Despre Zanzibar până în pandemie nu știam mare lucru, cel mult că Freddie Mercury s-a născut aici. Apoi au început să apară postările pe Facebook cu peisaje mirifice și brusc Zanzibarul a devenit o destinație de vacanță căutată de către români. Curios, nu? Cel puțin așa mi s-a părut mie până să citesc cartea lui Ciprian Iftime (Zanzibarezul)- Jurnalul unui lunatic în Zanzibar. De fapt, acesta este principalul motiv pentru care m-am apucat s-o citesc, voiam să văd ce are atât de special această insulă. Aveam o viziune adânc înrădăcinată a unei Africi cu probleme economice sau a interesului global de a lua mărfuri de pe pământul său spre a le comercializa, dar uitam de Africa senzuală, de cea a înțelepciunii ancestrale, de Hakuna Matata.
Cartea „Zanzibarezul- Jurnalul unui lunatic în Zanzibar” scrisă de către Ciprian Iftime a apărut în 2024 la Editura Dharana. Această editură are o experiență de peste 10 ani în publicarea de cărți despre spiritualitate, medicină, sfaturi practice, în general cărți cu un impact mare asupra cititorilor.
Dharana (în sanscrită) este pasul inițial al meditației, capacitatea de a aduce mintea în focalizare și de a menține concentrarea pe un singur punct, fixând toată atenția asupra unui loc, obiect sau idee. Aici toată conștiința corpului și gândurile neliniștite încetează, permițându-ne să concentrarea asupra obiectului meditației fără distragere. Este a șasea cerință, pentru a atinge realizarea deplină a Sinelui.
Editura Dharana
Număr pagini: 350
Data publicării: 2024
Colecție: Cărți Editura Dharana
Cu ce alte cuvinte asociezi tu cuvântului jurnal? Eu as spune: scris, intimitate, ușurare, reflecție, libertate. Pentru mine jurnalul este o formă de scriere intimă în care se reflecta asupra evenimentelor, un exercițiu de conștientizare de sine, un instrument eliberator pentru a îmbrățișa emoțiile și a le lăsa să curgă recunoscându-le, explorându-le, relaționând cu ele, apreciindu-le bogăția de nuanțe, învățând de la ele. Pentru Zanzibarez, „Jurnalul unui lunatic” înseamnă mai mult, deoarece el a făcut pasul spre publicare, așa că dialogul cu sine se extinde către cititori. Nu-i deloc ușor să ne conectăm cu ceea ce ni se întâmplă, mai ales când e vorba de emoții intense, avem tendința de a scăpa de ele și de a ne concentra mai mult în exterior decât în interior, dar să mai faci asta și public, eu zic că este un act de curaj. Spun asta uitandu-mă la mine, scrierile mele sunt în contact mai mult cu mintea mea analitică, cu gândurile mele, decât cu partea mea emoțională, sentimentele mele. Pot scrie pareri, afirmatii, explicatii, argumente, idei…, dar foarte puțin abordez sfera emoțională. Mi se pare copleșitor, o percep ca o goliciune, așa că rămân la a oferi o imagine incompletă a mea și a trăirilor mele. Trec senzațiile, emoțiile, sentimentele prin filtrul gândurilor și în loc să exprim experiența, tind să o explic și ajung să transfer mai mult idei nuanțate de emoție. Dar așa face un bun scriitor (nu că m-aș considera așa ceva, nu-s nici măcar jurnalist )? Nu, un scriitor veridic nu oferă o imagine plăcută celorlalți, ci una adevarată, chiar dacă aceasta doare. Așa e și Ciprian Iftime (Zanzibarezul), el se conectează cu cititorul intr-un mod autentic, fiind brutal de sincer.
Astfel a dat naștere cărții, iar cititorul e îmbarcat într-o călătorie incitantă prin senzualitatea universală, căci ființele umane nu au urmărit niciodată altceva decât fericirea căreia simțurile sunt întotdeauna purtătoare. În cartea Zanzibarezului găsești tot fluidul vital al emoției, scânteia, natura ei vie care împreună cu exercițiul de conștientizare de sine duce la un dialog lăuntric revelator. Cuvintele curg direct și pulsatoriu din inimă, astfel încât cititorul este aruncat în realitatea autentică a autorului lipsită de condiționări. Jurnalul unui lunatic este un text narativ bazat pe „citirea” lumii interioare a autorului aflat într-un tărâm african, exotic, plin de nuanțe senzoriale, iar cuvintele sunt un simplu instrument pentru a sublinia această experiență și nu a o explica sau manipula.
În lumea agitată în care trăim, găsirea unor modalități eficiente de a reduce stresul și de a ne îmbunătăți bunăstarea emoțională a devenit mai importantă ca niciodată. A face față emoțiilor, zi cu zi, nu este deloc ușor. Se presupune că fiind atât de comune și reprezintându-ne, avem o relație bună cu ele. Nu prea e adevărat. O practică din ce în ce mai populară este terapia scrisului, care combină beneficiile terapeutice ale expresiei scrise cu creativitatea personală. Poate de aceea s-a înmulțit numărul bloggerilor, scrisul ajută mult la procesarea emoțiilor și la eliberare, e un remediu contra grijilor, un fel de catharsis pentru a ne curăța sufletul. Oricine se apropie de scris are această nevoie de a fi el însuși, de a fi liber și astfel să se conecteze cu el sau cu ceilalți. Emoțiile ne perturbă viața. ne dezorientează, ne fac să simțim ca niște marionete, iar societatea ne-a învățat să le negăm, să le acoperim, să le reprimăm și nu să le înțelegem, să le respectăm. Așa ajungem să avem noduri interne greu de detectat și de dezlegat, dar scrisul emoțional eliberează, ne permite concentrarea pe ceea ce este cu adevărat important. Scrisul vindecă sufletul și se pare că în cazul lui Ciprian Iftime (Zanzibarezul) scrisul în decorul mirific al Zanzibarului a lăsat emoțiile să curgă, gîndurile și sentimentelor s-au eliberat convertind aceste impulsuri în cuvinte scrise. Poate această carte se datorează și faptului că Africa are o tradiție incorporată a poveștilor. Aici, cuvântul este fundamental, încă se transmit oral istoria și obiceiurile, iar poveștile sunt spuse pentru a vindeca o situație dificilă a comunității, așa că nu-i de mirare că în Africa Ciprian a învățat lucruri despre sine..
