Opera Rigoletto de Verdi comandata de Teatrul La Fenice din Venetia, a avut din start un subiect de natura sa cauzeze probleme cu cenzura austriaca si anume un libret dupa Le Roi s’amuse a lui Victor Hugo. Dupa mai multe negocieri s-a ajuns la un compromis: actiunea sa fie trecuta de la regele francez la un fictiv duce de Mantua. Piave, cel care a scris 10 librete pentru Verdi incepand cu Ernani, inclusiv multe din cele mai mari opere ale sale La Traviata, Simon Boccanegra, este si libretistul acestei opere. Ca urmare a cenzurii, Piave a pus accentul pe caracterul psihologic si dezvoltarea emotionala a operei in detrimentul elementelor sociale si politice, schitand doar cadrul dramatic pentru caracterizarile muzicale ale compozitorului.
Rigoletto este o opera grandioasa nu doar prin muzica sa superba, ci si prin impactul dramatic, dezvoltarea complotului si caracterele personajelor. O opera fara erou, dar cu o legatura stransa intre doua personaje: Rigoletto si Gilda, tata si fiica, un portret tulburator de familie.
Opera este tesuta de acordurile instrumentelor si frumusetea vocii umane, o poveste emotionanta despre dragoste, coruptie si razbunare. Pentru a consolida caracteristicile dramatice si emotionale ale lui Rigoletto, Verdi i-a accentuat natura duala si astfel i-a portretizat exteriorul ca fiind deformat si ridicol in comparatie cu interiorul pasionat si plin de iubire filiala.
Ariile din dezvoltarea dramei curg spontan si gradual progresiv, transmitand pasiune, vorbind sufletului, trezind mila sau ingrozindu-te. Este o poveste trista, fara un mesaj moralizator, poate doar ca o viata fara iubire este terna si nu merita traita. De aceea Gilda se sinucide cand descopera ca lumea in care traieste este o lume in care nu exista iubire. Personajul negativ, Ducele, scapa nepedepsit, desi ca spectator vrei sa fie sanctionat cumva, poate nu chiar cu moartea, in schimb Gilda cu care empatizezi din start moare si culmea e ca moartea ei rezolva lucrurile.
Pe scena Operei din Craiova acest spectacol a beneficiat de regia artistica a lui Kerstin Jacobsen (Germania ), Arabela Tanase, scenografia Kerstin Jacobsen (Germania ), Rasvan Draganescu si o distributie prodigioasa. Astfel baritonul Operei Nationale Bucuresti, Stefan Ignat a debutat pe aceasta scena in rolul lui Rigoletto. In ultimii ani este un invitat permanent pe aceasta scena si a interpretat multe roluri celebre: Iago din Otello, Figaro din Il barbiere di Siviglia, Baronul Scarpia din Tosca, Giorgio Germont din La traviata, Tonio din Pagliacci, Marcello din La boheme, Nabucco din Nabucco, Il Conte di Luna din Il trovatore, Amonasro din Aida, Escamillo din Carmen, publicul craiovean fiind mereu rasfatat cu prezenta dansului.
O prezenta fermecatoare au avut-o invitatele feminine Veronica Anusca (Bucuresti)- Gilda si Ljubica Vranes (Belgrad, Serbia)- Maddalena, care au avut o potrivire perfecta cu rolurile si ca voce dar si ca atitudine, joc scenic, una intruchipand inocenta si cealalta seducatoarea.
M-a fermecat cu vocea ei luminoasa soprana Veronica Anusca, ce-mi putea sugera cu usurinta o tanara inocenta, chiar daca nu as fi avut posibilitatea de a o vedea pe scena. A definit si conturat muzica divina a lui Verdi, mai ales in actul I cu a sa arie Nome Caro.
Din distributie su mai facut parte: Ducele
de Mantua – Florin Ormenisan, Sparafucile – Sorin Draniceanu, Giovanna –Mihaela Popa, Monterone – Mircea Tudora, Marullo –
Ioan Cherata, Borsa – Bogdan Olaru, Contele di Ceprano – Adrian
Grădinaru, Contesa di Ceprano – Noemi Modra, Pajul – Mihaela Leonte; iar
conducerea muzicala i-a fost incredintata maestrului Alexandru Iosub.
de Mantua – Florin Ormenisan, Sparafucile – Sorin Draniceanu, Giovanna –Mihaela Popa, Monterone – Mircea Tudora, Marullo –
Ioan Cherata, Borsa – Bogdan Olaru, Contele di Ceprano – Adrian
Grădinaru, Contesa di Ceprano – Noemi Modra, Pajul – Mihaela Leonte; iar
conducerea muzicala i-a fost incredintata maestrului Alexandru Iosub.
