Se incheie stagiunea cu ..Rinocerii

Se incheie stagiunea cu ..Rinocerii

    Parca pentru a ne feri de pericolele existente pana la stagiunea viitoare,  ultima piesa care incheie stagiunea 2014-2015 a Teatrului National Marin Sorescu din Craiova este Rinocerii de Eugen Ionescu. 
   Geneza Rinocerilor este molipsitoare si eu cel putin sper ca pana in toamna acesti oameni cazuti in animalitate sa-si regaseasca propriul chip, un vis care poate fi concretizat cu ajutorul celorlalti. 
  E drept ca piesa a fost scrisa in momentul ascensiunii Garzii de Fier si este profund antinazista, servind ca o alegorie pentru revolta in masa impotriva nazismului si fascismului, dar miza ei este generala, mereu vor exista fanatici loviti de epidemii colective isterizante. Motivul piesei cred ca fost subminarea unei constiinte universale printr-o mentalitate libera individuala, astfel ca oamenii sa aiba ideile proprii, nu sa se inroleze unei opinii generale. 


   Inca sunt de actualitate minciunile propagandiste ce incearca sa mascheze contradictia dintre ideologie si fapte si timpul nu cred ca va putea schimba prea multe.

„Imaginaţi-vă că într-o bună dimineaţă observaţi că au luat puterea rinocerii. Ei au o morală de rinoceri, o filozofie de rinoceri, un univers rinoceresc. Noul pri­mar al oraşului este un rinocer care foloseşte aceleaşi cuvinte ca dumneavoastră şi totuşi nu e aceeaşi lim­bă. Cuvintele au un alt sens pentru el. Cum sa vă în­ţelegeţi? Poliţiştii sînt rinoceri. Magistraţii sînt rinoceri. Eşti singurul om printre rinoceri. Rinocerii se întreabă cum a putut fi condusă lumea de oameni. Tu însuţi te întrebi: să fie adevărat că lumea a fost condusă de oameni?”

   Eu o vad ca o piesa politica si de aceeasi parere au fost si rusii sovietici care au tradus-o, publicat-o, dar nu au jucat-o niciodata. In Argentina a fost considerata antiperonista, in Spania, Cehoslovacia, Polonia a fost considerata antistalinista si in America antiamericana, numai creatorul ei vede in Berenger doar un om care devine victima a unor violente fara vreo cauza, vede doar o tragedie ce opune o singura persoana masei sociale isterizate.
   Rinocerii arata limitele logicii si absurditatea ce domneste in univers. Lumea e lipsita de sens, absurda si sfideaza logica. Dupa cum spune chiar personajul principal- Berenger, daca s-ar citi despre rinocerizare intr-un ziar (departe de actiune) ar putea fi rationale, dar aflandu-se in mijlocul lucrurilor logica dispare prin implozie. Berenger admite ca “viata este un vis” facand aluzie la aleatoriul ineplicabil din jurul lui si acest lucru il ajuta sa intelega mai bine absurditatea metamorfozelor, dar nu si sa gaseasca solutia.
   Va invit ca pe 18 si 19 iunie sa-l vedeti pe eroul piesei- Berenger jucat de Valentin Mihali- alternativ speriat, speriat, frustrat, impotent, invidios si in cele din urma dezechilibrat de epidemia de rinoceri. Il acompaniaza o distributie marcanta:
Ilie Gheorghe (Martorul), Claudiu Bleonţ (Jean), Iulia Lazăr (Daisy), Tamara Popescu (Soţia băcanului), Raluca Păun (Gospodina), Valer Dellakeza (Dudard), Angel Rababoc (Băcanul), Nicolae Poghirc (Domnul bătrân), Constantin Cicort (Botard), Monica Ardeleanu (Chelneriţa), George Albert Costea (Patronul cafenelei), Cosmin Rădescu (Domnul Papilon), Mirela Cioabă (Madame Boeuf), Dragoş Măceşanu (Un pompier), Iulia Colan (Vecinul bătrân), Natașa Raab (Cap de rinocer), Ştefan Mirea (Cap de rinocer), Geni Macsim (Cap de rinocer), Eugen Titu (Cap de rinocer), Cătălin Băicuș (Cap de rinocer), Corina Druc (Cap de rinocer), Marian Politic (Cap de rinocer), Cătălin Vieru (Cap de rinocer), Anca Maria Ghiță (Cap de rinocer), Costinela Ungureanu (Cap de rinocer), Clara Vulpe (Cap de rinocer), Cosmin Dolea (Cap de rinocer), Claudiu Mihail (Cap de rinocer).
   Punerea in scena datorata lui Robert Wilson este catalogata ca un trimf datorita distributiei cat si echipei sale internationale de colaboratori: dramaturgul Konrad Kuhn (Austria), creatorul de costume Jacques Reynaud (Franța), co-regizorii Tilman Hecker (Germania) și Charles Chemin (Franța), light-designerii A.J. Weissbard (Italia) şi John Torres (Canada), video-artistul Tomek Jeziorski (Polonia) și compozitorul Adam Lenz (SUA). Acestora li s-au adaugat regizorul Bobi Pricop (asistent de regie), scenografii Adrian Damian (asistent decor) si Adriana Dinulescu (asistent costume).

   Veniti sa aratati ca rasa umana este mai presus de acesti rinoceri, veniti sa aruncam impreuna  o privire lucida asupra realitatii si daca inca mai putem sa-i vedem fata care cateodata este ilogica, lipsita de sofisticare, prost educata, plina de fanfaronada, simplul fapt ca inca o putem vedea, ne impiedica sa sucombam in fata “ratiunii” iratiunii.

Citeste:  Alegerea gazduirii web

 Pentru cei din Craiova am organizat un concurs impreuna cu Teatrul Naţional Craiova, in urma caruia puteti castiga o invitatie de 2 persoane in data de 18.06, ora19, la spectacolul Rinocerii. Pentru a va inscrie trebuie sa scrieti in comentariu la acest articol in care sa precizati cine este autorul acestei piese. Castigatorul va fi ales in data de 17.06 cu ajutorul random. (Puteti comenta logandu-va cu G+, Nume/ Adresa Url de FB, dar in niciun caz sa nu lasati de pe Anonim) Bafta! Pe 18, 19 sunt ultimele reprezentatii cu acest spectacol, el incheind stagiunea actuala.

32 de comentarii

    1. Nu stiu cum reusisi sa te cateri aci, dar esti numarul 8 in extragere ( m-am luat dupa cronologie)

  1. Eugen Ionescu a dat Rinocerii pe mana lui Robert Wilson. La Nationalul Craiovean. De doua ori, ca sa nu ne iasa din cap pana la stagiunea urmatoare. Pe 18 si 19 iunie feriti trotuarul din fata Teatrului si mergeti in sala. Altfel, poate va ia vreun rinocer ratacit in corn.

    Teatrul National Craiova; 18-19 iunie 2015
    Sa vezi tu ce as face dac-as fi rinocer. M-as aseza pe trotuarul din fata si as darama vreo 2-3 tejghele. Uite asa, ca sa vada bacanul si bacaneasa ca un glumesc. Cat de iute am sa pot, am sa dispar, am sa-i las perplecsi sa-i umplu de intrebari pe oameni, sa-i fac sa se macine nitel.

    Ce sa-mi pese mie, rinocerul, de sub platosa mea groasa ca ma sui cu bocancii pe vietile cotidiene, chiar daca banale, ale celor pe care ii voi intalni. Ce? Lor le pasa de mine? Cand si cand mai aud de mine pe la vreun aparat de radio ce trancane printre paraziti pentru cine n-o avea altceva de facut in micul lor oras de provincie.

    Dar daca iau pe vreunul in corn, in mijlocul strazii, in vazul tuturor ma ridic deasupra celorlalti imparicopitati. Mai indrazneste vreun Homo sapiens sa ma tarasca prin circuri ambulante pentru amuzamentul personal al tancilor ?

