Savoarea elitei intelectuale interbelice in „Jurnalul unei fete greu de multumit” de Jeni Acterian

Familia Acterian s-a dovedit una cu afinitati puternice literare si culturale. Cum a ajuns aceasta familie de armeni sa se stabileasca in jurul anului 1915 in Romania nu stiu exact, dar e de presupus ca genocidul armean le-a manat pasii. A fost un castig pentru cultura romaneasca datorita celor trei copii: Jeni,  Haig si Arsavir. Jeni a fost regizoare si memorialista prin „Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947″(2007), Haig a fost critic de teatru, regizor, director al Teatrului National Bucuresti, sot al Mariettei Sadova; Arsavir a fost avocat, jurnalist, memorialist „Jurnalul unui pseudo-filosof” ” Privilegiati si napastuiti, ” Cum am devenit crestin” (1994), „Jurnal in cautarea lui Dumnezeu” (1994), „Despre mirare”(1996), „Portrete si trei amintiri de puscarias” (1996), „Intelectualitatea interbelica intre ortodoxie si traditionalism „(2008).

Savoarea elitei intelectuale interbelice in „Jurnalul unei fete greu de multumit”

Jeni incepe sa scrie la 16 ani un jurnal care va ajunge sa sa fie atat arta cat si document al timpurilor la care a fost martora. Datorita cercului familiei va ajunge sa cunoasca personalitatile culturale ale vremii: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Tutea, Constantin Noica, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Liviu Ciulei, etc. Zugraveste cu suflet si cu ochi critic gandurile, actiunile, faptele traite de ea, fiind in acelasi timp si cronicar al Bucurestiului interbelic si  al periodei urmatoare  pana in 1947. Este un fel de martor ocular al transformarii sale, dar si al activitatii culturale a orasului.

Aceasta a doua editie, integrala si ingrijita, pe care am achizitionat-o de la Libris.ro, Editura Humanitas, Colectia „Memorii/Jurnal/Convorbiri“, Bucuresti, 2015, beneficiaza de prefata si traducerea din franceza  a Doinei Uricariu, care o considera „o revelatie a memorialisticii romanesti“. Din acelasi gen literar face parte si jurnalul lui Mihail Sebastian, care sper sa fie obiectul urmatoarei recenzii.

Felii de viata, momente vii, personaje autentice in „Jurnalul unei fete greu de multumit”

Jurnalul lui Jeni nu a fost scris pentru a fi publicat, autoarea neacceptand sa fie vazut de ochi straini, dar fratele sau, custode al manuscrisului, Arsavir, l-a pretuit dorind sa-l faca cunoscut si astfel pastrandu-i un loc important in memorialistica romaneasca.

„Jurnalul era destinat focului, autoarea neinchipuindu-si, neacceptand să fie citit de ochi străini. Vina darii in vileag a acestui jurnal imi apartine intru tot, eu nestiind daca fac bine sau rau“ Arşavir Acterian

Jurnalul a fost constituit din 28 de unitati: 22 de caiete si 6 agende cuprinzand trei parti importante din viata ei: copilaria, perioada in care cunoaste dragostea, devenirea artistica. Din pacate nu cuprinde si a patra parte, cea mai tragica a vietii sale, casatoria si lupta cu maladia Hodgkin (limfogranulomatoză maligna). Moare la varsta de 42 de ani, dar lasa in urma sa o scriere care inregistreaza pe langa experienta proprie si scene ale Bucurestiului cultural.

Pasiunea sa pentru lectura este sustinuta de numirea in jurnal a multor carti si autori cat si de recunoasterea acordata de Mircea Eliade printr-o dedicatie pe cartea sa aparuta in 1934 : ” Lui Jeny Acteria, lectoare pasionata si lucida, aceasta carte de eseuri- care, daca nu-i va placea nici ei, a fost zadarnic tiparita. Prietenia lui…” La un moment dat m-am gandit ca as putea alcatui o lista a lecturilor pomenite in jurnal deoarece in unele zile citeste cu frenezie, chiar si cate 1000 de pagini. Chiar ea isi cronometreaza intr-o zi performanta ajungand la concluzia ca pentru a citi o pagina si jumatate ii ia doar un minut.

Din pacate aceasta fata greu de multumit nu-si va definitiva studiile prin bursa oferita la Sorbona de catre profesorul Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez, deoarece va izbucni razboiul si astfel mediul academic romanesc a pierdut o inteligenta sclipitoare. Va ramane in tara si va fi asistenta de regie pentru Marieta Sadova si Liviu Ciulei la teatrele Odeon, Municipal si Tineretului. De-a lungul paginilor am asistat la formarea femeii, la suferintele ei, la nelinistile ei, la otrava singuratatii si a dragostei toxice, la tristetile ei, panica mortii, a descompunerii si neantului.

Privirea si judecata ei sunt clare, usor nonconformiste, iar sufletul ii e framantat de intrebari si de nelinisti. Un lucru e cert, acest jurnal iti deschide apetitul pentru lectura si te face sa regreti ca nu ai trait acele vremuri din Bucurestiul interbelic.

Vrei sa afli lucruri noi despre cotidianul elitei intelectualilor interbelici? Jeni Acterian te asteapta in paginile jurnalului sa te surprinda cu fluxul gandurilor ei, dar si al prietenilor sai.