Dupa primul razboi mondial, Europa a cunoscut o perioada de mari transformari, iar Romania a cunoscut o epoca de sincronizare, de „europenizare”, numita si „Epoca de aur”, un moment de varf al vietii culturale si literare. S-a depasit spiritul oarecum provincial si ne-am integrat intr-un ritm de modernizare care a cuprins atat lucruri bune cat si rele. Literatura de atunci reflecta atat tendintele umaniste, democratice, dar si pe cele ale ideologiilor fasciste, gardiste. Apar conflicte si polemici peste care istoria a asternut stratul gros al uitarii, dar adevarul este ca multi intelectuali erau legionari sau simpatizanti ai miscarii. Cred ca la aceea data acesta era doar un model european preluat de generatiile tinere dezamagite de politicianism. Pentru a-ti face o parere despre modul despre cum s-au reflectat aceste stari de lucruri asupra vietii culturale si literare a Bucurestiului interbelic, citeste Jurnal de Mihail Sebastian. Alaturi de „Jurnalul unei fete greu de multumit” de Jeni Acterian si „Jurnal” de Alice Voinescu, constituie un jalon de neocolit in incursiunea ta in viata personalitatilor vremii. Este o carte fascinanta, nu tocmai usor de inghitit din punct de vedere istoric, iar singura mea nemultumire tine de faptul ca nu are ilustratii si fotografii pentru a ilustra mai bine acel interval de timp.
Cuprins
110 de ani de la nasterea lui Mihail Sebastian
Mihail Sebastian, pseudonimul lui Iosef M. Hechter, s-a născut pe 8 octombrie 1907, la Braila. Scrierile sale au iscat polemici: in 1934 scria la ziarul „Cuvantul“ care era de extrema dreapta, dar in 1944 scria la „Romania libera“, ziar al comunistilor. Se banuieste chiar ca moartea sa, la varsta de doar 37 de ani, ar fi fost provocata de comunisti. Sebastian a fost atacat atat de fascisti cat si de comunisti, de crestini dar si de evrei, de liberali dar si de extremisti. Conditia sa de evreu intr-o societate predominant antisemita l-a facut sa penduleze intre propria sa identitate si supravietuire. E greu sa te pui in pielea lui atata vreme cat nu ai trait in acele timpuri, nu vreau sa judec, sa justific sau sa laud, vreau doar sa aflu cat mai multe despre viata culturala a acelor ani.
Steaua cu nume
In acest tablou al vietii publice si private a literatilor romani ai Bucurestiului interbelic, Mihail Sebastian joaca rolul unui artist talentat: prozator, dramaturg, jurnalist, al discipolului lui Nae Ionescu, al prietenului unor intelectuali de frunte. Este o stea cu nume alaturi de alte stele ale culturii romanesti.
Prietenii, model literar, mentor spirital
Se pare ca avea vocatia prieteniei. Anton Bibescu, Cella Serghi, Mircea Eliade au scris cu admiratie despre modul in care-si daruia prietenia, lucru rar printre scriitori. Bogza, Holban, Camil Petrescu, Mircea Vulcanescu, Anton Bibescu, Marta Bibescu, Emil Cioran, Camil Baltazar, Eugen Ionescu, M. Blecher, Nae Ionescu au fost cativa dintre prieteni ai lui Mihail Sebastian. Modelul sau literar il constituie Jules Renard si intr-un fel jurnalul scris de acesta i-a devenit la randul sau model de introspectie in elaborarea jurnalului propriu.
„Jules Renard este sinceritatea insasi. Jurnalul lui consemneaza, fara ipocrizie, tot ceea ce o constiinta de om poate cunoaste de-a lungul unei vieti care nu e totdeauna facuta din eroisme. El ne dezarneaza prin curajul confesiunii. Putini oameni au luat vreodata condeiul in mana pentru a fi atat de necrutatori cu ei insisi. (…) Examenul sau intim este fara menajamente. El are curajul vanitatilor lui, curajul invidiilor lui, curajul lasitatilor lui. Le marturiseste direct, fara a se scuza, cu un fel de cruzime ironica, pe care numai copiii o au.”