    Auzi, stii ce, ia sa-mi spui de maine Rhinocerotidae si sa dam intelesuri cuvenite unor cuvinte pe care le turuiti cand va e lumea mai draga sau mai posaca. De maine (ca de nu, va iau in corn) sa zicem la fericire pacoste, la iubire cafteala, la bucurie deranj, la veseli caltabos, la tandrete sminteala si la senzualitate…plesnit. Sa fie astea primele pe care le schimbam. Vedem cum merge (trebuie sa mearga, doar m-am gandit profund la asta) si apoi, de poimaine, mai inlocuim un lot de 12-14 cuvinte din fondul principal ca sa ajungem, mai spre iarna, cu 3-4000 de cuvinte al caror inteles il stim doar noi, rinocerii, si voi, muritorii.
    Ia sa aud cum ar suna ce scria candva Neruda…Pablo, ala :

    “Te (iubesc) caftesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te (iubesc) caftesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te (iubesc) caftesc pentru că nu știu altă cale…”

    Nu-i rau. Nu-i rau deloc. Da ceva textului. Actiune. Miscare. Putin caft face parte din orice. Vezi ma, bacane, ca am avut dreptate. Ia ascult-o si pe asta si spune-mi daca nu te misca altfel:

    “Există în (senzualitate) plesneala un fel de (bucurie) deranj cosmic(ă). – Jean Giono completat de Rhinocerotidae (suna latin, adica cult).

    Pai, vezi ca-s destept si ca fara mine lumea n-ar mai aprecia, la adevarata lui valoare, frumosul. Ia, sa te aud si pe tine cum le folosesti acum!? Ca prea ti-erau dragi cuvintele astea!

    Din fericire nu-s rinocer. Sunt om si ma bucur de teatru, de fericire, de iubire, bucurie, veselie, tandrete si senzualitate. Bucura-te si tu de ele, ca de nu, poate te ia vreun rinocer in corn.

    Idei indraznete si decizii intelepte.

    1. Author

      Ai scris asa de frumos ca e pacat ca acest comentariu nu face parte din articol. Ma cam eclipsezi colega :)).

  2. Rinocerii este scrisa de Eugen Ionesco. Mi-ar place sa vad piesa de teatru, am vazut insa filmul si mi-a placut foarte mult!

    1. Eu nu am vazut filmul, dar il caut acum, insa am citit piesa si acum am trecut la Portretul scriitorului in secol de Marie- France Ionesco.

  3. În Rinocerii – se confesa mai târziu autorul – am încercat să arăt cum devine cu putinţă delirul colectiv, orbirea colectivă, şi cum un anume adevăr poate fi salvat, menţinut intact, într-o conştiinţă individuală. Este foarte posibil ca Rinocerii să devină de neînţeles – sper – într-o lume în care oamenii vor fi lucizi, vor avea posibilitate liberă, o autonomie de gândire, fără să fie despărţiţi unii de alţii. În acel moment, nu se va mai înţelege ce am vrut să spun. Sau se va încerca să mi se descifreze piesa ca pe un document al unui timp revolut. Sper că aşa se va întâmpla. Am incheiat citatul!
    Sa ramanem cu speranta ca norocosul/norocoasa ce va intra in posesia invitatiei la piesa va indeplini dezideratul marelui scriitor ce a fost si va fi, Eugen Ionescu.

    1. Nu cred ca eu voi apuca lumea aia in care Rinocerii sa devina de neinteles, ba din contra cred ca o sa fie din ce in ce mai actuala piesa, alienarea incepe sa devina ceva normal.

  4. Sincer n-am mai fost la o piesa de teatru de prin scoala generala. RAR ESTE cate o piesa la noi si atunci asa se nimereste sa nu pot ajunge.

  5. De la ultima piesa de teatru la care am fost cred ca au trecut cativa ani, cand eram in facultate devenise un obicei placut insa dezavantajul de a locui in orase mici isi pune amprenta si asupra culturii.

  6. nu am vazut piesa, sper ca acea persoana ce castiga sa o pretuiasca pe masura!

  7. Mersi de invitatie, dar cam departe Constanta – Craiova.

  8. Mi-as fi dorit si eu sa ajung la un asemenea spectacol! L-am admirat mereu pe Eugen Ionesco.

  9. As participa cu drag la concurs, chiar daca nu-s din Craiova. Daca as fi castigat, merita drumul!
    (din pacate, sunt la mare exact in acea perioada) Mult succes participantilor!

Lasă un răspuns