FilmeSuperBlog

Extraterestrii nu sunt dincolo de orizont sau doar in filme, sunt aici

Ai experimentat un eveniment intruziv, terifiant, o teama imensa si un sentiment de neputinta ca nu poti face nimic pentru a-l evita sau a scapa cu viata? Este o ipostaza careia nu-i poti face fata ca in situatiile normale. Fara a fi Frank Grillo, m-am trezit protagonistul unei situatii limita asemanatoare trailerului filmului science fiction „Dincolo de orizont „, film caruia ii asteptam premiera pe 3 noiembrie 2017.Extraterestrii nu sunt dincolo de orizont sau doar in filme, sunt aici

Impactul 

Mergeam cu masina pe autostrada. Traficul era infernal. In apropierea orasului, la traversarea podului, melodia de la radio a fost bruiata de ceva ce suna a bolboroseala metalica, zgariandu-mi timpanul. Am pus-o pe seama interferentelor undelor radio, dar a urmat o sondare metalica, ascutita, transmisa intr-un mod sacadat si pulsatoriu, un transfer de energie radianta a unui camp electromagnetic. Brusc un obiect mare s-a interpus intre mine si soare. Orizontul s-a intunecat. Urechile au inceput sa-mi tiuie si sa sangereze. Stiam ca viata mi-e in pericol, cand mi-am pierdut cunostiinta. Masina a zburat peste parapet. M-am trezit la coliziunea cu apa. O reactie instinctiva m-a facut sa intru automat intr-o stare de alerta totala, modul de supravietuire. Am inotat. M-am tarat pe malul raului.

Trauma

Nu eram singurul. Toti erau in stare de soc. Ma simteam amortit. Pe pilot automat. Usor desprins de realitate. Sangeram. Parca priveam un film ce se derula in fata mea. Doar frigul ce m-a cuprins m-a adus la realitate. Intr-o clipa m-au napadit temerile. Ce s-a intamplat?  Cine ataca orasul? A fost ceva izolat? Ce-o face familia mea?  Cum pot comunica cu ei? Sunt la adapost? Unde este armata? Nu ne apara nimeni?
Am devenit hiperactiv, m-a inundat adrenalina.  Ma simteam ca un erou.  Unul caruia ii tremurau picioarele, dar mintea-i lucra febril. Doream sa-i ajut pe cei din jur, poate la gandul ca altcineva ar putea face acelasi lucru cu familia mea. In acelasi timp cautam o explicatie logica. Ceea ce am vazut scapa oricarei descrieri si conceptii despre ce inseamna groaza. Poate e mai bine sa nu-ti spun, poate e mai bine sa dispar cat timp mai pot. Nu-mi vine sa cred ca totul a fost aievea, dar ranile sunt o certitudine. Tot ce am vazut mi-a zdrobit conceptele despre realitate si posibilitate. Vreau sa ma insel. As fi mult mai linistit. Trebuie sa fie un cosmar dincolo de orizont, un film, literatura. Acest lucru nu poate fi real!
Inchid ochii in speranta ca totul va dispare. Nu, vrea. E adevarat. O invazie extraterestra incerca sa ne inece intr-un ocean de radiatii electromagnetice. Mai multe raze tractoare adunau de pe pod oamenii ingroziti. Tipau si se zbateau sa scape dintr-o plasa invizibila care-i tara catre nava. Unii au reusit, dar cazand s-au lipit cu un zgomot infundat de caldaramul podului. Sange. Prea mult sange. S-au auzit si cateva focuri de arma razlete.Extraterestrii nu sunt dincolo de orizont sau doar in filme, sunt aici

Revenirea 

Nu am fost rapit, nici cei de langa mine, dar au incercat. Ce i-a impiedicat?
E important sa stii sa faci fata violentei si durerii, dar cred ca este un proces ce se dezvolta in timp, iar acum totul se derulase prea repede. Eram confuz, panicat, mintea mea incerca sa revina la normal, sarind peste acest episod sau dand delete.  De la primele unde electromagnetice si pana la disparitia navei extraterestre a durat maxim trei minute, dar mie si celor din jur ni s-au parut ore. Zgomotului infernal a urmat de o liniste suspecta. Nu-mi dadeam seama daca electrosmogul ce lovise zona podului disparuse sau nu, dar poluarea energetica afectase ceva in mine. Pe langa incapacitatea de concentrare, dezorientarea, tulburarile de vedere si slabiciunea musculara inerente unui astfel de soc, poluarea energetica ma schimbase. Eram iradiat. Nu aveam de unde sa stiu gradul de toxicitate al radionuclizilor, speram intr-o metabolizare intensa care sa permita eliminarea rapida din organism. Sunt biofizician, particip zilnic la experimente cu raze ionizante, stiu implicatiile asupra organismelor vii. Aceasta preluare ostila semana cu un experiment esuat sau prea putin lipsit de control, dar putea sa afecteze ADN-ul tuturor fiintelor vii si atmosfera Pamantului. Ingrozitor! In cateva atacuri mai bine tintite puteam disparea ca rasa umana, si cu noi intreg ecosistemul.

