CulinarDegustariSuperBlog

Agent Branziceanu in actiune, mare fan branza din Carpati

Nevoile mele au fost intotdeauna modeste, insa dorintele mele, ca o compensare, au devenit tot mai costisitoare. Acum ma imping de la spate sa gasesc cea mai buna branza din lume si asta nu-i deloc usor, entitatea mea necesita senzatii tot mai tari. Acesta-i adevarul, pe care l-am imbracat intr-o haina de job hoinar, de vreme ce fan branza Toni Delaco imi finanteaza aventura. El a cutreierat lumea timp de 5 ani degustand tot felul de soiuri de branza, dar tot nu s-a putut hotari care-i cea mai buna branza, asa ca in secret m-a angajat pe mine. Sa ma recomand, sunt agentul Branziceanu in actiune, cel mai mare fan branza din Carpati.
Spre deosebire de Toni sunt imuna la Yvonne, Christine si alte frumoase, putand astfel sa ma concentrez mai bine pe munca. E drept ca nu traversez ca o combina seceratoare lanuri intregi de femei sau nu pot sa spun „salut” astfel incat femei maritate, hotarate si cu inalte convingeri morale sa-si paraseasca familiile, dar tocmai asta e atuul meu. Acesta si papilele-mi gustative. Averea, inteligenta, caldura sufleteasca, aspectul fizic placut palesc in fata numarului impresionant de papile cu care m-a daruit natura- 14.000.
Agent Branziceanu in actiune, fan branza din Carpati
  Nu-i rea viata de turophil pribeag, iar dupa ce mi-am luat un an sabatic ca sa colind jumatate de glob am ajuns inapoi pe continentul mama, Europa, ca un adevarat fan branza din Carpati.
Am doua vesti pentru voi: una rea ca nu m-am hotarat care-i cea mai buna branza si una buna, m-am intors cu un troler plin de branzeturi. Dupa un periplu prin cateva tari europene mi-am inceput exilarea voita in Franta….timp de o luna. Eram pe jumatate galicizata de acasa, de consumul de literatura franceza alaturi de un pahar de vin si o farfurie de branzeturi fine si de aceea am lasat aceasta tara la finalul aventurii mele gastronomice. Nu degeaba cuvintele a manca si aventura au etimologie franceza, aici am fost imbibata din belsug cu ambele.
  Conduceam modelel meu preferat de masina; masina unui prieten (Toni nu te speria, nu-i a ta), deja de vreo saptamana prin toata Franta reusind sa strang vreo 100 feluri de branza premium si 20 de vinuri locale. Nu ma simt confortabil intr-o masina daca pedala de acceleratie nu e apasata pana la podea. Ciudat, dar pe unii chestia asta ii nelinistete si de obicei masinile conduse de mine se golesc brusc de pasageri. Sunt sigura ca sunt destui soferi care sa mearga cu 200 km/h intr-o zona urbana, pe celalalt sens de circulatie, pe ploaie si care canta in timp ce beau un vin bun, in cazul meu Château-Grillet. Altora li s-au ridicat permisele de circulatie pentru mai putin, dar pe mine nu ma afecteaza asta, pentru ca m-am sinchisit vreodata sa-l obtin. Declar ca sunt singurul astfel de fan branza din Carpati, restul ar merge cu viteza, dar nu au autostrazi.
  Declar ca nu a fost vina mea, masina se saturase pur si simplu de mine si a vrut sa ma arunce afara, demonstrandu-mi cat de putin control am asupra ei. Zburam alaturi de roata dreapta, parbriz si nepretuitul meu troler ce continea mostrele de branza. Restul masinii se tavalea de ras dandu-se de-a rostogolul prin iarba. Situatia a fost mult prea rapida pentru mine, altfel as fi incalecat roata pentru o amortizare a renasterii mele fortate din pantecele automobilului, dar am reusit totusi sa pun la adapost trolerul strangandu-l ferm in brate. Am avut noroc, nici roata, nici parbrizul, nici continutul trolerului si nici masina sugubeata nu au patit nimic, asta e tot ce am auzit la spital.
  Dupa o saptamana de peticeala m-au externat. Ma linisteam ca desi nu mai aveam prea multi bani, ultimii ducandu-se pe cateva operatii absolute necesare existentei mele ca fiinta umana, rationala, inca aveam papile gustative de fan branza din Carpati. Ipoteza total gresita, medicamentele si mancarea din spital ma tranformasera, aveam ageuzie temporara. Din cele cinci simturi isi lusera vacanta fix cele de care aveam cea mai mare nevoie, cele de natura chimica care-mi dadeau informatii cu privire la savoarea, aroma si compozitia alimentelor.
