Biserica lui Belivaca, monument istoric al Craiovei

Am cunoscut-o dupa aceasta denumire, biserica lui Belivaca. Treceam aproape zilnic pe langa ea, pe strada Amaradia, ca mai apoi sa aflu ca purta hramul Sfantului Nicolae si al Schimbarii la Fata. Aici am participat ani de zile impreuna cu familia  la  unele dintre cele mai importante si mai frumoase sarbatori ale crestinatatii, iar apoi m-am mutat din acea zona si intr-un fel am dat-o uitarii. Trecand o data pe acolo am observat o fata care restaura crucea de piatra din curtea bisericii, cea pe care la un moment dat incercasem sa-i descifrez slovele si am vrut sa o intreb despre scopul ei, dar eram grabita si am amanat. Incercasem ca proaspat scolar ce invata la scoala rusa, sa deslusesc intelesul si catorva litere chirilice din interiorul bisericii, dar erau adanc ingropate in negreala zidului.

Acum catva timp am primit o invitatie la o nunta, iar ceremonia religioasa avea loc in aceasta biserica. Intrand in ea m-a izbit aspectul sau innoit prin restaurarea si consolidarea intregului ansamblu al bisericii Sfantul Nicolae, Amaradia, Biserica lui Belivaca, Crucea de Piatra (1794), Turnul de Intrare.

Cine a fost Belivaca?

Belivaca a fost un negustor care se ocupa la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX  cu comercializarea vitelor, pieilor si seului, lucru reflectat in porecla sa devenita nume. Biserica ctitorita de el, Hristea Belivaca, si de Mihai Socolescu a fost sfintita in 1794 si pastreaza pana astazi  stilul postbrancovenesc ( o sinteza intre arta religioasa postbizantina si cea occindentala) al vechilor biserici din Tara Romaneasca. Spre deosebire de bisericile din Moldova de sec XV- XVI care sunt in Lista Patrimoniului Mondial, cele din Oltenia nu au fost adugate desi au o deosebita valoare estetica de factura populara. In Oltenia ctitori de lacasuri de cult au fost mestesugarii, targovetii, negustorii, preotii, toti din clasa inferioara boierilor, dar care voiau sa urce pe scara sociala. „Jugravii” erau constituiti aici in scoli si echipe ce colindau toata Oltenia transmitandu-si tehnicile de lucru.

Pictura din Biserica lui Belivaca

Pictura murala in fresca este originala si are culori vii, luminoase, poleite pe alocuri cu aur, elemente florale bogate si tablouri votive ce-i infatiseaza pe ctitori in hainele vremii. Hristea Belivaca este reprezentat pe peretele dinspre apus alaturi de sotia sa, Balasa, doua fiice si trei fii care au mainile pe piept, semn ca au murit de tineri. Interesanta este costumatia femeilor, cele batrane au broboada si haine dupa traditie, dar cele tinere sunt invesmantate dupa moda apuseana, poarta caciuli cu blana, rochii decoltate, bijuterii. Numele „jugravilor” – Marcu si Tudor.

Crucea de piatra din curtea Bisericii lui Belivaca

Crucea de piatra poarta urmatorul text: ” Cu ajutoriu Sfintei Troiţă s-au ridicată această Sfântă Cruce în zilele mării sale Alisandru Moruzi vodă, de robu lui Dumnezeu jupană Hristea Belivacă. Pomeneşte Doamne: Nastasiia, Dumitru Ioana, Păuna, Ioana, Ştefană ereu, Climentă mona(h), Iona, Pătraşco, Vilavia, Dumitra, Opriia, Pătru, Bălaşa, Opriţa, Dima, Pătru, Marco, Costandina, Ion, Voica, Mariia, Ioana, Mihai, Giura, Pătraşco, Dumitra, Mariia, Zamfir, Hristia dascălu, Radu, Malciu, Ancuţa, Hristia naşu dumnialui, Dumitrakie naşul dumnialui, Mariuţa naşi dumă(nealui) Hristea Belivacă, cu niamul lui”.

Nu se stie exact daca a fost ridicata pe locul de veci sau are pur caracter votiv, dar este un valoros monument istoric.

De-a lungul timpului una din reparatiile bisericii a fost facuta chiar de sora lui Tudor Vladimirescu, Doamna Balasica. De aceea se banuieste ca ofiterul calare ar fi chiar Tudor Vladimirescu, care a locuit intr-o perioada langa biserica.

Ce  o deosebeste pe aceasta biserica de celelalte?

Stucurile de pe frontispiciu care ii reprezinta pe arhanghelii Mihail si Gavril ca aparatori ai intrarii si doua picturi laice pe fatada de sud, una fiind o reprezentare laica a mortii si cealalta a unui ofiter calare care se crede ca ar fi Tudor Vladimirescu.

Biserica Belivaca are cea mai veche fresca pastrata integral din orasul Craiova, constituind o disertatie despre viata si moarte cu simt estetic si emotiv ridicat. Printr-un program de consolidare, restaurare finantat de POR i s-a redat maretia de odinioara si a fost redata circuitului turistic si ecleziastic, contribuind  la promovarea obiectivelor de patrimoniu din Craiova.