre istoricii de marca ai tarii, care pe langa faptul ca a activat peste 40 de ani in invatamantul superior de stat si particular fiind seful catedrei Istoria romanilor la Universitatea din Bucuresti, director al Institutului Nicolae Iorga, prorector al Universitatii Spiru Haret, apoi decanul Facultatii de Istorie, Muzeologie si Arhivistica a Universitatii Spiru Haret. Pe langa aceste functii onorante a indeplinit si altele: director general al Arhivelor Nationale, director general-adjunct al Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989, presedintele Societatii de Stiinte Istorice din Romania, membru titular al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania. A publicat peste 100 de carti, personale sau in calitate de coordonator si coautor.
Traiasca regele!
Consiliul de Coroana luase decizia neutralitatii Romaniei in razboi, fapt ce l-a nemultumit pe Carol I astfel incat i-a cerut secretarului sau sa-i pregateasca un discurs pentru abdicare. Voia sa determine retragerea intregii familii Hohenzollern de la tronul Romanie, iar locul sa-i fie luat de catre o Locotenenta Regala. La doar doua zile a murit, iar in a treia principele mostenitor Ferdinand I, in varsta de 49 de ani, depunea juramantul in calitate de Rege al Romaniei. Vezi Regii Romaniei. Carol I versus Ferdinand I. Asemanari si deosebiri
După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze statul român prin Unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renaşterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor.
(Proclamaţia regelui Ferdinand cel loial, din 15 august 1916)
Regele, un bun roman. Ferdinand cel loial.
Dumnezeu, care dupa atatea grele incercari a binecuvantat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lasa sa scada ceea ce cu atata truda s-a cladit si va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fara preget ce sunt hotarat ca bun roman si rege sa inchin iubitei mele tari.
Cel de-al doilea rege al statului modern roman, Ferdinand cel loial, in proclamatie isi ia angajamentul ca va fi un „bun roman”. Din respect pentru poporul sau si din proprie initiativa, renunta la cultul catolic alegand ortodoxia, iar pentru acest lucru Papa il va excomunica. Pentru ca a iubit aceasta tara a dorit crearea unei Romanii Mari prin alipirea Transilvaniei, astfel incat odata cu declansarea primului Razboi Mondial a ales alaturarea de partea Antantei si opozitia fata de Puterile Centrale conduse de catre Germania. Familia sa aflata in Germania l-a renegat si a arborat stindardul heraldic in doliu, interzicand purtarea numelui de Hohenzollern. Varul primar al mamei era Tarul Ferdinand I al Bulgariei, iar Imparatul Francisc Joseph, conducatorul Imperiului Austro-Ungar, era var primar cu bunica sa. Ambii se aflau in tabara opusa. Ferdinand I a fost nevoit sa ia niste decizii dureroase, dar pe care si le-a asumat ca fiind cele ale unui bun roman.
Intaia vizita in Transilvania a regelui Ferdinand si a reginei Maria – Emil Stoian, Sebastian Maluseru
Dinastia mea este romana! Este o greseala sa afirmi ca este straina, germana! Nu, ea este romana! Romanii nu l-au adus pe unchiul meu Carol sa fondeze o dinastie germana la Gurile Dunarii, ci pentru a fonda o dinastie nationala. Cer pentru Casa mea onoarea de a fi indeplinit misiunea pe care poporul roman i-a incredintat-o.
Razboiul pentru Intregirea Neamului
In data de 4 august 1916, s-a semnat la Bucuresti conventia conform careia in termen de zece zile Romania se alatura Frantei, Angliei, Italiei si Rusiei. Se dobandea recunoasterea drepturilor romanilor asupra Bucovinei, Banatului, Maramuresului, Crisanei si Transilvaniei, primul pas in realizarea dezideratului national.
Campania militara s-a dovedit una dezastruoasa astfel incat in numai trei luni armatele germane si bulgare conduse de feldmaresalul Mackensen ocupasera Oltenia, apoi Bucurestiul. Regele si guvernul se vor refugia la Iasi, urmand o perioada grea pentru toti romanii, cei ramasi in teritoriu si cei refugiati. Dupa inca o luna, in decembrie, Tezaurul Bancii Nationale, a arhivelor si valori de patrimoniu au fost transferate la Moscova. A mai urmat un transport in iulie in conditiile in care Rusia se afla intr-un haos total.