 Cum oare o sa gasesc eu cea mai buna branza din lume? Si asta cu doua saptamani inainte de a inainta raportul catre Toni?
 M-am tarat impreuna cu pretiosul troler pana la primul hotel sordid de langa spital. Declar deplin convinsa: Franta are unele din cele mai minunate hoteluri sordide din lume, cu trei, patru tipuri de tapet intr-o camera, si nu cu unul, doua intrerupatoare care nu functioneaza, ci toate. Si aici ma astepta scaparea mea, soarta avea sa mi-l scoata in cale pe Gus, cel care avea sa fie ajutorul meu de nadejde.
 E primul soarece francez pe care-l cunosc si se pare ca dragostea de branza ne uneste, e si el mare fan branza. Dar n-a fost asa de la inceput. Recunosc vina e a mea, am avut mereu in cap tiparul in care atunci cand apare omul, paznicul creatiei, ordinele inferioare o iau la fuga. Gus, lucios si confortabil ca un un calugar budist si-a exersat filozofia printr-o terapie psihica asupra mea, ma fixa invesmantat in diverse hartii de ambalaj,  pe care le schimba in fiecare ora mai ca o demoazela si asta nerenuntand niciodata la molfait. Dupa ce mi-a mancat timp de o saptamana din branzeturile adunate cu atata truda, m-am gandit sa ma folosesc de cunostiintele sale in materie, asa ca am insirat pe masa toate branzeturile: Langres, Pleasant Ridge Reserve, Stilton, Red Leicester, Manchego, Wensleydale, Stilton, Rogue River Blue, Kunik, Fromage de Meaux, Comte, Le Châtelain Camembert, Oussau-Iraty, Roquefort, Chèvre, Pont l’Evêque, Tomme de Savoie.
Vacute Montbéliarde  Am stiut din start ca-i mai destept decat magarul lui Buridan si nu-si va da obstescul sfarsit in timp ce incearca sa se hotarasca din care sa guste prima oara. Dupa o fina degustare din fiecare, s-a hotarat usor la una din bucatile de Comte, la modul ca s-a lipit instant de ea. Ca un adevarat connoisseur a ales-o pe aceea care era invelita in ambalaj verde si avea un scor de 16 din 20(!!). O bila alba in partea mea, asa ca l-am lasat sa se dea unui adevarat exces culinar. Dupa ce el a atins Nirvana contopindu-si sufletul si stomacul cu esenta divina, a venit si randul bucuriei spiritului stomacului meu, dar prin contemplare si asceza. Dupa culoarea usor galbuie mi-am dat seama ca bucata de branza aleasa de Gus fusese produsa vara, atunci cand vacile mananca o multime de ierburi salbatice si flori, avand o dieta bogata in beta-caroten. Desi nu-i puteam simti aroma de unt brun sau de fructe cu coaja lemnoasa mi-am adus aminte de calatoria mea in Jura, de rotile gigant de la acea ferma de lapte a producatorului de branza si chiar de cateva vacute Montbéliarde prietenoase.
Fort des Rousses, Juraflore in Poligny
 Acolo am participat ca reprezentant  fan branza din Carpati, timp de doua zile la intrega tehnologie de producere a branzei Comté, de la mulgerea dis-de-dimineata a unuia din cel mai aromat si bogat lapte pe care l-am gustat vreodata, la transportul la Fruitiere unde laptele crud (nu este niciodata pasteurizat) se transforma in roti proaspete de Comté si in final la Affineur. Aici se intampla o magie in fiecare roata de branza, fiecare isi defineste personalitatea.  La Affineur-ul de la Fort des Rousses, Juraflore in Poligny, am fost lovita de doua lucruri: aroma picanta, de pamant a branzeturilor imbatranite cu gratie si cantitatea enorma de branza existenta: de la podea pana la tavan. Branza mai multa decat putea cuprinde ochiul omenesc (214 m lungime, cea mai mare incapere  pentru branza din lume).