Reactia

Daca am reusit sa raman in viata se datoreaza Providentei, poate ca ea a dorit ca eu fiu cel care sa relateze sfarsitul lumii sau sa fiu printre cei ce vor gasi antidotul impotriva invadatorilor. Analizam, iar si iar, ce s-a intamplat cautand logic o scapare. Imi incoltise deja o idee. Faptul ca apa ma protejase insemna ca radiatiile erau de tipul gama. Acesti radionuclizi pot fi opriti de apa, beton, materiale dense ca plumbul. Mi-am aruncat ochii sub pod, acolo traiau cativa oameni fara adapost. Erau buimaciti, se miscau haotic, dar erau in viata. Radionuclizii pot fi detectati in sange, urina, dar pana sa ajung la laborator puteam vedea daca existau urme de contaminare externa. Eu si cei din jur nu aveam. Luandu-mi inima-n dinti am mers pe pod. Aveam dreptate, cele cateva corpuri insangerate si inerte aveau urme ale unei vatamari ireversibile, arsuri profunde cauzate de radiatii. Puteam sa ajut la reluarea vietilor noastre. Inteligenta umana va prima.

Agresorul de dincolo de orizont

Langa o masina l-am gasit pe el, unul dintre agresori.  Nu-l voi uita niciodata.  Nu era din lumea asta. Statea nemiscat ca o stanca. Nu facea gesturi, nu se tara, decat ma strapungea cu ochi goi si reci ca un politician. Ba nu,  ca o statuie, hieratica, rea si fara inima. Era ranit grav. Imi scana gandurile si incerca sa-mi induca un val hartuitor. Nu reusea decat niste beepuri. Apoi a incetat.Extraterestrii nu sunt dincolo de orizont sau doar in filme, sunt aici

Luptam! Invingem!

Imi trecuse amorteala. Gandeam logic. Voi demara o actiune stiintifica. Aveam nevoie de un laborator si de o echipa. Stiam unde ii pot gasi, trebuia doar sa ajung in campus. O serie de elemente concrete, pragmatice, trebuiau evaluate in mod stiintific. Gasisem o hiba- raza tractoare nu avea intensitatea necesara, gasisem o posibilitate de supravietuire, puteam gasi un antidot.  Unindu-ne fortele puteam contracara, puteam invinge, puteam sa-i anihilam.
Exista speranta! Vom lupta! Vom invinge! Pamantul este numai al nostru!

 Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2017.

26 de comentarii la “Extraterestrii nu sunt dincolo de orizont sau doar in filme, sunt aici

  1. Ma intreb cine va lua „Oscarul Superblog”printre atatia scenaristi buni. Mult succes, iti doresc. Captivanta povestea.

  2. Cu siguranta as prefera sa fiu in vizita pe o alta planeta cand/daca s-ar intampla sa fim vizitati, in cazul cand lucrurile ar urma scenariul tau. 🙂
    M-a distrat comparatia cu ochii politicienilor. :)))

  3. Ah, de cand nu am mai vazut un film la cinema! Si mai ales unul SF. Nu reusesc sa imi fac timp ca sa ajung la cinema. Prefer filmele pe care le po vedea acasa. Si alea destul de rar. Mai degraba citesc :p

  4. E o placere sa te citesc. Imi place enorm stilul tau. Cat despre extrateresti … cu siguranta nu iese fum fara foc. 😀 O sa merg si eu sa vad filmul, sunt foarte interesante SF-urile.

  5. Imi plac filmele SF, iar acesta chiar are o actiune intensa! Inceputul este oarecum previzibil, insa evolutia spre neconventional e foarte palpitanta. Uite inca un film pe care sa-l trec pe lista 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *