Cuprins
Intalnirea cu gemenii Converse
Felicitari! Sa-i porti sanatoasa!
Deschid ochii ii imbratisez cu privirea pe cei doi gemeni Converse si deodata s-a intamplat o minune, s-a nascut un sentiment matern. A prins la inceput forma unei emotii profunde incat mi-a blocat cuvintele, era o bucurie fara margini si desi eu credeam ca vorbesc si explic ceea ce simteam, asistenta din magazinul de articole sport care mi i-a pus in brate, se pare, nu a auzit nimic. De fapt nu avea ce sa auda, nu vorbeam, eram prea coplesita ca sa articulez. Dupa emotia intalnirii si a intrebarilor retorice adresate mie, a urmat atasamentul. Mi-era greu sa ma dezlipesc de ei chiar si pentru putin timp, asa ca au ajuns sa ma insoteasca peste tot.
Un chip, doua personalitati. Deosebiri innascute.
Sa ai un frate geaman nu-i usor. De cand ne-a adus Raluca acasa suntem asaltati de catre hainele sport cu intrebari de genul: Care dintre voi a iesit primul? Va bateti vreodata? Daca unul se juleste simte si celalalt? Parca nu ar mai fi vazut incaltaminte sport.
M-am saturat sa le spun ca desi am venit pe lume impreuna, suntem deosebiti. E drept ca efortul nostru de a ne individualiza este mare, fata de ceilalti noi trebuie sa adaugam ceva inedit pentru a ne declara autenticitatea. Raluca ne-a permis si ne-a impulsionat sa iesim din umbra celuilalt si sa devenim Chuck si Taylor, fiecare cu sireturile si limba lui. Suntem cunoscuti ca fiind „gemeni in oglinda”. Acest termen este mai mult un fel de a descrie trasaturile fizice, am fost crescuti impreuna, am avut experiente similare, ne plac cam aceleasi chestii, dar creierul nostru nu lucreaza intr-un mod similar. De cand ma stiu eu sunt mai rezervat, pe cand Taylor mereu iese in fata, vorbeste mai mult, eu sunt stangaci, iar Taylor este dreptaci. Suntem deosebiti prin capacitatea de a invata, prin functionarea si sensibilitatea organelor de simt, prin nevoia de a fi activ, viteza de reactie, echilibrul afectiv.
Raluca a constatat ca, desi mergem impreuna in periplu, ne definim in moduri diferite pentru a profita de el, ea crede ca eu ma incadez mai mult in categoria turist, iar Taylor la calatori.
Viata cu gemeni
Avem deja cateva zile de cand suntem impreuna si am ajuns sa-mi cunosc bine gemenii, dar cateodata ma exaspereaza. Cum sa ma ocup de cererile, istericalele, schimbarile de dispozitie a doi gemeni care uneori se comporta ca o unitate si alta data se executa in directii opuse? Copii invata prin imitatie, sa inteleg ca emotiile lor negative mi se datoreaza?
Dupa o saptamana totul mi-este clar, mi-am gasit alaturi de ei echilibrul bun si sanatos, si nu ma mai identific cu unul sau altul, acum voiajez si vad lumea intre si cu cei doi.O viata fericita se cladeste pe gasirea unui echilibru natural.
Calator sau turist?
Bine ca si-a dat seama mami, astea-s stereotipuri, nu exista un mod „corect!” de a voiaja cum nu exista un mod corect de a calca caldaramul, de a-ti lega sireturile, de a-ti face funda, de a mirosi, de a arata. Eu cred ca ideile astea i-au venit de la noii pantofi cu toc, care ne privesc de sus. S-au facut rosii de invidie cand au vazut ca noi am batut toata Europa si ei au iesit din dulap decat de doua ori si atunci mami s-a plans ca au batut-o cumplit. Taylor a vrut atunci sa le rupa tocurile, dar l-am impiedicat eu, desi meritau o paruiala, dar in final decat am scos limba la ele.
Cred ca poti da sugestii bazate pe experienta, dar nu astfel incat sa judeci pe altul care nu face acelasi lucru la fel ca tine. Poate-i un joc favorit al femeilor de a trage concluzii pripite cu privire la barbati. Au cochetat cu Taylor si au incercat sa-l traga de limba, dar am intervenit eu, asa ca m-au facut siret.
Ambele stereotipuri opuse le gasesc ridicole, unii se potrivesc relativ bine in ele, dar marea majoritate plutesc oarecum in mijlocul acestor lucruri si aici ne aflam si noi.