Chiar daca unii dintre prietenii sai aluneca spre Garda, el nu pune punct relatiei lor spirituale, dar se ingrijoreaza. La moartea mentorului sau, Nae Ionescu (16 martie 1940):
„Plans nervos, imposibil de stapanit, ieri dimineata, intrand in casa lui Nae Ionescu, doua ore dupa ce a murit. […] Ce soarta stranie a avut omul asta extraordinar, care moare neimplinit, nerealizat, invins si – daca nu mi-ar fi greu s-o spun – ratat. Mi-e atat de drag tocmai pentru ca a avut asa de putin noroc. Ce insolent, ce jignitor mi se pare succesul altora! Seicaru e sanatos, bogat si triumfator. Manoilescu va fi ministru. Tatarescu e prim-ministru. Herescu este profesor definitiv si presedinte la S. S. R. Corneliu Moldovanu are premiul national de literatura si da suete la cafenea. Victor Eftimiu da receptii… Dar Nae Ionescu moare la 49 de ani, neluat in serios, infrant.”
Urmeaza:
Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (2)
cu
Amoruri, proiecte literare, relatii de familie, multa muzica clasica
Vacante, can-can-uri politice, literare, artistice
Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)
cu
Despre discriminarea evreilor, un jurnalul intelectual si politic
Maturizare, izolare, naufragiu. Marturia unor fapte traumatice
20 de comentarii la „Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic”
Sunt subiecte greu de digerat pentru mine. Imi plac mai mult fictiunea sau fantasy, amestecate cu enigme istorice ….
Uneori e nevoie sa citim si o carte de valoare. Desi e un subiect greu, cred ca m-ar prinde daca as avea liniste sa citesc.
Desi sunt nascuta in Braila, recunosc ca niciodata nu am fost curioasa sa aflu mai multe despre viata lui Mihail Sebastian. Am citit articolul tau, ma bucur si iti multumesc ca m-ai facut sa invat ceva nou astazi.
Citind recenzia, m-am simtit ca la ora de istorie din liceu. Nu e tocmai pe gustul meu acest gen de carti, desi mi-ar placea sa stiu mai multe lucruri.
la varsta mea imi doresc sa citesc si eu romane mai siropoase,este o carte buna dar nu e de mine!
Ce multe informatii! Eu nu stiam mai nimic despre Mihail Sebastian. Doar ca a scris ”Steaua fara nume”. Am vazut piesa de teatru si tare mi-a placut.
De fiecare data ma uimesti, nu cred ca as avea rabdare si interes pentru astfel de carti 🙂
Mi-a lipsit sa intru la tine pe blog sa descopar noi articole cu subiecte interesante, iar acesta se incadreaza perfect la ceea ce aveam nevoie sa cobor cu picioarele pe pamant. Si tata are in biblioteca niste carti scrise de Mihail Sebastian, dar nu am apucat sa le citesc pana acum.
Am citit cateva din cartile lui Mihail Sebastian in liceu.
Nu am obiceiul sa citesc carti jurnale. Prefer subiecte usoare, carti romantice, aventura sau mistere.
nu prea am citit jurnale pana acum si nu stiu cat ar fi pe placul meu. dar, ca idee, cred ca afli destul de multe lucruri despre perioada aceea
Carti interesante, le-as recomanda si eu elevilor mei! Multumesc pentru sugestie!
Asta mi-a scapat. Mie imi place foarte mult Mihail Sebastian, i-am citit piesele de mai multe ori chiar, atat de mult imi place. Atat stilul, cat si evocarea anilor de dinaintea comunismului, cand inca lumea era normala, cand existau bune maniere la toate nivelele societatii.
Si eu am citit aceasta carte, am fost mereu pasionata de istorie. Imi place mult buchetul de flori, este superb 🙂
O carte interesanta si care merita citita.imi plac cartile despre intamplari reale
N-am citit cartea , dar pare interesanta! O prezentare foarte frumoasa!
Cata pasiune ai pus in aceasta recenzie. Nu cred ca este o carte pe genul meu si sincera sa fiu nici timp nu am prea avut pentru citit
Recunosc ca nu citesc astfel de carti de obicei…ma pasioneaza in schimb memoriile regilor.