Regele Taranilor. Modificarea Constitutiei.
Obtinandu-se victorii pe frontul romanesc s-a incercat o pace separata al carui obiectiv era detronarea Hohenzollernilor din Romania. Cel mai mare pericol venea insa din Rusia care era cuprinsa de febra revolutiei. Regele care pusese in dezbatere reforma agrara si cea electorala inca din decembie 1916, ia decizia de a trece la infaptuirea lor, iar Senatul modifica Constitutia pentru a oferi baza legala infaptuirii reformelor.
Voua, fiilor de tarani, care ati aparat cu bratul vostru pamantul unde v-ati nascut, unde ati crescut, va spun eu, regele vostru, ca pe langa rasplata cea mare a izbanzii, care va asigura fiecaruia recunostinta neamului nostru intreg, ati castigat totodata dreptul de a stapani intr-o masura mai larga pamantul pe care v-ati luptat. Vi se va da pamant. Eu, regele vostru, voi fi intaiul in a da pilda, vi se va da si o larga participare la treburile statului.
Terminarea razboiului
Urmeaza victoriile din iulie-august 1917 la Marasti, Marasesti si Oituz. Din pacate au fost urmate de revolutia din Rusia care a schimbat situatia Frontului de Est, aceasta iesind din razboi.
Cand am intrat in razboi stiam ca va fi greu, prevedeam chiar ca se poate sa fim invinsi; nu mi-a putut insa trece prin minte ca vom fi victima unui act de tradare fara precedent in istorie si ca asfel va veni o zi ca cea de azi, in care sa trebuiasca sa ne gandim cum sa iesim cu onoare fara a ne sinucide.
Consiliul de Coroana sub presedentia regelui declara in februarie 1918 hotararea de a intra in tratative de pace cu Puterile Centrale. In mai se semneaza de catre guvernul Marghiloman dezavantajosul Tratat de Pace cu Puterile Centrale, dar regele Ferdinand a refuzat sa-l ratifice, astfel ca potrivit Constitutiei el nu exista. La 11 noiembrie se incheia Primul Razboi Mondial, guvernul Marghiloman demisiona, Pacea de la Buftea-Bucuresti era anulata, iar Romania revenea in tabara castigatoare.
Ferdinad Intregitorul, regele Marii Uniri
Pe principiul dreptului la autodeterminare urmeaza in aprilie 1918 unirea Republicii Democratice Moldoveneasca (Basarabia) cu Romania „de-a pururea si pentru totdeauna”. Dupa parbusirea in toamna a monarhiei Austro-Ungare, in noiembrie Adunarea Nationala Constituanta a Bucovinei decide „Unirea Bucovinei cu celelalte tari romanesti intr-un singur stat independent”.
Pe 1 decembrie are loc revenirea triumfala dupa doi ani a regelui in fruntea armatei, in Bucuresti. In aceeasi zi la Alba Iulia Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca voteaza in unanimitate unirea cu Romania.
Dupa Basarabia, dupa Bucovina, mai lipea o piatra din cele mai scumpe: Ardealul cu tinuturile din Ungaria locuite de romani. Astazi ne-ati adus si aceasta ultima piesa a cladirii, care incoroneaza marea opera de Unire.
Incoronarea regelui Ferdinand I, regele tuturor romanilor
Marea Unire a fost idealul tuturor romanilor si fusese implinit doar pentru catva timp de catre Mihai Viteazul, iar Alba Iulia devenise simbolul unitatii nationale. Pe acest fond a aparut necesitatea incoronarii lui Ferdinand in acest oras. La Alba s-a inceput construirea Catedralei Ortodoxe a Incoronarii la Alba, a unei gari speciale cu douazeci de linii, iar in Bucuresti a Arcului de Triumf. Efortul material si organizatoric a fost insemnat. In data de 15 octombrie 1922, Ferdinand este incoronat ca Rege al Romaniei Mari la Alba Iulia.
Suindu-ma pe tron am rugat Cerul sa dea rod muncii ce, fara preget eram hotarat sa inchin iubitei mele tari, ca bun roman si rege.
Pronia cereasca a binecuvantat si prin barbatia poporului si vitejia ostasilor ne-a dat sa largim hotarele Romaniei si sa infaptuim dorul de veacuri al neamului nostru.