  Affineurul a dat aici un mini concert de percutie la roti cu un instrument numit sonda, care a fost incununat de o mini proba asupra unei roti maturate, eu fiind indemnata ca  fan branza din Carpati sa verific gustul, culoarea si textura. Atat de rafinata!!! Usoara pe cerul gurii, cu note vagi de cimbru sau de ananas si vanilie in nota distincta de nuca prajita. Comte aducea aroma de pasune alpina, cu eleganta si finete. Ce sa mai zic, dealurile acelea sunt vii, au gust de branza si invers branza are gustul dealurilor. Comte mi-a oferit arome profunde si incitante prin utilizarea unor procese simple, traditionale, sanatoase, testate in timp si mai nou de maestrul Gus. Prin cultivarea acestei bucurii autentice, de a fi gasit cea mai buna branza din lume mi-am vindecat spiritul inimii si m-am umplut cu ch’i din abundenta, incat pe loc mi-a trecut ageuzia si am hotarat ca-i timpul sa vin acasa. Laurii deja incepusera sa-mi inmugureasca pe langa urechi la gandul cat de bucuros va fi Toni cand va vedea rezultatul pelegrinarilor mele.
 Apoi m-am gandit ca nu ar fi frumos din partea mea sa vin inapoi la Toni fara un mic souvenir, asa ca am cutreierat magazinele, unde am aflat un lucru ingrijorator, contractia stocurilor de branza. Este cel mai bun eufemism pentru a indica fenomenul furtului din magazine a branzei. Este alimentul cel mai furat pe plan international!!! Wow! Ce de fani branza! Intr-adevar, branza este bogata in proteine ​​si calciu, ceea ce sugereaza ca furtul din magazine se face nu de catre adolescenti, ci de oameni maturi care-si completeaza dieta in mod constient cu alimente nutritive. Si atunci mi-a venit o idee!!
  Dar, revenind la vacile noastre, m-am intors acasa pentru ca mi-am indeplinit misiunea si am gasit cea mai buna branza din lume. E drept ca ma cam doare spatele de la atata rostogolit de roti de branza, dar a meritat. Daca auziti cumva ca politia franceza investigheaza furtul a 100 de roti de branza Comté in valoare de 40.000 € si cantarind fiecare 50 de kilograme, sa nu-i credeti. De fapt fiecare avea in jur de 45 de kilograme si au fost 98 de bucati cu valoarea undeva in jurul a 35.000 €.    Lui Toni in afara de aflarea celei mai bune branze din lume si o roata din ea, de salutari de la jumatatea feminina a celor sapte continente, i-am adus si o vacuta Montbéliarde. Am auzit ca a organizat un concurs si m-am gandit ca ar fi cel mai nimerit premiu pentru un adevarat fan branza. Pe Gus l-am relocat in Romania pentru ca nu se stie cand voi mai avea nevoie de el si acum e mare guru in Carpati. e faimos in domeniul managementului.  Personal de la el am invatat ceva: adevarul secret al universului este sa fii capabil sa te bucuri de el. Sa te bucuri de ceea ce ai. In cazul meu banuiesc ca voi fi bucuroasa mult peste varsta de pensionare, atat eu cat si copii mei. Ce ma deranjeaza putin este ca un fan branza mi-a luat-o inainte si a subtilizat cel mai scump slicer de branza din lume (25.000 €!!!), din Muzeul Branzei, din Amsterdam, dar il gasesc eu si-l deposedez.
A fost o calatorie fascinanta si delicioasa. Calare pe-o roata, lumea acum mi se pare stranie, ubicuu proaspata, recent vopsita. Merci, maestre Toni pentru provocare!
Semnat
Raluca, agent Branziceanu in actiune, mare fan branza din Carpati

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

21 de comentarii la “Agent Branziceanu in actiune, mare fan branza din Carpati

  1. Sunt fan branza, dar nu Delaco. Noroc ca e articolul vechi si sponsorii nu intra sa vada comentul meu. Sau poate era bine sa vada ca au un cascaval care constipa. nașpa de tot. Nici nu-l ating in supermarket, nu cumva să paț ceva de la atinsătură doar :)))

  2. Sa stii ca in ultimul timp si eu ma declar fan branza. Am mancat foarte multa in ultimul timp si asocierea cu rosii este geniala. Poate ca asta este si motivul pentru care am facut abuz

  3. Cand am coitit la final ”Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.” am crezut ca nu vad bine, dar apoi mi-am dat seama ca si articolele vechi trebuie ”bagate in seama”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *