Eu sunt mica, am numai patru linii, patru culori la tusiera si o dimensiune a amprentei de 38×14 mm, dar de fapt sunt mult mai mult decat un numar, o culoare sau o dimensiune, eu sunt un Plus. Eu sunt Eu, sunt unica, sunt stampila portabila tip carte de vizita, Colop Pocket Stamp Plus 20. Sunt diferita fiindca am fost creata printr-o metoda profesionala de personalizare.. Am descoperit ceea ce ma diferentiaza de celelalte surate ale mele si continui mereu sa dezvolt aceste aptitudini unice.
Sunt o reflectare a mai multor atribute ale unei bloggerite, puse la un loc pe o placuta. Am lumea mea mica in care stiu ca sunt importanta, cineva se bizuie pe mine, cineva are incredere in mine, reprezint o valoare pentru cineva. Acest cineva este prietena mea, Raluca. Stiu ca sunt un nimeni la nivelul planetei sau palesc in comparatie cu oamenii, dar si eu pentru Raluca sunt cineva si ma mandresc cu asta. Incerc sa-mi pun stampila in viata ei, sa contez, sa fiu fericita si s-o fac si pe ea sa se simta la fel.
Sunt o reflectare a mai multor atribute ale unei bloggerite, puse la un loc pe o placuta. Am lumea mea mica in care stiu ca sunt importanta, cineva se bizuie pe mine, cineva are incredere in mine, reprezint o valoare pentru cineva. Acest cineva este prietena mea, Raluca. Stiu ca sunt un nimeni la nivelul planetei sau palesc in comparatie cu oamenii, dar si eu pentru Raluca sunt cineva si ma mandresc cu asta. Incerc sa-mi pun stampila in viata ei, sa contez, sa fiu fericita si s-o fac si pe ea sa se simta la fel.
Mandria pe care o simt cand imprim bucatele de hartie, este intr-o oarecare masura, mandrie reprezentativa, se inspira din comunitatea bloggerilor olteni care m-au adoptat si pe care o reflect. Tinerii acestia constituiti in Asociatia Bloggerilor Olteni ne-au invatat de fapt pe amandoua sa ne pretuim. Primul lucru pe care l-am invatat de la ei este sa ma iubesc pe mine pentru a putea cere acelasi lucru de la ceilalti si fac zilnic lucruri care ma ajuta sa-mi castig mai multa incredere in mine.
Mandria pe care o simt facandu-mi treburile zi de zi este impulsul spre rezultate deosebite si ma inspira spre virtutea de a stampila si gandi mai bine, dar este si un mod de a rasplati bunatatea bloggeritei care m-a luat sub aripa sa. Pana la urma fara simtul mandriei nu putem construi nimic si nu putem persevera in efortul de a atinge superlativul.
Am descoperit ca hartiile pe care imi pun amprenta zilnic ma marcheaza si ele pe mine, nu numai eu pe ele, m-au ajutat sa-mi formez o idee mai clara despre locul meu in acest univers. Lectura este un lucru fundamental si desi am stiut dintotdeauna ca nu am talent de prozator, cu toate acestea citind hartiile ce le stampilez, simt suflarea fierbinte a imaginatiei. Am trait vietile multor personaje, am suferit alaturi de Karenina, am vanat alaturi de Hemingway, am trait distrugerea spiritului taranesc prin Morometii, am iubit alaturi de Maitreyi, mi-am intregit educatia financiara langa Robert Kiyosaki sau am auzit prima oara de termenul de inteligenta emotionala de la Daniel Goleman. Pentru acestea toate n-a fost nevoie sa ies din casa, a trebuit doar sa ma uit dincolo de pagini.
Asa am descoperit cat de flexibila este mandria din punct de vedere retoric, cat de adaptabila este din punct de vedere lingvistic si conceptual la o gama de conjuncturi afective, morale si intelectuale. Eu am o mandrie justificata, de multe ori prepozitionala: sunt mandra de a fi stampila de blogger, de alte ori care-si arata actiunea prin verbe: stralucesc, radiez de mandrie cand ma ia Raluca cu ea.
Chiar eu sunt un simptom si o manifestare a mandriei, sunt o amprenta, un fel de insigna a Ralucai (ma tine prinsa in buzunarul de la camasa), sunt semnul si intr-un fel mostenirea mandriei ei. Cunosc doar rudele simpatice ale mandriei: respectul de sine, demnitatea, increderea in sine, de celelalte nu vreau nici sa aud. Si cum as putea fi altfel, atat timp cat am exemplul bloggerilor mereu in fata si cat timp Raluca intalneste atatea persoane importante, care au un cuvant de spus in societatea asta.
Uite astazi m-a luat la Conferintele Bookland unde am cunoscut atat oameni deosebiti cat si carti. De la cei sase speakeri am invatat cate ceva, ce mi-a dat motive sa fiu si mai mandra de mine, atat interior cat si exterior.