Incoronarea a marcat nasterea statului national roman. Simboluri ale Marii Uniri au fost sceptrul si mantaua regelui, coroana si mantaua reginei. Regele a purtat Coroana de Otel a lui Carol I ce fusese facuta din otelul unui tun capturat de romani de la armata otomana in timpul Razboiului de Independenta al Romaniei din 1877-1878. Pe sceptru se afla inscriptia:
„Pentru Majestatea Sa, regele Ferdinand al tuturor romanilor, dat in amintirea razboiului din 1916-1919 pentru eliberarea si unificarea tuturor romanilor”.
Refacerea tarii
Desi a avut o domnie scurta, de doar 13 ani, marcata de mari framantari interne si internationale, in timpul sau Romania a atins un grad mare de dezvoltare, refacandu-se. Tara noastra era cunoscuta ca ” Granarul Europei” si pentru exploatarile de petrol, avand o economie stabila. A infaptuit reforma agrara, a reconstruit economia si industria, s-a implicat in relatiile internationale, a reformat tara, a promulgat o noua Constitutie cu o baza legislativa pentru dezvoltarea Romaniei Mari.
In timpul domniei sale Romania aproape si-a dublat marimea ca teritoriu de la o suprafata de 137 903 km2 la 295 049 km2 si de la 7 771 341 locuitori la 17 149 321 locuitori. Impresionante cifre, nu? 
Ferdinand cel loial a murit la 20 iulie 1927, la Castelul Peles si a fost ingropat la Curtea de Arges, alaturi de regele Carol I și regina Elisabeta.
13 comentarii la „Ferdinand cel loial, regele Marii Uniri”
Cred că soțului meu i-ar plăcea cartea, el preferă cărțile și documentarele cu tematică istorică, eu în schimb sunt mult mai superficială. 😊
Felicitări pentru articol, e foarte complex!
Soțul este pasionat de istorie și a citit cartea. I-a plăcut foarte mult. I-am trimis și articolul tău care îl va încânta cu siguranță. 🙂
Recomand si celelalte cartie scrise de Ioan Scurtu legate de monarhie.
PS: bancnotele de 10, 25 si 50 bani emise in timpul lui Ferdinand tin loc de monezi. Metalul era asa greu de obtinut in acea vreme incat au fost nevoiti sa foloseasca hartie si pentru valorile rezervate in mod normal monezilor.
Trebuie sa recunosc ca este singura carte citita din cele scrise de acest autor, dar stilul fluent si atractiv m-a atras si voi mai cauta carti scrise de dansul.
Adevarata lectie de istorie in acest articol! Felicitari pentru abordarea reusita! 😉
Multumim pentru acest articol… este util pentru persoanele care nu cunosc atat de multe… 🙂
Foarte interesanta cartea, o adearata lectie de istorie. Apropo de bancnota, bunicii mei aveau bancnote vechi de pe vremea regelui si de mic copil eram impresionata de designul rau, mi se pareau asa dintr-o alta lume si mi se parea incredibil ca bunicii mei au trait acele vremuri.
Mi-ar plăcea să fiu atrasă de istorie. Cand observ cu cata dragoste se vorbește despre anumite subiecte istorice, parca ma mai motiveze, însă când e să citesc, parca,parca am o reținere, în sensul că anumite lecturi nu ma prind
Super articol! Putina lume scrie pe astfel de subiecte, iar mie acestea mi se par foarte interesante. O mica lectie de istorie, pe care multi fie am uitat-o, fie nici nu am invatat-o pana acum.
Nu prea ma pasioneaza subiectul, dar pentru persoanele carora le plac genul aceasta de carti, cred ca sunt un deliciu. In schimb, tind sa multumesc pentru datele pe care le-ai mentionat in articol. Azi am mai invatat ceva nou ^_^
Cat despre aia 10 banuti, stau si ma gandesc de ce oare i-au mai pus pe piata? La fel cu cei de 1 ban sau 5 bani de acum. :))
Este una din cartile care ma intereseaza. Istoria cunoscuta asa, prin intermediul acestor carti si prin viata unor personalitati, este exact genul meu de lectura.
Eu nu prea sunt cu instoria, insa sotului ii place!