Proiect didactic: Educatia papilelor gustative cu Samburesti si Delaco

Daca nu ati participat la seminarul nostru va povestesc eu cum a decurs totul. Elevii au fost numai ochi, urechi la profesor, ca apoi papilele olfactive, gustative sa fie foarte ocupate. E drept ca dupa primul cuplu degustat s-au dezlegat limbile si s-au impleticit picioarele, astfel ca seminarul s-a terminat cu o veselie generala.
Norocul meu a fost ca am venit cu Zig Zag, am stat cu ei la masa si am plecat tot cu ei, asa ca nu s-a mirat nimeni ca mergeam mai impleticit la plecare.  

Am avut locuri rezervate, cele mai bune – la ultima masa, ca acolo mai ramasese liber. Stiau oare ca la scoala am stat numai in ultima banca? Degeaba va uitati de noi in pozele oficiale, fotograful nu a avut un obiectiv suficient de bun care sa bata pana la noi. Parca am prevazut asta, asa ca ne-am pozat si filmat intre noi, la masa. Proful insa a bagat de seama ca eram ca eram cam pititi (a nu se citi piliti) si chicoteam cam mult, asa ca a tinut seminarul nu la catedra, ci la jumatatea distantei dintre ea si noi. Bravo profule! Asa am avut si noi ocazia sa gustam povestile vinului oltenesc.

Am ajuns acasa cam rosie la fata (nu era de vina vremea friguroasa de afara) si m-am apucat sa-mi fac tema urmarind notitele de la curs.       Mi-am numit eseul: Surprinzatoarea si ademenitoarea cromatica dintre roz si albastru

M-am gandit sa folosesc elemente de limbaj plastic: linii, puncte, pete, nuante cromatice, contraste si am incercat sa-mi reinviu tusele juxtapuse de diferite grosimi ale cuplului castigator Bavaria Blu / Rose. Dupa o jumatate de ora de fraze neterminate mi-am dat seama ca nu pot cuprinde in cuvinte senzatia de la seminar. Degeaba incercam sa prind caracterul si personalitatea celor doua vedete, ca nu se lasau prinse decat intr-un eseu fara suflet.
Mi-am adus aminte deodata de expresia comuna „a manca din ochi” si mi-a venit ideea sa consum vizual cuplul castigator, pentru a-mi rememora magia ce mi se produsese pe papilele gustative.

Am lasat eseul si am inceput sa privesc pozele.    Cum as putea sa prind onctuozitatea branzei Bavaria Blu- Bergader? Temperatura camerei inmuiase asa de frumos branza dandu-i mai multa caldura nuantei de albastru lapte crud cu usoare note de aur.  Combinatia data de albastrul frumos si greu ce-i pigmenta din loc in loc, ca niste accidente vasculare carnea cremoasa, usor sarata ca o stea de mare; mucegaiul alb, nobil ce o invelea protector; raceala strugurilor si asprimea de foc a painii prajite mi-a infiorat papilele.

Vinuri Domeniile Samburesti

Mi-a inflorit dorinta de a-i simti iar gustul complex, usor ascutit, cremos, sarat ca o gura de apa de mare, coerent si onctuos. Textura untoasa traversata de venele albastre de mucegai a lasat in mine o pofta nepotolita de alte si alte degustari. Parca nu i-am prins prea bine nici aroma, nici moliciunea catifelata, nici nuanta aspectului exterior alb si vag stralucitor, asa ca m-am mai uitat inca o data la poze. Amintirea unui registru subtil de lapte de vaca mi-a relevat o pasune bavareza plina de o multime de ierburi salbatice si flori, dieta bogata in beta-caroten a unor vacute prietenoase, dar si o adiere de aroma fructata, proaspata, fina, cea a vinului roze de Samburesti.    Sinergia din cuplul meu vedeta s-a produs pe data. El, Blu Bergader, occidental sofisticat, rafinat, cult, calm la suprafata, dar vijelios, pasionat, fapt dovedit de  ascutitele accidente vasculare, a fost cucerit pe data de savoarea tinerei oltence, Rose.

Din toate regiunile istorice ale tarii, Dacia Malvensis, cum se numea teritoriul Olteniei pe vremea cat a facut parte din Imperiul roman, a ramas cel mai mult sub stapanire romana, asa ca oltenii prezinta cele mai multe caracteristici mostenite de la daci si de la romani, cum ar fi temperamentul aprig si vulcanic. De fapt Blu Delaco nu stia asta, a fost frapat de frumusetea si prospetimea lui Rose Samburesti. Nu a stiut din prima cum s-o defineasca, era ceva intermediar intre vinul alb feciorelnic si vinul rosu matur. Fermentatia ii daduse culoarea aceasta rose, pe alocuri cu minunate nuante violacee si tuse usoare de lila. Ea a fost atrasa din prima clipa de culoarea peretilor lui vasculari. Ca orice olteanca e foarte protectoare si increzatoare in fortele ei, a crezut ca-si poate folosi pigmentul antocianic ca hemostatic capilar si sa-i asigure lui o stare normala a peretilor vasculari. Nu stia ca pigmentul lui nu era vegetal, ca venea dintr-o lume animala.

In aceasta consta magia dragostei lor, apartenenta la doua lumi diferite care au dat nastere unui taram nou, al dragostei fara bariere. Gustul iubirii dintre acesti doi indragostiti, usor pe cerul gurii, aduce atat a aroma de pasune alpina, dar si note distincte, elegante, fine de strugure crescut in microclimatul specific al podgoriei Samburesti. Ca o adevarata olteanca Rose e sociabila si iubitoare, chiar daca in cantitate mai mare imprumuta unul din „defectele” oltenilor- dezleaga prea mult limbile, dar nu cred ca deranjeaza pe nimeni acest lucru.   Gata, acum ca am prins bine toate senzatiile, m-am umplut cu ch’i din abundenta, incat pe loc mi-a zburat muza pe la urechi si m-am apucat sa scriu. Laurii deja au inceput deja sa-mi inmugureasca pe langa urechi la gandul de cat de bucuros va fi proful cand va citi eseul meu.    Dragostea e o ocazie speciala in care poti cunoaste „La vie en Rose”, dar si crema pasiunii Blu.

 P.S.

Daca doresti sa afli mai multe despre degustarile nostre citeste:

#1 Armonie si contrast. Vinarte si Delaco in debutul unui proiect gastronomic „Branzeturi cum se …cu Vin”

#2 Arome in echilibrul Delaco si Crama Oprisor