Magia unui buchet

        L-am numit buchetul magic, deoarece dupa ce l-am primit mi s-a schimbat toata saptamana, au urmat zile uimitoare, pline de stralucire. Este cel mai frumos cadou primit de ziua mea, cel mai drag sufletului meu.

       Magia e un lucru extraordinar, exista peste tot in jurul nostru, numai ca nu avem suficienta forta s-o percepem si s-o facem sa actioneze in folosul nostru. Afara era tot incetosat si frig, cred ca a si burnitat, nu stiu sigur deoarece n-am iesit deloc din casa. Am stat la birou si langa mine buchetul. 

       De cand l-am asezat langa mine m-a cuprins un sentiment ciudat de fericire, de parca ceva ma facea sa respir mai repede. Linistea din jur mi-a cuprins treptat intreaga fiinta, chiar ma intrebam daca nu cumva sunt pe punctul de a adormi, dar nici vorba de asa ceva. Ma uitam la buchet, la  cupele florilor cu arome delicate ce-si  revarsau parfumul in intreaga casa, prinzand viata ora de ora, inmiresmandu-mi sufletul. Atunci mi-am amintit ca mai vazusem undeva asemenea minunatii cu ani in urma, acest gand mi-a umplut incet mintea si tot crestea, pana ce toate celelate ganduri au fost alungate. N-as putea sa spun cat timp am stat ca vrajita sau ce s-a intamplat acolo, insa m-am ridicat brusc cuprinsa de mirare, parca ceva se dezlegase in adancul fiintei mele, ceva ce m-a eliberat pe nesimtite. M-am simtit surprinzator de calma toata ziua si noaptea  totul mi s-a relevat in vis. 

     Visul m-a transporatat  in lumea amintirilor, in gradina bunicului, acolo unde am descoperit o lume noua, care trebuia explorata, acolo unde bunicul imi destainuia tainele fiecarei flori, fiecarei insecte, iar discutiile si intrebarile nu mai conteneau. Imi petreceam ore intregi in gradina chiar si in zilele mohorate si priveam cum „cresc plantele”si  faceam cunostiinta cu furnicile, albinele, toate intr-o vesnica miscare. Tot ce semana bunicul parea atins de o mana magica, florile dansau in adierea vantului, se impleteau in jurul copacilor, unele se catarau pe zidurile casei, imbracand-o in ghirlande. Ma frapau tulpinitele verzi ce tot rasareau una dupa alta din pamant sau chiar din crapaturile aleii. Tulpinile se acopereau cu muguri ce explodau sub puterea culorilor si apoi deveneau cupe cu arome delicate. Numai prin magie poti face ceva din nimic, numai o magie mi-a putut reinvia clipele fericite ale copilariei, numai o magie mi-a putut umple sufletul de bucurie.  

        M-am trezit brusc cu gandul la mama, trecuse o saptamana de cand n-o mai vazusem si voiam sa-i cer iertare. Ce surpriza mai placuta putea sa-i fac decat sa-i reinvii amintirile cu un buchet de flori? Nu stiam ce moment sa incerc sa-i reinviu in minte, dar mi-am adus aminte cu ce placere povesteste  de ziua cand a fost mireasa si m-am gandit sa compun un buchet pe aceasta tema. 

    Adora sa primeasca  flori pe neasteptate, doar pentru ca afara e toamna si astazi este miercuri.  

Era prea devreme ca sa dau un telefon, dar am cautat cartea de vizita primita impreuna cu buchetul meu si am gasit acolo solutia, am trimis imediat un mail catre floraria.april@gmail.com. Am comandat un buchet asemanator cu cel primit de mine, schimband culoarea trandafirilor intr-un roz cenusiu si am rugat  sa fie invaluiti in cateva fire de floricele albe de gypsophila. Culorile pastelate, rozul usor prafuit cu conotatii gratioase si elegante, se incadreaza intr-o atmosfera cu mobilier patinat, ancorat in istorie, asa cum este livingul cu aer romantic al mamei, iar trandafirii roz, cei mai delicati dintre toti trandafirii, sunt un simbol al iubirii, aprecierii si recunostiintei. Gypsophila o va duce cu gandul la ziua cand a fost mireasa si cu floricelele sale mici si albe va parea ca o dantele fina ce va contrasta frumos cu trandafirii.

    Buchetul ii va taia respiratia mamei atunci cand il va primi si tare mult as vrea sa stiu ce va sentimente  o vor napadi  cand il va privi.

     Viata e mult mai plina de sens atunci cand iubim. E mai frumoasa, mai plina de optimism, mai roz, mai plina de magie.