Cartier de blocuri. Liniste. E aproape zece seara.
Iluminatul public e aproape inexistent, rar vezi cate un stalp de iluminat care sa arunce o lumina lesinata in jur. Nicio masina nu trece pe strada, dar pe ea circula in schimb o multime de biciclete precum si grupuri de persoane de varste diferite. Unii vorbesc aprins, altii sunt circumspecti si soptesc intre ei, cateva perechi de tineri se plimba nepasatore pe mijlocul strazii spunandu-si cuvinte de dragoste si sarutandu-se.
Intrand printre blocuri vezi bancile pline cu oameni care vorbesc, fac glume si rad, iar din cateva apartamente razbate muzica… rock. Nu exista frica de miezul intunericului.
Interiorul unuia din blocuri. Apartamentul 8.
Dinauntru cum deschizi usa, te inveleste si te ameteste fumul de mahoarca, lumina palida ce vine de la o veioza ce sta pe un televizor zgribulit de frig, desi e acoperit cu un milieu si… harmalaia.
E un chef de zile mari, sunt adunati cam patruzeci de oameni in majoritate vecini, dar si prieteni, neamuri sau colegi de serviciu ai „proprietarului ” apartamentului. Se danseaza indracit pe ritmuri de Rock`n`Roll ce rasar dintr-un cas rablagit ce troneaza la loc de cinste pe masuta din colt, intre aperitive si colectiile personale de casete ale tuturor invitatilor. Motiv de petrecere: niciunul, poate doar ca se daduse parizer la Alimentara fara cartela si apucasera cam toti, asa ca sandvisurile cu un parizer roz palid, placut doar din lipsa unei alte alternative si ajuns deodata o culme a desfatarii culinare, abunda asezate langa o oala cu nechezol, a doua captura importanta a zilei. Bautura la discretie: vin, tuica, visinata in sticle de diferite marimi, din productia proprie a fiecarui invitat. Deodata se face brusc liniste si intuneric. S-a taiat curentul. Nu-i nimic, gazda aduce doua lampi fumegande, iar unul din invitati scoate chitara si incepe sa cante, ceilati acompaniandu-l in cor.
Atitudinea e clar nonconformista, fondul de rebeliune generala, toata lumea are blugi , camasi inflorate, cativa baieti au plete, fetele minijup si se canta melodii de rock intr-o engleza de balta dar si melodii autohtone ale cenaclului Flacara.
Vezi si : Streaming pe ulita
Peste treizeci de ani, acelasi cartier, aceleasi blocuri.
Zgomote halucinate de la masinile de trafic greu ce circula pe soseaua din apropiere, zgomote de motoare puternice de masini si motociclete ce fac intreceri inconstiente la viteze ametitoare punctand liniute pe strada interioara, scrasnete de roti pe asfalt, si din cand se aude trecand cate un tramvai dezlanat. Nivelul mediu al zgomotului depaseste 80 dB. Strada e luminata feeric, dar in afara masinilor nu se vede tipenie de om.
In jurul blocurilor bancile sunt goale. Din blocuri nu razbate niciun zgomot, e o liniste deplina, as putea spune mormantala.
Interiorul unuia din blocuri. Apartamentul 8.
Liniste deplina, decat un bazait ca de insecta care vine din echipamentele electronice cu care-i intesata incaperea. Semintunericul e rupt de trei lumini: ecranele de la doua laptopuri si de la un televizor imens care sta pe un dulapior suspendat pe cabluri si are imprimat un model Vuitton din polivinil. Se zaresc prin semiintuneric ganglioni de cabluri, ca niste cuiburi de serpi care se tarasc pe langa pereti, pe marginea podelei, intrand in routerul wireless, pe dosul tabliei biroului, al mobilei minimaliste, impanzind incaperea si alimetand echipamentele.
Ea sta la birou avand in fata un laptop. El pe fotoliu priveste la TV la un meci de fotbal si are in brate tot un laptop. Ambii au casti si tasteaza de zor. Ea scrie un cod de program, construieste o intreaga lume pornind de la primele principii, stabileste axiomele care o guverneaza, pune in miscare motoarele generarii si descompunerii. El scrie un articol pe blog despre calitatea extraordinara a echipamentelor electronice furnizate de catre magazinul EvoMag si in acelasi timp studiaza si oferta lor de laptopuri, nehotarandu-se pe care anume sa-l aleaga.
Ambii au deschis un program de chat prin care comunica din cand in cand.
El: Cf?
Ea:😐 (invincibila )
El: 😋 (mi-e foame)
Ea:🍕, 🍔? ( pizza, McDonald’s)
El: 
(n-am chef)
Ea:
El: 👌 (perfect)
Ea: imd
El: 🍺 (bere)
Ea: 👌 (ok)
Dupa 15 minute, Ea vine cu serviciul danez de servit, plin cu recipiente ergonomice, boluri din carton de unica folosinta si o halba de bere, pe care le pune pe cuibul de cuburi din otel negru-mat aflat in fata fotoliului.
El: 
(kiss)
Ea: 😁 (mandra)
El: 🔥 ? (ti-e cald)
Ea:👍
El intinde mana si regleaza din telecomanda aerul climatizat.
Ea:😄 (ma simt rasfatata)
El: 💡 !(am o idee ) 🎮? (vrei sa ne jucam?)
Ea: Xbox?
El:😒 (sunt satul de el)
Ea: ?
El: 🃏 (poker)
Ea: 😫 (obosita) 🥱? 📽️ (film)
El:😪
Ea:😴Nb!
El: Nb!
Din aceasta perspectiva lumea reala capata o insusire absurda de a nu fi suficient de reala, ai impresia ca totul se petrece pe ecranul unui monitor al unui intrus dintr-o alta galaxie, ce trage cu ochiul la viata pamantenilor. Contradictie antagonista.
SuperBlog 2014
17 comentarii la „Contradictie antagonista”
frumos articol ,felicitari <3
Felicitari , foarte fain !
Sper ca nu era vorba despre voi :))
Ai exagerat decat un pic, am vazut destui care fac aproximativ la fel
Acum cam exageram cu internetul dar la servici esti nevoit si acasa cu ajutorul lui te poti relaxa
Este foarte interesanta povestea, felicitări!
Ce frumos ai construit articolul. L-am citit cu drag.
Eeeheeee asa era in tinerete, fain articolul tau.
Contradicție antagoniști,din păcate e o urma de dreptate… totul se întâmplă în fata și în jurul ecranelor….mersi . Articolul e deștept….
Eu până acum nu am citit acest articol scris pentru SuperBlog 2014. Îmi place cum l-ai scris și cum ai construit povestea.
interesanta poveste, imi plac ideile tale!
Dar ce poveste simpatica. Ar trebui sa scrii o carte.
Mereu ai idei hazlii si interesante, imi place sa iti descopar creativitatea!
Subiectul este de mare actualitate și astăzi!
Hmmm, din păcate cam ai dreptate. Cam asa s-a ajuns.
Îmi place povestea ta și nici nu este departe de adevăr