Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

Despre discriminarea evreilor,  un jurnal intelectual si politic

Jurnalul oglindeste experientele personale, trairile, simtamintele, raportate la discriminarea si excluderea treptata din viata culturala romaneasca incepand cu primele legi antisemite ale guvernului Goga (Octavian)- Cuza (A. C.) de extrema dreapta, reprezentand Partidul National- Crestin. Acest guvern a debutat in forta, in a doua zi de la investitura a suprimat ziarele  „Adevarul”, „Dimineata”, „Lupta”, ca fiind de orientare evreiasca. Este o alta lume-umilitoare si incerta, alte fapte- sufocante, dar suportabile comparativ cu situatia evreilor din Transnistria sau cei din ghetourile estice. Alta masura luata de guvern este retragerea permiselor de circulatie cu trenul ziaristilor evrei.

„Permisul mi l-au retras. Numele nostru in toate gazetele, ca niste delincventi“( 2 ianuarie 1938).

Cu timpul intelectualii evrei si-au pierdut dreptul de a profesa, au fost exclusi din institutiile de cultura si s-a continuat cu negarea drepturilor  civile si politice pentru toata populatia evreiasca.

Sebastian incearca sa-si imagineze viitorul. Ce se va intampla cu el? Ce poate face? Cum poate supravietui? Cand o sa se termine razboiul?Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

Maturizare, izolare, naufragiu. Marturia unor fapte traumatice

Martor ocular privea ingrozit din apartamentul sau aflat pe Calea Victoriei langa Piata Amzei, luptele date intre militiile legionare si armata in fata blocului sau. Recitea Istoria evreilor de Simion Dubnow referitoare la marile pogromuri si scria (24 ianuarie 1941) :

„Toata noaptea au continuat mitralierele si tunurile”, nota  in jurnal. Dimineata a coborat in strada si langa o balta de sange cativa trecatori comentau.

„In mijlocul a cinci-sase trecatori, un nenorocit […], un biet balbait, cretin, povestea cum „o jidoavca a tras cu revolveru, uite din blocu asta, de pe acoperis, aseara, s-a împuscat un plotonier”.
– O jidoavca, domnule? intreaba un domn mai in varsta, destul de bine imbracat, destul de potolit.
– Da, o jidoavca, tu-i mama ei !
– Si nu i-a făcut nimic ?
– Ba bine că nu. A arestat-o. A dus-o.
Ma uit bine la oamenii care-l asculta. Nu e unul care să nu creada. Nu e unul care să aibe cea mai mica indoiala despre adevarul acestei povesti absurde. Un moment ma gandesc sa intervin, sa le spun ca e o absoluta prostie, sa-i intreb daca-si imaginează că un evreu, mai mult chiar: o evreica, poate fi atat de dement incat sa traga intr-un militar, sa-i intreb in fine daca o femeie poate trage cu revolverul de pe acoperisul (!!) unui bloc cu 9 etaje si sa nimerească asa de exact – sa-i intreb in fine daca stiu ca soldatul a cazut ieri intr-o adevarata lupta de strada, in care s-au tras sute de gloanţe. Dar la ce bun? Cine m-ar auzi? Cine ar incerca să rationeze? Nu e mai simplu, mai rapid, mai expeditiv sa creada ce le spune celalalt? „A tras o jidoavca.” Am plecat mai departe, dupa targuieli. Cand m-am reintors, erau alti trecatori, care vorbeau despre acelasi lucru. Dar de asta data, nu era vorba de o „jidoavca”, ci de un „jidan”. Unii spuneau ca a fost prins, altii ca nu. Unii precizau ca a tras de la etajul IV (etaj IV care nu mai e locuit de la cutremur), altii că nu se stie inca de unde a tras. Cred ca cineva propunea sa se faca o cercetare in bloc, sau se mira ca inca nu s-a facut. Pe urma, de la fereastra mea, am privit catva timp cum vestea se latea, cum grupurile deveneau mai dese, mai agitate. Lipsea mult pentru un atac asupra tuturor apartamentelor jidovesti din bloc? Uite cum incepe un pogrom”.

Citeste:  Maria, regina Romaniei Mari

Urmeaza masacrul evreilor de la Iasi, trenurile mortii, scriitorul se afla in depresie.

 „Imposibil de însemnat ceva aici ”( 12 iulie 1941)

„Simpla relatare a faptelor ce se povestesc despre evreii ucisi la Iasi sau despre cei transportati cu trenul de acolo la Calarasi este dincolo de orice cuvant, sentiment sau atitudine. Negru, sumbru, nebun cosmar. Nu ne ramane decat sa primim moartea ca pe o moarte de razboi. Cazi sau ramai in picioare, dupa noroc, dupa simpla intamplare. Sunt mai putin dezarmati decat noi oamenii care mor pe front? Orbecaim cu totii intr-o imensa, trista, intunecata multime – milioane, milioane, milioane – si moartea nu alege, nu asteapta. Cine va ramanea, va ramanea” .