Viaggi, Viaggi
In prima noastra plimbare Raluca ne-a dus la Roma. De emotie n-am putut sa pun bombeul pe raft cateva nopti tot facandu-mi planuri despre ce, cum si cand o sa vizitez. Erau atatea cladiri, muzee sau situri istorice. Cum sa ma impart astfel incat sa nu ratez nimic si astfel incat amestecarea lor sa nu dea o experienta rasucita la 180 de grade si sa se estompeze una pe alta? Eram presat de timp, asa ca mi-am ascuns in staif o harta pentru a ma orienta mai bine.
Pe Taylor toate astea il lasau rece, el prefera sa experimenteze si sa se amestece in cultura reala a italienilor. Sau mai bine as zice a italiencelor, ca aveau niste materiale ispititoare ce imi incitau si mie simtul tactil, plus un arbore genealogic pur. Seductia lor imi dadeau emotii reale, dar voiau sentimente si eu nu aveam timp.
Adesea am fost grabit si preocupat incat uitam sa ma bucur de ce aveam in jur, dar mami avea grija sa ma conecteze cu mediul. Incepeam ziua cu o inviorare cu geamurile deschise, poate si cateva exercitii de respiratie ca sa ne stimulam simturile, sa ne relaxam si noi sa ne oxigenam talpa. Cat timp mami savura o cafea, pe Taylor il punea la soare ca sa-i stimuleze producerea de serotonina, hormonul fericirii, iar pe mine ma lasa sa-mi aranjez in minte ziua, sa-i dau o predictibilitate, lucru care-mi dadea o stare de confort.
Si noi avem grija de mami, o conectam cu sentimentele noastre, ii impartasim ganduri, ii trimitem din cand in cand mesaje de la scari, asfalt sau iarba, avem numai relatii pozitive, iar pe ea o ajuta sa stie ca are pe cine sa se bazeze. Poate sa-ti confirme ca desi am batut kilometri intregi, intotdeauna am avut grija de picioarele ei. Noi nu suntem ca alti gemeni tenisi sau ca fandositele alea cu tocuri sa o batem, nu, noi ii stimulam pozitiv simturile pentru a se putea bucura de ceea ce este in jur.
Stim ca faptele si actiunile noastre au influenta asupra mamei si invers, ne iubim si ne menajam reciproc, astfel incat n-am simtit nicio clipa oboseala drumului, nici noi si nici ea. Legatura stransa dintre noi creaza un sentiment de incredere si o atitudine pozitiva, doar noi suntem oglinda mamei. Cand m-am julit sau am fost obosit, m-a luat mami in brate si cu o mangaiere, o poveste, a facut minuni. De fiecare data cand am facut un pas pozitiv mami ne-a sarbatorit cu o recompensa: o jucarie-insigna pentru a ne personaliza, niste sireturi noi sau o gadilare in talpa cu un fir de iarba. Stiu ca de multe ori nu i-a fost usor, a trebuit sa aiba multa rabdare cand am venit acasa plini de noroi si uzi fleasca de la joaca prin balti sau sa fie predispusa la efort atat psihic cat si fizic incercand sa ne educe bine, dar mereu ne-a demonstrat ca ne aflam intr-un loc sigur plin de afectiune.
Voiajul a fost un parcurs cu urcusuri sau coborasuri, drumuri drepte sau sinuoase si nu o destinatie in sine, iar echilibrul mamei a fost cel care ne-a asigurat coeziunea si energia mentinerii pe drum. Este paradoxal, dar am aflat ca echilibrul nu inseamna o situatie statica, ci dinamism, inseamna actiune si reactiune, inseamna dragoste, intelegere si pastrarea unei traiectorii.
Mami a reusit sa aduca si sa mentina echilibrul in voiajul nostru. N-am trait calatoria pe repede inainte, n-am consumat compulsiv distractii, ci am echilibrat setea mea febrila de cunoastere cu relaxarea blanda a lui Taylor.
Cateodata s-a sprijinit mai mult pe partea de calator a lui Taylor, alteori pe partea mea de turist, dar mereu a fost mandra de noi si impreuna o sa vedem lumea.
Te iubim, mami!
SuperBlog 2016
37 de comentarii la „Voiaj prin viata alaturi de gemenii Converse”
Acest tin de incaltamine ar trebui sa existe in orice casa.
Asa zic si eu desi initial nu am vrut sa am de-a face cu ei. Cand am vazut insa avantajele m-am dat pe brazda urgent.
