Misterele Eleusine de la Starmina.
Acum realizez ca nimic nu-i intamplator.
15 octombrie, prima degustare din cadrul proiectului initiat anul trecut de catre ASBO, „Branzeturi cum se cuVin” a fost cu compania VinArte. Pana aici nimic deosebit, ziua parea aleasa aleatoriu si n-am facut imediat legatura cu Marile Mistere Eleusine sau cu un anumit vin al cramei de la Starmina.
Misterele Eleusine aveau loc in Grecia antica toamna, timp de noua zile, la inceputul lunii octombrie (Boedromion), presupunand initieri individuale sau colective, purificari, care promiteau o soarta fericita in viata de apoi. Totul se petrecea intr-o atmosfera extatica, favorizand ideea de viata perfecta dupa moarte si au contribuit la punerea bazelelor crestinismului.
Pe 15 octombrie se sarbatorea prin libatii Agathos Daimon. Acesta era un spirit bun, o fiinta divina, puternica, care proteja familia. Grecii desi abordau zeii direct, in caz ca aveau o dorinta speciala referitoare la familie apelau la Agathos Diamon ca la un intermediar intre zei si ei, cerandu-i sa le binecuvanteze familia.
Asta am facut si noi in aceasta zi si avem de gand sa facem la fel in fiecare an, poate chiar sa declaram aceasta zi, Ziua Libatiilor VinArte. Noi, adica familia ASBO ( Asociatia Blogerilor Olteni), o familie la inceput de drum, care are nevoie de protectie divina si de un vin special pentru aceste libatii. Cea mai potrivita licoare bahica pentru a celebra un atare eveniment mi se pare un Rieslieng si nu oricare, ci Sirena Dunarii.
Vad ca nu intelegi legatura.
Trebuie sa-ti spun mitul Persefonei si al lui Hades, cel care sta la baza sarbatoririi acestor mistere.
Hades, zeul Infernului a vazut-o intr-o zi pe Persefona, fata Demetrei, zeita naturii si s-a indragostit de ea. Deoarece stia ca Demetra nu ar fi aprobat niciodata o astfel de unire, Hades ajutat de Zeus au planuit s-o fure. Persefona jucandu-se intr-o poiana cu insotitoarele sale nimfe, a vazut o narcisa si culegand-o pamantul s-a despicat sub ea si a inghitit-o. Demetra a fost devastata ca nu si-a putut proteja copila si furioasa a blestemat nimfele sa se transforme in sirene. In final fiind sprijinita de Hecate si Helios, Demetra a reusit sa-l induplece pe Zeus ca sa-i fie redata fata, dar Hades a convins-o pe Persefona sa manance 4 seminte de rodie, care au condamnat-o sa traiasca timp de patru luni in Infern, chiar daca restul anului il petrecea alaturi de mama sa. Acest mit este asociat venirii primaverii si iernii. Cand Persefona venea pe Pamant, era primavara si se tineau Micile Mistere Eleusine, iar atunci cand coboara la Hades, era iarna si se tineau Marile Mistere Eleusine.
Acum ai inteles?
Legenda podgoriei de la Starmina spune ca una dintre sirenele metamorfozate de catre Demetra, s-a cuibarit pe una din meandrele Dunarii, exact in dreptul podgoriei Starmina si a devenit muza viticultorilor, inspirandu-i sa transforme vinul in arta.
Nu trebuie sa te miri, putin mai sus cu cativa kilometri era pana in anii 70 insula Ada Kaleh, unde legenda greaca spune ca ar fi fost trimis Hercule sa fure cirezile lui Geyron. Homer si Hesiod descriau Erytheia (Ada Khaleh) astfel:”insula era la capatul lumii, dupa ce se strabatea oceanul”.
„Raul Okeanos” era raul despre care credeau grecii ca inconjoara lumea si a putut fi identificat ulterior cu Dunarea si cu alte doua rauri spaniole (grecii le credeau unite). Tot pana aici spun legendele ca ar fi ajuns si cei 15 argonauti, care la intoarcerea in patrie au dus de aici maslinul simbolic. Poate sirena noastra a ajuns aici ghidata de corabia argonautilor, tot urmarind cantecul lui Orfeu si la plecarea acestora a ales sa se stabileasca aici.
Daca atator eroi legendari le-au fost dragi aceste meleaguri cu clima temperat-continentala, cu usoare influente mediteraneene, de ce sa nu-i placa si unei sirene? O sirena mladioasa, frumoasa, al carui cant vrajit a fost inspiratia pentru o magica licoare bahica. In patria vinurilor rosii ea a prins caldura si dulceata soarelui metamorfozandu-l intr-un vin alb cu textura eleganta.
Aici sunt nopti umede, dimineti cetoase, urmate de zile calde, uscate, o simbioza perfecta si un element cheie in dezvoltarea unui putregai nobil Botrytis, pe strugurii exotici. Acesta ataca varietatea de struguri Riesling Italian, lasand in urma struguri stafiditi din care se face un vin de desert, de recoltare tarzie- Sirena Dunarii. Vinul rezultat din aceasta simbioza este un adevarat cant de sirena, varful de lance al cramelor VinArte. Strugurii nobili supramaturati dau un gust generos, un vin cu o concentratie mare de zahar rezidual 230 gr / l si mai multa aciditate decat altele pentru a echilibra zaharul, o aroma complexa de flori, fructe tropicale si ofera multistraturi bogate pe cerul gurii. Eu, de la prima degustare mi-am dat seama ca ma aflu in fata unei minuni numai la vederea sticlutei de 350 ml, esentele tari intotdeauna se pastreaza in sticlute mici. Dupa aspectarea culorii galbene, aurii si dupa onctuozitate, ma asteptam la arome citrice, dar am fost surprinsa sa gasesc arome de fructe exotice impletite cu cea a florilor de tei. Daca ar fi sa fac o comparatie gastronomica, as zice ca a fost un fel de Golden Gourmet Fruitcake cu faguri de miere alaturi de un lemon-ginger juice.