( 17 iulie 1941) „Moartea e posibila in fiecare zi, in fiecare ceas. Ceea ce s-a petrecut la Iasi (si inca nu ma pot decide sa scriu aici tot ce am aflat intre timp) se poate oricand repeta aici .Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

„Suntem din nou puşi în faţa unei adevărate ridicări în masă a evreilor. Internare în lagăr? Exterminare? […] Din Văcăreşti, grupuri mici, mizerabile, de evrei famelici, livizi, zdrenţuiţi, purtând lamentabile legături şi boccele, se îndreaptă spre centru. Se pare că pe platoul Prefecturii sunt adunaţi câteva mii. Pe Calea Victoriei, femei amărâte, cu priviri de nelinişte, de implorare stupidă, dau târcoale locului, neîndrăznind să se apropie prea mult şi aşteptând probabil veşti de la bărbaţii care au intrat. Cunosc privirea asta, cunosc aşteptarea asta. Le-am văzut de atâtea ori, în ultimii doi ani, în jurul cazărmilor”.

Nationalizat a fost fortat sa se mute, sa participe la munca comunitara, nu putea sa mai fie avocat, jurnalist, nu i se mai publicau cartile, Accidentul a fost ultima sa carte publicata in timpul vietii, a fost concediat de la Revista Fundatiilor Regale pentru ca era evreu, iar munca i-a fost greu afectata.Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

Citeste:  Somnoroase pasarele - Mihai Eminescu

Prin jurnalul sau ofera o perspectica asupra vietii evreilor in acei ani si impune o identitate in plus fata de cea romaneasca a scriitorilor evrei.Jurnal de Mihail Sebastian – o explorare a vietii culturale, literare, politice a Bucurestiului interbelic (3)

Cartea este o radiografie a epocii, elitista intr-un fel prin personalitatile culturale ale vremii “Micului Paris”, descriind vieti palpitante, clocotitoare, creatoare de lucrari consacrate din literatura romaneasca.

23 de comentarii



  1. Pare foarte interesanta. Imi plac astfel de recomandari…atipice. Nu am mai citit de ceva vreme o carte care sa prezinte o astfel de realitate, sa o numim.

  2. Am devenit si eu interesata de acest subiect si cred ca mi-ar placea sa citesc aceasta carte despre perioada interbelica.

  3. Am citit câteva cârți despre suferințele evreilor și amuna de suflet: Se numea Sarah, dar nu știam că și la noi în țară au suferit chiar așa rău și multe persoane. Foarte frumoasă recenția. M-ai făcut curioasă săcitesc această carte 🙂

  4. Ma bucur ca ai dat atatea informatii despre cartea asta. Oricum, cand trec prin oras, pe la librarii, sigur o caut, nu pot sa ratez un Mihail Sebastian 🙂

  5. I-am citit jurnalul în liceu, după ce l-am descoperit prin intermediul romanului „Accidentul”. M-a marcat mult jurnalul autorului – am privit cu alți ochi operele pe care le-am citit ulterior. Cred că dacă ajungi să admiri un scriitor, e bine să-i citești și biografia sau jurnalele, dacă ai cum, să vezi ce a stat în spatele operelor sale. Frumos articol, felicitări! 🙂

  6. Îmi place tare mult că nu te rezumi la cărțile pe care toată lumea le citește astăzi și te-ai orientat spre ceva subiecte mai profunde. Am și eu această carte în bibliotecă, dar momentan încă nu am citit-o. După ce termin ”Omul fără însușiri” a lui Robert Musil o voi începe pe aceasta 😀

  7. Recunosc, nu este o carte pe car eu as citi-o, da am citit articolul si apreciez detaliile si modul in care ai descris-o.

  8. Foarte diferit faţă de ce am citit până acum, dar în acelaşi timp destul de interesant!

  9. Sunt atrasa amai mereu de toate cartile didicate istoriei. Consider ca astfel de carti ne ajuta sa intelegem mai bine ce sa intamplat cu noi ca natie.

  10. Cartea e superba, am citit-o in urma cu cativa ani, lectii profunde de morala si etica ascunse in randuri de jurnal.

  11. Nu am citit-o, dar i-ar placea sa citesc, ma atrag astfel de subiecte si realitatea pura.

  12. Pare o carte interesanta! O sa o rasfoiesc cand am ocazia, poate ma prinde si pe mine subiectul ^_^

  13. Frumoasa receniza! Nu stiu daca as reusi sa o citesc pana la capat, nu pare genul meu.

  14. Mi se pare tare interesanta scriitura in format jurnal, este mai personala, mai intima. Nu am citit cartea dar m-ai facut curioasa asa ca o voi cauta.

  15. Foarte interesant, am sa caut cartea, ca urmare a faptului ca se aseamana cu >Sarah<…

Lasă un răspuns