Toata lumea e innebunita dupa conversi, pe mine nu m-au atras niciodata tenisii. 🙂
Sunt foarte practici atunci cand mergi mult pe jos, ai flexibilitate, forma aerodinamica, versatilitate in a-i asorta, confort sporit, mobilitate, rezistenta. Acestia sunt solutii fiabile pentru momentele in care dorim exclusiv sa ne plimbam, sa ne relaxam, sa desfasuram activitati sportive.
Nu am avut niciodata tenesi Converse, chiar daca imi plac ca idee. Mi se par mai putin accesibili pentru buzunarul meu. 😀
Ca pret ai dreptate, ar trebui sa mai scada din el dar vezi este o chestie de brand si daca vrei ceva sa zicem mai exclusivist platesti exclusivitatea asta.
Pe mine m-a sarit nebunia asta cu Convers, soru-mea are 6 perechi, desi intre noi e diferenta doar de 1 an :))
Eu am mai multe perechi de pantofi sport in functie de activitatea pe care o desfasor, dar Conversii sunt pentru plimbarile care se pot prelungi.
Ce de locuri au vazut tenisii tau..bravo lor
Da, sunt umblati. De fapt sunt mai umblati ca mine ca eu n-am ajuns in state.
Toata viata mea mi-am cumparat o singura pereche de conversi si tin minte ca dupa ce am intrat la facultate, acestia erau din ce in ce mai in voga. Insa nu am mai revenit la ei. Acum sunt mai mult cu cei de running.
E vorba de gusturi si aici nu ne putem potrivi toti. Important este ca apreciezi pantofii sport pentru multiplele lor avantaje.
Mie imi plac pantofii sport. Am cateva perechi de conversi pe care le ador!
Fiecare fel de incaltaminte are scopul si utilitatea sa, dar pantofii sport sunt cei mai versatili.
iubesc tenisii si adidasii n-as renunta la ei pentru nimic in lume!
Fara ei nu am putea sa mergem ore in sir si sa ne simtim in largul nostru. De exemplu nu pleci sa vizitezi o tara in pantofi cu toc, desi fie vorba intre noi am vazut si astfel de exemple.
Imi plac tare mult conversii,iar astia rosii sunt bestiali
Imi plac numai modelele cu imagini traznite sau care au culori vii, puternice. N-am nicio pereche albi, albastri sau negri, dar am cu dungi ca de tigru.:))
Genul de incaltaminte foarte comod si foarte draguti
Pot fi o motivatie buna ca sa te apuci de sport.
Eu nu sunt neaparat o fana a tenisilor 🙂
Fetele chiar daca se impart in doua categorii- fane tocuri si fane pantofi sport, tot isi incalca din cand in cand teritoriul una alteia.
Im plac mult conversii, am si eu 2 perechi, articolul tau mi-a facut pofta si de o pereche rosii 🙂
De cand m-am uitat iar pe site poftesc si eu la vreo doua perechi noi:))
Acum cativa ani nu as fi purtat asa ceva, dar acum imi plac mult.
Cam asa am fost si eu, dar asta era datorita exemplului din familie. Parintii considerau ca o domnisoara nu cadra cu niste simpli tenisi. Inceputul l-am facut timid, dar acum nu mai dau jos pantofii sport decat daca ma duc la vreun eveniment major.
S-au plimbat putin tenesii tai. Eu nu am nici o pereche de Conversi. Nu mi-a placut modelul lor sau mai bine zis nu s-au potrivit cu personalitatea mea
Au o nemultumire, nu i-am dus acasa, adica in state si-mi reproseaza mereu. Acum eu le-am promis o astfel de calatorie si sper sa fie cat mai curand, sa nu li se innegreasca sireturile de la atata asteptare.
Cu asa papuci, sa te tot plimbi!
Asa zic si eu, deja planuiesc urmatorul voiaj si ei vor avea grija de picioarele mele.
Awww. Plimbareti gemenei si foarte ascultatori. Succes!
I-am educat bine si le-am dat exemple corecte de comportament.
Plimbareti tenesii 🙂 Si eu iubesc tenesii , niciodata nu voi renunta la ei
Copii a parinti seamana :))
Vreau si eu o pereche asemanatoare. Imi place ca sunt colorati, comozi si perfecti pentru plimbat. Acum sa ma gandesc pe unde ii trimit in expeditie pe gemenei. 🙂
Cauta-i pe site sau direct pe linkul din articol. Cat despre locurile unde sa calatoresti cu ei ti-as putea lista mea, dar nu stiu daca o termini de citit astazi :)).
Sunt foarte comozi, plimbareti !