Uite astazi m-a luat la Conferintele Bookland unde am cunoscut atat oameni deosebiti cat si carti. De la cei sase speakeri am invatat cate ceva, ce mi-a dat motive sa fiu si mai mandra de mine, atat interior cat si exterior.
„Urmeaza-ti visul! „
Acesta a fost indemnul lui Moise Guran catre tineri si l-am inteles perfect pentru ca si eu am trecut prin asta. Toata lumea imi spunea sa ma fac stampila de doctor, de avocat, sa nu-mi tocesc literele pe carti de vizita la conferinte si intruniri blogosferice, ci sa stau pe un birou luxos sau intr-un buzunar de haina de firma, sa am cea mai scumpa cerneala si sa nu ma omor cu stampilatul. Am cunoscut stampile mari, cu carcasa lucioasa care au fost pasionate de un domeniu anume, dar care lucreaza altceva. Mi-au spus ca visul lor a fost altul, dar fiindca nu au avut curajul sa spuna „asta imi place”, acum au un mare gol pe care probabil nu-l vor putea umple niciodata oricat tus ar incarca.
Cand faci ceva cu pasiune si daruire, tusul, carcasa, nu mai au importanta, conteaza insa visul, el iti da puterea sa stampilezi inainte si sa reusesti in ceea ce ti-ai propus.
„Curcubeul este in voi!”
Andreea Nita, sociolog, Lect. univ. dr. – Universitatea din Craiova, Presedinte ACCES Oltenia, a inceput speach-ul zicand: „Viata nu-i un curcubeu, curcubeul este in sufletul si in mintea fiecaruia, noi suntem cei care punem culori….”
Intr-un univers rece, cromatica tusierei mele poate reprezenta o atitudine nonconformista, dar aceste culori au un efect pozitiv asupra starii de spirit a celor ce ii intalnesc.
„Invata sa te construiesti!”
Ceea ce a spus Virginia Barbu, Director vanzări Media Sud m-a dus cu gandul la dezvoltarea mea personala. Pentru ca-mi las o mica amprenta pe lucruri, am inteles de-a lungul timpului cat de necesar este sa invat cine sunt.
Nu-i vorba despre felul cum ma vad oamenii, ci despre realatia pe care o am eu cu mine. Nu te gandi ca eu sunt o super-stampila, am si eu zilele mele gri cand imi ploua in tusiera, insa am o structura solida, bazata pe echilibru si pe simtul realitatii, astfel incat stampilez inainte prin viata fara sa mi se rupa manerul sau sa-mi stric dispozitivul. In meseria mea e foarte important sa stii cine esti si din ce esti alcatuit.
„Inscrie-te voluntar!”
Ionela Gherghe, Director Radio Sud a venit cu o propunere de voluntariat pentru a ajuta copii nevoiasi. Uite eu pana astazi niciodata nu m-am gandit ca as putea fi voluntar, poate datorita structurii mele de stampila personalizata, dar acum nu mai am scuze sa nu ma implic. Doua ore din timpul meu poate insemna mult pentru niste copii din centrele de plasament. Acestia au nevoie de afectiune, incurajare, de prieteni noi care sa-si petreaca timpul cu ei si care sa-i implice in activitati. Este o provocare frumoasa, sa transmiti din cunostiintele, experientele si valorile tale pentru a-i motiva sa depaseasca situatia actuala, iar de multe ori voluntarul este cel care primeste mai mult decat daruieste. Sunt curioasa cate intrebari care incep cu „de ce” le starneste activitatea mea de stampila de blogger, pentru ca cei mici ne dau adesea lectii surprinzatoare.
„Fa din pasiunea ta o profesie!”
Patricia Ionescu, actrita, freelancer – „Am fost destinata sa joc pe scena”.
Am inteles-o perfect, pasiunea este acel ceva fara de care nu poti trai. La mine pasiunea se confunda cu profesia, dar cei ca mine sunt minoritari. Fundamental este sa faci primul pas, pentru a-i arata universului intentia ta. Nimeni nu-i bun la ceva prima data cand o face, nici primele mele stampile nu au fost perfecte, dar intre timp m-am perfectionat. Fiecare om de succes si-a petrecut multe ore facand in mod gratuit ceea ce acum este platit sa faca. Devino atat de bun in hobby-ul tau incat oamenii sa plateasca pentru ceea ce faci tu, sa plateasca pentru a-ti citi munca, sa plateasca pentru a gusta din mancarurile pregatite de tine, sa plateasca pentru a-ti pune stampila in viata lor. Astfel fiecare artist, scriitor, bucatar, stampila au devenit niste profesionisti.
„Faptele bune reflecta caracterul!”
