Esti ceea ce gandesti

    De la nastere sunt optimista si nu cred ca ma voi schimba vreodata, dar nu stilul acela de optimist inconstient, ci un optimist care  are un fundament solid. 

  De curand am realizat ca nu conteaza cat de intelept esti, cata experienta ai sau in ce stadiu al carierei de afli pentru a realiza ceea ce iti doresti la nivel profesional si personal, ci important este planul de viitor pe care ti-l alcatuiesti, planul de dezvoltare personala. Cu toti avem obiective, dorinte, aspiratii personale, dar de obicei acestea sunt intr-un stadiu lanos, mai mult de vis si din care punem in practica mai putin de jumatate. Procrastinarea ne mananca visul fiindca mereu gasim cate un motiv „intemeiat” de a incepe actiunea de maine sau de luni.

   In toamna am participat la un curs de dezvoltare personala tinut de catre Mugur Badarau -Consilier pentru dezvoltare personala, Trainer & nlp-Resonanz® Coach. Nu prea am vrut sa particip,  trebuia sa stau cateva zile departe de familie, in Bucuresti si  aveam un proiect de terminat, dar fiindca ne-am strans mai multi prieteni, am ajuns sa-l parcurg.
  Initial totul a plecat din curiozitatea fata de ceea ce ni s-ar preda la un astfel de curs, pentru ca  dezvoltarea personala ne insoteste pe toti, pe tot parcursul vietii, nu-i ceva ce inveti intr-o saptamana.  In prima zi am intrat sceptica la curs si am iesit cu o stare de bine generala. M-am gandit de unde imi vine aceasta si am ajuns la concluzia ca e datorita faptului ca mi-am facut cativa prieteni, ca mi-a placut trainerul si ideile enuntate. A doua zi am venit la curs cu acea starea de bine si am plecat cu o directie in care sa actionez, pentru ca toti cursantii am realizat o schita de plan de dezvoltare personal. Practic ne-am tradus ideile intr-un plan concret de actiune.
  Succesul este o stare individuala care are semnificatii diferite pentru fiecare din noi si se reflectata atat in interior cat si la exterior. Toti vrem sa-l atingem si totdeauna incepe cu un vis ce- ti aprinde imaginatia. Apoi urmeaza ideile prin care-ti poti infaptui visul. Ideile te indeamna la actiune, depui multa munca, faci totul cu pasiune si apoi ar trebui sa urmeze realizarea visului. Si totusi cateodata succesul e departe de tine. Acum ai nevoie de o sustinere sociala, poate un mentor sau o comunitate care sa te sprijine, sa-ti dea o idee, un sfat pentru acest proiect profesional. In acest punct ma aflam eu si in aceasta a doua zi mi-am luat in considerare punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile identificandu-mi cele mai bune modalitati de a-mi satisface nevoile de dezvoltare prin activitati formale si informale planificate. Cel mai important pas a fost ca am inteles unde anume greseam. Aici se incadreaza si voracitatea mea de a incepe mai multe lucruri deodata. Ma aflam pe un fel de „banda de alergat hedonica” continuind o serie de activitati goale de continut, dar cu mare accent si determinare  fara sa finalizez ceva,  fapt care ma seca de energie. M-am trezit acum cativa ani bombardata de informatii si mi-am dorit sa ma pot organiza mai bine, sa-mi cresc inteligenta emotionala, sa fiu mereu motivata, asa ca aproape m-am sufocat si am sufocat si pe cei din jur cu idei si sfaturi. Problema a fost faptul ca nu mai apucam sa si pun in practica ceea ce citeam. Eram doxa de sfaturi de managementul timpului, dar imi mai trebuiau inca 10 ore pe zi ca sa fac tot ce voiam. Cand esti universal nu apuci sa faci mare lucru, asa ca primul meu sfat primit la curs a fost: fa-le pe rand, prioritizeaza pe directia ta de dezvoltare. Avea Mugur dreptate, nu te disipa pe parcurs in idei, concepte sau directii, oricat ar fi ele de tentante. Tine-te de planul stabilit: ce sa faci, pana cand si cum, dar intr-un mod flexibil, nu rigid. Poti sa lasi dezvoltarea unor abilitati care nu-s absolut necesare pentru mai tarziu, acum trebuie dezvoltate cele de care ai momentan nevoie.
 Ca o concluzie acest curs mi-a definit directia de dezvoltare, mi-am evoluat abilitatile, calitatile, atributele. Totodata mi-a crescut increderea in mine, fapt ce mi-a sporit perspectiva profesionala pentru a lua decizii relevante, obiective si eficiente. 

  Acum cand privesc la platforma  FiiOptimist.ro realizez ca toti avem nevoie de un mentor in prezenta caruia sa ne putem lasa garda jos si sa punem intrebari, unele chiar stupide. Initial mi-a fost greu sa pun lui Mugur Badarau anumite intrebari, pentru ca in orice inceput ai nelamuriri si de ordin primar, dar in final am realizat ca toti facem acest lucru cateodata. Mentorul are destule cunostiinte incat sa poata intelege factorii care au impact negativ asupra ta sau muncii tale, va fi cinstit cu tine, poate iti va spune lucruri dure, dar pledeaza mereu pentru tine si ii pasa de tine. Spre finalul cursului mi-am dat seama ca noi de fapt am devenit o echipa si aceasta actiune de mentoriat a avut doua sensuri, amestecandu-se competentele fiecaruia si devenind complementare echipei. 

  Tot pe acelasi principiu se bazeaza si platforma FiiOptimist.ro, pe cresterea abilitatilor si atributelor de energie pozitiva intr-o echipa, in care poti fi atat mentor cat si consiliat. Impreuna, in echipa se creeaza un mediu de siguranta, de sprijin, de protectie si de ghidare, oferindu-se  empatie, deschidere si onestitate, o relatie care aduce satisfactii si impliniri tuturor celor implicati.

  Acestei platforme i-as propune un jurnal de activitate care sa poata fi accesat online dupa ce iti creezi un cont individual. In acest jurnal fiecare sa-si noteze directia de dezvoltare si apoi pe zile sa poata nota fiecare pas facut in acea directie. Dintre toate tipsurile invatate la curs, acesta cu jurnalul mi-a prins cel mai bine, m-a ajutat sa ma organizez mai bine si sa-mi monitorizez activitatea zilnica, vazand mai usor lacunele. Trec in jurnal obiective realiste si usor de infaptuit deoarece am incercat si obiective majore care s-au dovedit de neatins si acest lucru m-a descurajat pe moment.

Concluzionand si parafrazand expresia latina a lui Iulius Cezar as putea spune ca: