Ai spune ca Traditia si Modernitatea sunt doua capitole separate, doua entitati individuale, chiar contradictorii sau exclusive, dar vizitand Vila Dobrusa si Crama Avincis am ajuns la concluzia ca intre ele se poarta un dialog, chiar mai mult, ele interactioneaza in mod benefic.
Suntem obisnuiti sa gandim ca traditia este ceva vechi si stabil, iar toate fortele creatoare sunt indreptate catre realizarea noului.
Cu toate acestea, formele noi nu vin dintr-un vid cultural care sa nu aiba legatura cu experientele trecute. Trecutul este important pentru intelegerea mai larga a naturii omului, a locului sau in lume si cu ajutorul sau sesizam descoperirile spirituale creatoare.
Proprietarii Vilei Dobrusa au ales de cativa ani buni sa organizeze in cea de-a doua zi de Rusalii o sarbatoare anuala a bucuriei si recunostiintei pentru roadele pamantului. Aceasta sarbatoare nu este numai un semn de recunostiinta fata de Dumnezeu, ci si unul de prietenie deoarece in aceasta zi sunt invitati apropiatii familiei si se organizeaza o masa. In acest an cativa bloggeri olteni am fost onorati sa ne putem numara printre prietenii casei.
A fost un fel de sarbatoare de familie, ceva la confluenta dintre religios si laic, intre traditie si modernitate, o sarbatoare desavarsita in care pur si simplu ne-am uitat la vietile noastre, la ce este bun in ele, am multumit cu totii Creatorului gustand din roadele pamantului si inchinand un pahar de vin superior.
La Vila Dobrusa am descoperit cum vinul si identitatea se intersecteaza si se suprapun. Spre deosebire de alte produse agricole consumatorul de vin cauta informatii despre el si acestea sunt factori majori in decizia de cumparare. Vinul este distinct, are o identitate data de marca, de patrimoniu, de terroir, iar licoarea bahica a podgoriei de la Vila Dobrusa le are pe toate.
Aici exista o cultura a vinului, podgoriile de la Dragasani sunt cele mai vechi si mai importante din Oltenia, fiind renumite inca de pe timpul getodacilor.
Patrimoniul locului este relevant pe cele trei axe ale timpului: trecut, prezent si viitor, pentru ca proprietarii Cristiana si Valeriu Stoica au dorit sa conserve, sa colecteze si sa transmita generatiilor viitoare mostenirea tangibila imobila: conacul, crama noua, dealurile pline de vita de vie, peisajul feeric; cea mobila: echipamentele, uneltele cu ajutorul carora produc vinul; dar si cea intangibila constituita din stiluri, tehnici de productie, povestile locului, obiceiuri si festivaluri etnice.
Cat am fi noi de ancorati in prezent inca mai avem o mentalitate crestina agrara, astfel incat atunci cand apar primele roade ale pamantului nu se poate sa nu ni se nasca un gand de recunostiinta pentru sansa de a o lua iar de la capat si aceasta multumire nu ar fi completa daca nu am putea-o impartasi cu cei apropiati. Pentru unii lumea vinului este invaluita in mister, dar pentru cei de la Vila Dobrusa este invaluita in bucurie si cum ar putea sa fie altfel cand pe aceste dealuri creste armonios vita de vie scaldata in razele soarelui si apele Oltului, iar sucul sau este o adevarata esenta de sanatate si satisfactie sufleteasca.
Am apreciat invitatia si multumim gazdelor care ne-au deschis usa casei, ne-au aratat locul, modul in care se produce metamorfoza strugurilor intr-o licoare bahica si ne-au ospatat cu bucate alese.
Bunatatea este un dar si multumirea noastra reprezinta raspunsul la acest act de generozitate.
30 de comentarii la „Traditie si modernitate la Vila Dobrusa”
Te cred si eu ca ti-au picat bine Rusaliile romanesti dupa vacanta pe meleaguri italienesti 🙂 Spor!
Cel mai bine imi pica in vara asta racorosul Domn de Roua Alb.
Ce poze faine! Imi place combinatia dintre traditie si modernitate!😊
Nu ma prea pricep eu la licorile lui Bahus, dar un vin bun cred ca l-as simti , iar daca e degustat si intr-o atmosfera precum aceasta, cu siguranta mi s-ar parea si mai bun
Superb locul <3 aper sa ajung si eu candva pe acolo ^_^
Cred ca un asemenea loc este cu mult superior unui hotel, impersonal si oarecum cenusiu…
Foarte frumos acest eveniment :), intr-un loc minunat
Ce frumos! Imi place ca inca se pastreaza traditiile, dar se combina cu modernismul vremurilor noastre.
„O sărbătoare anuală a bucuriei și recunoștinței pentru roadele pământului…” Ce frumos a sunat asta în mintea mea. BRAVO lor! 🙂
Un loc minunat cui oameni speciali, care stiu sa respecte trecutul. O frumusete rara acest conac!
cand ne iei si pe noi unde mergi tu? nu de alta, dar ne-ai innebunit cu atatea evenimente faine!
Foarte frumos ai scris, ai surprins niste lucruri tare interesante. 👍🏼
Nu stiu cum faci de ajungi sa faci acest degustari de vin. Ar fi interesant sa pot vizita un astfel de loc si sa aud istoria acestuia
Mi-ar plăcea ca si noi să ținem mai mult la tradiții.
Ai zis vin? Imi place vinul bun baut alaturi de oameni dragi si imi plac traditiile care ne ajuta sa nu uitam cine suntem.
Ce frumos este acolo. Frumoase momente.
frumos, cred ca te-ai distrat de minune! amintiri frumoase!
Cat de mult te invidez 🙂 As vrea sa pot participa si eu la astfel de evenimente.
Foarte tare experienta ta la aceste crame iar treaba cu modernitate si traditie mi se pare super si se imbina tare bine! 🎀🎀🎀
Foarte frumoasa locatia! N-am ajuns inca pe acolo, dar mi-as dori sa fiu si eu in astfel de locuri!
Mie mi se pare că tradiția și modernitatea arată foarte bine împrună dacă le îmbină cineva priceput 😀
Princess, mi-ai făcut poftă de un vin bun.
In septembrie nu mai am cand sa te invit, dar poti veni in octombrie, avem degustare cu crama Cotnari. Dupa o sa graim moldoveneste la fel ca-n dulcele targ al Iesului. :))
Foarte misto conceptul cu traditia de vin si felul in care l-ai surprins.
Mi-ar plăcea să ajung acolo!