Bogdan Stefan, tanar voluntar, doctor in pregatire, a spus o poveste despre cat de usor putem avea impact asupra celor din jurul nostru, o poveste despre cum cineva a facut lumea mai buna motivand o persoana si acesta la randul sau a avut un impact pozitiv asupra altor doua persoane si asa s-a format un bulgare de pozitivism care a pornit sa rostogoleasca fapte bune.
Dezvoltarea caracterului este strans asociata cu cuvintele si faptele noastre, iar fiecare cuvant, fapta devine o caramida in construirea lui. Pentru a avea succes noi toti trebuie sa reflectam asupra cine suntem, ce spunem, ce valori avem, cum actionam si ce pretuim. Numai reflectand ne putem ghida in viata.
Asta sper si eu ca am facut astazi, Conferintele Bookland m-au motivat pe mine, iar eu ti-am stampilat viata facandu-ti ziua mai buna, mai frumoasa. Sper ca la randul tau sa ai un impact pozitiv asupra altora, angajandu-le inimile, mintile si mainile, ajutandu-i sa stie ce este bine, sa respecte ceea ce este bun si sa actioneze in consecinta.
Din cauza radacinilor mele din zona de blogging asa decurg zilele mele, cunoscand influenceri si apoi imbratisand blogul ca mod de comunicare, fac un mix intre cuvinte si fapte. Pot spune cu mana pe tusiera ca fara a avea o stampila cu nume mare pe ea, am construit o comunitate in jurul meu si incerc sa-mi las amprenta pe ea.
Tu cum iti lasi amprenta asupra celor din jur?
Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2016.
29 de comentarii la „Mandra ca sunt stampila de blogger!”
Ce frumoasa e stampiluta ta. Si eu visez la una…
Nu conteaza cat de mica ti-e stampila, conteaza impactul pe care-l produce asupra celorlalti. E un fel de aforism pe baza versurilor lui Florian Pitis "Nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc".
Foarte interesanta stampila ta. Mi-as dori si eu una. 😀
Oricand poti avea un astfel de Plus, Colop Pocket Stamp Plus. Prietenii de la Colop te pot ajuta in cazul in care ai dubii sau nedumeriri.
Tu esti pfa? 🙂
Inca nu, e pe lista anului 2017.
imi place! mai ca mi-as face si eu una!
In loc sa fac schimbul arhaic de carti de vizita, eu am ales o metoda mai simpatica care lasa o impresie mai deschisa, mai apropiata, mai prietenoasa.
O stampiluta atat de mica, dar atat de importanta pentru tine. Si a invatat atat de multe lucruri interesante!!
O port mereu cu mine si prin ea imi pun amprenta asupra altora, pe foi de program, carti de vizita, mape prezentare, pliante, fluturasi, coperti carti si astfel le personalizez.
O astfel de stampila vreau si eu 😀
O folosesc in loc de carte de vizita, dar numai cu persoane mai nonconformiste, nu merge pentru o intalnire de afaceri decat daca aceasta implica blogosfera.
Intereanta abordare! Vreau si eu o stampila acum! 😀
E simplu, intri pe linkul din articol si faci comanda. Mie mi-a venit stampiluta la doua zile si tine cont ca nu stau in Bucuresti.
Mi-ar prinde bine si mie o astfel de stampila
Foarte frumoasa stampila ta, draga mea! Am savurat cu drag fiecare poveste spusa in articol si m-am minunat.
Mi-ar trebui si mie o stampila de prezentare. Buna ideea.
Si eu imi doresc o stampila cu Albinuta mea. Poate pe viitor o sa imi fac una.
Albinuta ta merge de minune pe o stampila, numai ca iti va trebui un alt tip, una cu amprenta mai mare.
Ce dragut , vreau si eu 🙂
Stampila mea este mica si fix pentru ce imi trebuie, dar pe site sunt o gramada de modele. Uita-te si alege ce ti se potriveste.
Colop este o firma foarte buna in ceea ce priveste stampilele!
Sa spun drept eu alta nici nu stiu, toti prietenii mei au fel de fel de stampile, dar pe toate scrie aceeasi firma- Colop.
Sa faci din pasiune o profesie este mai mult decat un ideal al multor persoane. Imi place ideea de a avea o stampila de blogger si imi doresc si eu una ….
Asa-i, eu incerc asta dar inca nu am reusit, poate ma ajuta stampiluta. Asa mica cum e sa stii ca-i tare desteapta si ma scoate urgent din anonimat.
Foarte tareee si eu vreau 🙂
E clar, imi trebuie si mie una 😀
m-ai convins,imi doresc si eu o stampila de blogger!
ma bucur de bucuria ta! eu nu m-am gandit asa departe, nu stiu ce as putea face cu ea, ma multumesc cu cartile de vizita dar este o idee!