La Starmina, de-a lungul cursului Dunarii, sunt vii unice. Apropierea de rau duce la o echilibrare climatica, diferitele niveluri de pante, compozitia solului argilos-aluvionar, cu sedimente de prund, nisip si marne, orientarea spre soare si vant fac diferante uriase fata de restul viilor din Romania. Aici cele mai multe actiuni metabolice, transportul zaharului, se produc in timpul noptii si imprima gustul deosebit al vinului. Rezultatul este ceva in stil baroc: rotund, opulent, puternic si cu aciditate suculenta. De aceasta parere sunt si specialistii prezenti la Tastevin- Confreria vinului care au notat acest vin cu 8,76, cea mai mare nota primita in acest an de un producator la gama vinuri desert.
La aceaste rezultate de exceptie nu se ajunge in fiecare an, pana acum la Starmina, datorita conditiilor speciale climatice nu s-a produs aceasta vinificare decat in trei ani. Toti strugurii afectati de acest mucegai nobil se culeg tarziu, in noiembrie, riscand mereu sa se piarda toata recolta de boabe innobilate. In final din cele doua parcele nisipoase se aleg doar o optime din boabele din ciorchini, numai acelea atacate de mucegai. Culesul este manual, bob cu bob, iar mustul rezultat si insamantat cu drojdii atent selectionate isi finalizeaza fermentarea in barique de stejar timp de 24 de luni.
Pentru unii un vin bun este cel care insoteste bucatele la masa sau care bucura fara nicio ocazie, doar pentru placerea pe care o provoaca, iar pentru altii este pasiune, putere creatoare, imaginatie, entuziasm, o comoara atent planuita, faurita, pastrata si daruita apoi tuturor iubitoriilor de comori. Eu impreuna cu familia mea, ASBO, ne numaram printre primii si vrem sa multumim tuturor acestor faurari de minunatii prin a le acorda o zi a lor si aceea sa fie 15 octombrie, Ziua Libatiilor VinArte.
Foto: http://www.vinarte.ro/
24 de comentarii la „Misterele Eleusine de la Starmina”
Imi plac mult articolele tale, sunt tare bine scrise si mereu aflu lucruri noi!
articolele tale referitoare la vinuri sunt excelent documentate! ai un talent sa imbini notiuni teoretice cu cele istorice si sa reiasa niste povesti tare frumoase!
As gusta acest vin, cred ca e de o calitate exceptionala.
super articol, imi plac vinurile dulci dar in ultimul timp am inceput sa apreciez si altele mai seci!
Sunt fana înfocată a vinurilor de orice fel, dar nu cred că am văzut acest sortiment prin magazinele noastre. Am sa ma duc la unul doar de vinuri să degust și eu această minunăție de vin.
Imi place mult documentarea din spatele articolelor tale. Frumoasa legenda.
Foarte frumos articolul tau, chiar am in frigider o sticla de vin alb de la Starmina.
Pentru mine vinul e poezie, daor daca vine insotit de branzeturi nobile cum sunt cele de la Delaco. Superb articolul tau. Stii deja atat de mult despre vinuri si aceasta combinatie excelenta.
De regula nu prea beau vin, decat la ocazii mai speciale, insa citind articolul tau mi s-a facut o pofta nebuna de un vin bun…
Trec pe lista de cumpărături. Sigur are un gust excepțional și e perfect pentru serile mele de relaxare cu o carte bună.
Nu prea sunt eu cu vinul, dar legendele-mi plac!
Starmina, este o localitate foarte aproapiata de Drobeta, si principal sursa de aprovizionare a locuitorilor din aceasta zona, avad parte de soiuri diverse si de calitate.
Deci articoul este foarte bine documentat si scris. Pacat ca eu nu beau alcool. As putea sa degust cu siguranta, dar nu pot bea nici macar un pahar de vin ma ameteste foarte repede.
Imi place ca participi la tot felul de proiecte care mai de care mai frumoase, stropite cu vin si asezonate cu branza buna.
Putina mitologie nu strica, iar la cate seminte de rodie am mancat eu ar trebui sa fie iarna continua 🙂 Mai in gluma mai in serios, eu prefer un vin rosu demisec cu niste paste al bianco si niste parmezan proaspat ras 😉
Ce interesant. Nu eram informata despre acest subiect.
Eu nu sunt o impatimita a vinului (a alcoolului in general) dar citesc cu placere articolele tale atat de bine documentate.
Drept sa-ti spun, am citit articolul de dragul legendelor 🙂 cu vinul… ei, ca femeile, mai putin, asa…
Daca sunt in cautarea unui vin bun stiu la cine sa apelez 🙂 Ce zici, Ralu, ne vedem la Craiova la un pahar de vin?
Nu stiam de acest vin de la Starmina.
Multumim pentru recomandare! Chiar ne-ai facut pofta!
Nu beau de obicei vin, insa la o degustare de vinuri am fost cu un grup organizat si tare mi-a placut atmosfera de acolo!
Nu ma pricep la vinuri, dar ocazional prefer sa beau si eu un pahar de vin bun