Lectii pentru viitor in „Bolnavi la putere” de David Owen

Relatia dintre boli si capacitatea de conducere, previzionare, organizare, negociere, rezolvare, implicare in probleme este foarte stransa. Atunci cum de a fost posibil ca atatia politicieni sa-si insele electoratul intr-un mod constient despre sanatatea lor? Ce se poate face in viitor pentru a se evita acest lucru? In cartea aparuta la Editura Corint, „Bolnavi la putere„, lord David Owen prezinta exemple de boli fizice si psihice la guvernantii secolului 20 si 21. Cu astfel de conducatori e de mirare ca nu au izbucnit mai multe crize diplomatice sau mai multe razboaie, iar prin inlaturarea lor de la putere in timp util se puteau evita multe jertfe de vieti omenesti si multa suferinta.  Se pare ca 29% dintre presedintii americani au suferit de boli mintale (in timpul functiei) si ca 49% au prezentat caracteristici ale unor boli mintale pe parcursul vietii lor. ( Studiul se numeste  „Boala psihica a presedintilor SUA intre  1776 – 1974”, de Jonathan RT Davidson MD, Kathryn M Connor MD, Marvin Swartz MD, Departamentul de Psihiatrie, Duke University Medical Center, Durham, Carolina de Nord).

Impresionant, nu? Numai intre 1906-2006 sapte presedinti americani, in functie, au avut boli psihice:

Theodore Roosevelt (tulburare bipolara);

William Howard Taft (tulburare de somn legata de respiratie);

Woodrow Wilson (tulburare depresiva majora);

Calvin Coolidge (tulburare depresiva majora);

Herbert Hoover (tulburare depresiva majora);

Lyndon B Johnson (tulburare bipolara);

Richard Nixon (abuz de alcool).

Bolile mintale au afectat si alti conducatori de state sau guverne, iar majoritatea au reusit sa le ascunda de public. Doar doi conducatori au avut confirmarea oficiala de nebunie:

• presedintele francez Paul Deschanel 1920 (dementa frototemporala);
• regele Talal al Iordaniei 1952 ( schizofrenie).

Cartea lordului David Owen, Bolnavi la putere, este un manifest impotriva manipularii conducatorilor si un semnal de alarma la adresa alegatorilor de a se afla in cunostiinta de cauza asupra adevaratei stari fizice si psihice a liderilor lor. Un alt aspect important este al modului in care o anumita boala poate sau nu afecta capacitatea de conducere. Musamalizarea starii de sanatate a presedintilor de stat sau a  oamenilor politici este destul de prezenta in istorie si chiar daca ea este dezvaluita, rezolvarea este destul de sensibila. Cateodata aceste boli necesita o descalificare din functie. Politicienii sunt in slujba poporului, iar increderea le poate fi data, dar si retrasa.

Numele autorului cartii Bolnavi la putere-  David Owen, este cunoscut in istoria politica a Marii Britanii ca fiind parlamentar in mai multe randuri, ministru al marinei, ministru al sanatatii, ministru de externe, copresedinte al Conferintei Internationale cu privire la fosta Iugoslavie si poate mai putin cunoscut ca o autoritate medicala in domeniul neuropsihiatriei. Din aceasta perspectiva a avut prilejul sa vada tensiunea, stresul asociat vietii politice, diverse boli fizice si psihice care afectau importanti politicieni si s-a intrebat cat de mare era rolul lor la luarea deciziilor guvernamentale nesabuite si pripite. Unii dadeau semne de a avea o  „boala sanatoasa”- hybris- o boala a functiei care slabeste trece odata cu aceasta, un fel de betie a puterii.

Cartea ” Bolnavi la putere” este impartita in patru mari capitole:

1. Problemele de sanatate ale unor sefi de stat si guvern din ultimii o suta de ani;
2. Istorii de caz;
3. Betia puterii;
4. Lectii pentru viitor.

1. Problemele de sanatate ale unor sefi de stat si guvern din ultimii o suta de ani

Exista o insiruire de presedinti si prim-ministri care au avut diverse boli in timpul mandatului, de cele mai multe ori ascunse publicului, iar unele dintre ele au dus la dezechilibre pe scena politica. Poate o sa vi se para ciudat ca nume ca Hitler, Stalin, Pol Pot Idi Amin, Robert Mugabe, Saddam Husein sau alti despoti nu se regasesc, dar ei nu au suferit de boli psihice chiar daca au fost un pericol pentru popoarele lor. Iata cativa dintre lideri si problemele lor de sanatate:

• Dwight Eisenhower -hipertensiune, probleme gastrointestinale grave, atac de cord, operat de ocluzie intestinala, accident cerebral, a pastrat increderea alegatorilor alegand sa fie relativ sincer cu privire la bolile sale.
• Lyndon Johnson- atac de cord, depresie, operatie de scoatere a vezicii biliare, prezumtie de tulburare bipolara, operatie de cancer de piele.
• Harold Macmillan prim-ministru britanic demisoneaza din cauza unei retentii urinare.
• Charles de Gaulle – depresie, malarie, operatie de adenom de prostata;
• Georges Pompidou- mort in functie datorita unui cancer progresiv ce implica maduva;
• Willy Brand- cancelar al RFG depresie;
• Richard Nixon- depresie, paranoia, alcoolism, hybris.
• Mao Zedong- paranoia, depresie, poate tulburare bipolara, malarie cerebrala, insuficienta cardiaca congestiva si retentie de apa la picioare si plamani, boala lui Lou Gehring.
• Harold Wilson- prim-ministru al Marii Britanii si Ronald Reagan dupa ce au demisionat au fost diagnosticati ca avand Alzheimer.
• Urho Kekkonen presedintele Finlandei a suferit in timpul functiei de o boala care i-a afectat functia creierului, dar nu a fost diagnosticat niciodata ca avand Alzheimer, totul fiind musamalizat.
• Edward Hearth -prim-ministru avea hipotiroidism;
• Benito Mussolini depresie si probabil tulburare bipolara;
• Nikita Hrusciov nebunie benigna;
• Muhammad Ali Jinnah tuberculoza.

2. Istorii de caz

In cartea Bolnavi la putere sunt prezentate destul de amanuntit problemele de sanatate ale prim-ministrului Eden, presedintelui J.F.Kennedy, presedintelui Mitterrand, sahului Iranului si modul cum au fost gestionate.

3. Betia puterii- hybris

Etimologia cuvantului este derivata de la termenul grecesc hybris ὕβρις, o ignorare a divinitatii ce provoaca degradarea si apoi intalnirea cu zeita Nemesis.  Astazi este un termen modern care indica o mandrie trufasa, ingamfare, aroganta extrema. Este foarte des intalnit aplicat in situatiile de afaceri si interactiunile sociale referitor la un ego pregnant construit mai ales pe o baza subreda. Niciodata o astfel de referire nu indica ceva bun si se incadreaza intr-un tipar intalnit des la oamenii politici.

Desi au existat mecanisme nationale de control asupra sefilor de stat sau guvern care ar fi trebuit sa supravegheze comportamentul acestora, totusi istoria arata ca multi lideri au dezvoltat sindromul hybris cat au fost la putere si au reusit sa se sustraga controlului institutional. David Owen aduce in prim-plan ca personalitati de tip hybris pe Neville Chamberlain, David Lloyd George, Margaret Thatcher,  dar protagonistii acestui capitol sunt Tony Blair, George W. Bush si  razboiul din Irak.

4. Lectii pentru viitor

Sefii de stat sau guvern sunt alesi de catre popor, iar aceasta alegere este democratica, deschisa, transparenta. Pierderea capacitatii de a lua decizii rationale duce la confruntari cu situatii de criza cum ar fi razboaie sau dezastre financiare, lucruri care pot afecta nu numai populatia unei tari, ci pe cea a lumii intregi. Indepartarea de la putere impotriva dorintei lor din cauza unui comportament neadecvat sau al unei stari precare de sanatate este foarte greu de pus in practica, chiar daca ar rezulta dintr-o evaluare medicala independenta competenta. Margaret Thatcher, Tony Blair au fost eliminati prin proceduri ale partidelor lor, Nixon a demisionat doar sub amenintarea de punere sub acuzare.

Liderii tind sa-si acopere bolile si este putin probabil sa si le dezvaluie, ca sa nu mai zic de cazurile hybris unde ar fi nevoie sa se supuna voluntar unor teste care sa le masoare forma de incompetenta atunci cand predomina anxietatea, impulsivitatea, neglijenta, lipsa frecventa a detaliilor, nevroza. Este de datoria fiecarui lider politic sa fie sincer cu privire la starea sa de sanatate lasand la latitudinea alegatorilor daca acea boala il face sau nu inapt functiei. Unele boli sunt citate in carte ca fiind boli care pun in valoare omul- poliomielita lui Franklin Roosevelt, iar altele ca  Boala lui Addison a lui Kennedy, necerand o descalificare a functiei.

In aceasta carte am scos in mod repetat cum au invins liderii politici efectele bolii lor, cum au fost disciplinati de catre ea si au guvernat cu intelepciune in ciuda ei. De exempli, se pare ca atunci cand Theodore Roosevelt si Winston Churchill au fost sef de stat, respectiv, sef de guvern au avut mai putine depresii si schimbarile lor de dispozitie erau mai usor de suportat decat cand n-au mai fost la putere. Poate ca imensele responsabilitati pe care le aveau pentru binele altora i-au scos din problemele lor.

Legile si conventiile internationale pe care le avem la inceputul secolului XXI sunt produsul unei lumi civilizate, dar nu perfecte. O lume care prin intermediul ONU, incearca din 1945 sa devina mai coerenta. O lume care aales sa se inradacineze in etica si culturile multor civilizatii care cuprind aproape toate rasele, religiile si crezurile.  O lume care, in ciuda neajunsurilor ei, a incercat sa cladeasca respectul pentru Carta ONU.