„Jurnalul unui lunatic în Zanzibar” nu este cufundat doar în viața personală ci și în cea socială, rezultând nu numai exercițiu personal de scriere, dar și un instrument de analiză socială. Cartea este un difuzor al problemelor acestei părți a Africii pentru că în ciuda faptului că este rupt întrucâtva de continent, a cantității de resurse naturale, acest paradiea este continentul cu cea mai mare rată a sărăciei din lume. Deși cumva ruptă de continent, Zanzibar, acest paradis insular, preia din problemele continentului. Copii tind să fie întotdeauna cel mai afectat sector al populației atunci când vorbim despre sărăcie, ratele de analfabetism, malnutriție sunt mari, iar tinerii se află într-o situație vulnerabilă fiind probabil să devină sclavi sexuali. Bucuria și speranța se luptă pentru a trăi, dar deși situația este critică, vedem că există oameni care reușesc să depășească situația de sărăcie.
Acum că am lămurit cât de cât jumătate din titlul cărții, ar fi cazul să deslușim și la ce se referă când se autointitulează lunatic. Ciprian Iftime a fost mereu predispus la aventură, dorința lui de a călători nu are granițe. Cu acest spirit a pornit și călătoria pe continentul african, în Zanzibar. Această insulă l-a cucerit prin simțuri, prin senzualitate, care nu sunt încă împovărate de tabuurile și conceptele de păcat prin care constânge moralitatea lumii întâi. Aici este locul unde a găsit diverse forme de seducție, în cheie africană, pline de frumusețe, sensibilitate; bucuria trupurilor; povești erotice împletite cu muzica și dansul african; jocurile lunatice (petrecerile de Lună Plină), toate fiind în fond noi moduri de a exprima fericirea de a trăi.
Într-o societate excesiv de conectată la tehnologia digitală, uneori este vital să resincronizăm corpul și mintea cu natura, în special cu fazele lunii. Luna Plină este denumirea dată unei petreceri organizată la resortul unde lucrează Ciprian, o nebunie pe plaja zanzibareză dedicată iubirii și sexului, un tip de distracție care anulează timpul. Se pare că Zanzibarul are propriul său ritm, chiar dacă se află toar la 30 km de continent. Aici este „hakuna matata”. Este obișnuit să auzim credințe populare că luna plină provoacă euforie, excese și schimbări emoționale în oameni. Da, emoțiile noastre pot fi influențate, chiar exacerbate de calendarul lunar. Toate emoțiile pe care le-am păstrat ascunse de ochii lumii, ies inevitabil la suprafață atunci când este Luna Plină. Luna face parte din universul inconștient, iar când devenim conștienți de fazele prin care trece ea, ne putem asuma pe deplin schimbările care au loc în corpul nostru și putem profita de aceste mișcări energetice în favoarea noastră. Cea mai plină de energie fază a Lunii credem că aduce bucurie și vitalitate, așa că de ce să nu profităm de această lumină pentru a ne confrunta cu blocajele emoționale și pentru a intra într-un proces de eliberare? Aceste petreceri de lunatici nu-s o idee rea, ele sunt menite pentru a evita supraîncărcarea emoțională. Fericirea de a trăi se manifestă cu trupul,, așa că de ce să nu se canalizeze această energie prin dans, cânt, râs, erotism? La aceste petreceri participă toți turiștii pentru că în cele din urmă, dincolo de credințe și superstiții, luna plină rămâne un spectacol natural fascinant care ne invită să reflectăm asupra complexității universului pe care îl locuim.
Ce am învățat din carte scrisă de către Ciprian Iftime (Zanzibarezul)? Că suntem puternici, suntem capabili, suntem rezistenți, că procesul de vindecare începe pe măsură ce începi să-ți exprimi (în cuvinte sau nu) toate gândurile, sentimentele care te îneacă și te chinuiesc. Tăcerea nu este niciodata solutia, nici inchiderea in sine, cauta ajutor, scrie pentru tine, toate te vor ajuta sa-ti restructurezi puzzle-ul vietii. După cea mai întunecată noapte există întotdeauna zori, poate nu cel pe care ni l-am dorit, dar apare.
Pozele sunt preluate de pe pagina de Facebook Zanzibarezul
4 comentarii la „Recenzie „Jurnalul unui lunatic in Zanzibar” de Ciprian Iftime (Zanzibarezul)”
Un jurnal pe care l-as citi cu mare drag.
Deja sti ca imi plac jurnalele, doar am un blog care se numeste asa si o sa citesc cu mare interes si acest jurnal, mai ales ca e unul de calatorie.
Imi doresc mult sa ajung si eu in Zanzibar si intamplarea face ca am auzit si de Zanzibarezul. Poate citesc si cartea sa fiu mult mai motivata