Cvartetul magnific cu Ducele, Maddalena, Gilda si Rigolletto a fost uluitor, personajele si-au varsat simultan emotiile pe scena intr-un mod uluitor, in care publicul a putut gusta toate notele, cuvintele si toata tapiseria de sentimente.
Tenorul Florin Ormenisan a plusat in sentimentul de ambiguitate morala din aria La donna è mobile, o arie diabolic de fermecatoare la fel ca si personalitatea ducelui. Sparafucile, asasinul nemilos dar cu un sentiment de onoare a fost perfectionat de catre basul Sorin Draniceanu, un artist desavarsit craiovean.
Aceasta reprezentatie de pe scena craioveana a fost una din cele mai bune spectacole ale stagiunii si sper ca sa nu lipseasca nici din repertoriul stagiunii urmatoare, datorita faptului ca este un exemplu de teatru caracterizat prin muzica si un exemplu de daruire prin cant a unor extraordinari artisti.
Opera Romana din Craiova va invita pe 27 iunie orele 19:00 la incheierea acestei stagiuni cu spectacolul Carmen de Bizet, sub conducerea muzicală a maestrului Gheorghe Stanciu.
Invitati speciali: Ramona Zaharia (Germania), Bogdan Roman (Timisoara), Stefan Ignat (Bucuresti),
Regia artistică ii apartine austriacului Tamás Ferkay, iar coregrafia spectacolului este realizata de Nina Diatchenko (Belarus).
Costumele sunt realizate de Katia Textoris din Germania, iar decorurile sunt creatia unui alt artist german, Jürg Bredebühl.
20 de comentarii la „Rigoletto pe scena Operei Craiovene”
Un spectacol pe care nu vreau sa-l pierd in stagiunea urmatoare.
un spectacol maginific!
Mi-ar placea sa vad asa ceva, dar nu prea avem spectacole de genul la mine in oras.
Ador astfel de spectacole. Spre rusinea mea, nu ma pot lauda ca am vazut vreunul in ultimii ani!
Te invidiez pentru asta!
Wow, cat de frumos ai reusit sa surprinzi magia acestui spectacol! Mi-as dori sa se organizeze si la mine in oras astfel de activitati si spectacole, dar deocamdata suntem prea mici…
Ce frumos, nu am mai fost la opera de ani buni.
Nu am mai fost de 3 ani la un spectacol la teatru sau la opera, ar trebui sa merg din nou.
La opera am fost doar in Bucuresti si mi-a placut foarte mult, desi nu as fi crezut. Daca as fi fost din Craiova, cu siguranta as mai fi mers la opera.
Ce frumos. Mi-ar placea sa particip si eu!!
Nu am fost niciodata la Opera dar imi doresc sa merg macar odata sa vad daca imi place.
Spre rusinea mea, acest subiect este total pe langa mine. Nu am fost niciodata la opera si, desi i am sugerat jumatatii mele, m-a rugat sa ma uit mai intai la o opera online si abia apoi sa vad daca mai vreau sa merg sau nu. :)) El ma asigura ca nu e ceva ce mi ar placea, insa totusi as vrea sa incerc macar o data.
Apreciez mult oamenii care merg la opera, citesc mult, asa ca felicitari! 😀
Cred ca a fost o piesa superba. As vrea si eu sa merg la un astfel de spectacol dar la noi nu se prea organizeaza.
am si uitat de cand nu am mai fost la un asa spectacol de rafinat.
Ce frumos! Si eu iubesc astfel de spectacole!
Ce frumos, chiar as vrea sa particip si eu la astfel de spectacole.
Ce dragut! Eu nu am fost niciodata la opera 🙁 Dar nu stiu sa fie in Bacau. Asa ca nu cred ca voi ajunge prea curand.
Articolul tau mi-a amintit ca a trecut ceva timp de cand nu am mai fost la Opera si ar fi cazul sa imi fac o rezervare. 🙂
Nu stiu de ce dar opera nu m-a atras niciodata. Am mai auzit cateva spectacole la televizor
Mi-e dor să merg la opera. Nu prea am mai fost, de cand cu Darius.
Mi-ar placea sa am parte si eu de un asemnea spectacol, dar din pacate orasul meu e unul mort