Descoperind istoria Timișoarei chiar acolo unde s-a întâmplat, așa aș numi participarea noastră, blogoltenii de la ASociația Bloggerilor Olteni, la un tur ghidat in Timisoara cu Ludovic Satmari. Practic știu Timișoara dintotdeauna, din Magazinul Universal ( ce aiurea sună acum) mi-am luat o păpușă Aradeanca, mi-am făcut poze cu calendarul floral, am savurat edițiile de FACS Festivalul Artei și Creației Studențești din complexul studențesc și spectacolele Operei din balcon, locul unde studenții aveau gratuitate. Toate acum un milion de ani, înainte de Revoluție. După, doar am fost în trecere prin oraș, mirajul vestului fiind mai puternic. Între timp, Timișoara s-a schimbat mult. În centru sunt aceleași clădiri vechi, dar au un aer nou, acum își pot spune în mod liber poveștile, nu mai sunt închistate, nu mai stau ascunse, ci se mândresc cu istoria lor profitând de șansa de a renaște. Da, Timișoara, ca orice oraș- devine din ce în ce mai modernă cu trecerea anilor, dar acum își apreciază istoria, clădirile monument istoric, lăcașele de cult indiferent de confesiunea lor, multiculturalitatea orașului prezentă prin oameni și bogăția stilurilor de arhitectura: art nouveau, art deco, barocă, arhitectura cubistă, arhitectura neoromânească, etc.
Cea mai bună modalitate de a cunoaște trecutul unui oraș, locurile sale încărcate de istorie și poveștile despre personalitățile care i-au marcat destinul este șă apelezi la un localnic pasionat de istorie, arhitectură și cultură urbană, iar dacă el este în același timp și ghid autorizat e perfect. El va prezenta orașul fix așa cum este și a fost, fără cosmetizări artificiale, te va plimba prin el și te va învîța să-l redescoperi. În acest tur ghidat prin Timișoara (patru piețe= Piața Unirii, Piața Sfântul Gheorghe, Piața Libertății și Piața Victoriei- și zece străzi pietonale) am aflat multe lucruri mai puțin cunoscute despre Banat și oraș.
Descoperind istoria Timișoarei chiar acolo unde s-a întâmplat sau 70 de istorii mai puțin cunoscute ale Timișoare7
- 1172 Prima atestare indirectă a Cetății Timișoara ( Tymes)
- În momentul atestării sale 1266, Timișoara făcea parte din comitatul Timiș, unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Banatul cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. În acele vremuri se numeau “banaturi” regiunile administrativ-teritoriale conduse de către un ban. Pentru prima dată, denumirea de Banatus Temesvariensis a fost cuprinsă în textul tratatului de pace de la Karlovitz din 1699.
- „Temesvár” înseamna în limba maghiară „Cetatea de pe Timiş” și a preluat numele de la râul Timiș,. Banat este denumirea primită în timpul domniei maghiare.
- Prima cetate a Timișoarei nu a fost construită în vârf de deal pentru că nu exista așa ceva, ci pe teren plat care avea ca apărare naturală mlastina. Râurile Timiș și Bega aveau des revărsări de ape care se uneau formând un ținut mlăștinos. Catatea la sfârșitul anilor 1200 era dreptunghiulară măsurând aproximativ 170m/110m, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă apărată din trei părți de apă, iar pe a patra latură de un canal.
- Cetatea nu a fost cucerită niciodată în lupte și a rezistat la 9 atacuri.
- Timișoara a început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV. În 1307 acesta ordonă construirea unui palat regal, fix în fața cetății, pe locul unde este acum Castelul Huniazilor (ce găzduiește azi Muzeul Banatului) construit de Ioan de Hunedoara. Tatăl său, Carol Martel de Anjou, era văr primar cu ultimul rege din dinastia arpadiana, așa că în anul 1308 a devenit rege efectiv al Ungariei sub numele de Carol I.
- De 16 ani Muzeul Național al Banatului cu sediul în Castelul Huniade se află în curs de restaurare.
- În timpul anarhiei feudale, Timișoara devine capitala regatului ungar sub domnia lui Carol Robert de Anjou pentru o perioadă de 8 ani (1316-1323) datorită faptului că granitele Banatului erau naturale, puternice și au dat răgaz regelui să-si organizeze apărarea.
- 1323 /1324 Cenad de Telegd, prepozit al catedralei din Oradea, este confirmat oficial în scaunul de episcop de Eger în biserica Sf. Gheorghe.
- Construcțiile Timișoarei medievale erau din lemn, iar primele case din cărămidă în această zonă datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
- Fiind aproape de țările vestice, Timișoara a fost orașul, din România, cel mai expus invaziilor străine.
- În 1440 este numit în funcția de comite de Timiș Ioan de Hunedoara ( descendentul unui cneaz valah, pe nume Voicu) care va reface castelul mutându-se aici cu familia și va transforma orașul într-o tabără militară permanentă. El împrumutase bani regelui care zălogise castelul și la moartea sa Iancu ajunge regent, iar castelul devine resedinta lui preferata. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490.
- Clopotele bisericilor catolice din lume, bat în fiecare zi la ora 12 în amintirea momentului în care Iancu de Hunedoara a salvat Creștinătatea. Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, victoria obţinută de Iancu de Hunedoara în bătălia de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.
- Victoria lui Ioan de Hunedoara la Belgrad, împotriva armatei turce condusă de Mahomed al II-lea în anul 1456, i-a adus recunoştinţa întregii lumi catolice și titlul de Athleta Christi. Doar 6 persoane au deținut titlul de Athleta Christi, dintre care trei sunt români. Pe lângă Iancu de Hunedoara, în România acest titlu a fost deținut de către Stefan cel Mare și Vlad Țepeș.
- 1526 Bătălia de la Mohács a însemnat sfârșitul unei regat european independent, sfârșitul independenței Ungariei. Următoarele două secole au avut loc lupte constante intre cele două imperii, Habsburg și Otoman. Odată cu extinderea teritorială a Imperiului Otoman în această parte a Europei, Timișoara devine cheia unui întreg sistem defensiv ce asigura partea sud-estică a Ungariei, iar încercările de cucerire ale turcilor devin mai insistente.
- Banatul a avut parte de trei valuri de coloniști central europeni datorită administrației austriece.
- O bună parte din Populația Banatului are rădăcini oltenești, aici fiind condiții propice unei vieți mai bune. Se distribuia pământ cu drept de proprietate gratis, trebuia doar lucrat, fapt care a atras populația de la câmpie. Spre deosebire de coloniștii din exterior, emigranții din ținuturile românești erau mai rezistenți la boli și clima. Nici chiar cei aduși din Tirol nu aveau imunitate naturală la condițiile de trai de aici.
- 164 de ani, din 1552-1716 Timișoara a fost cucerită de turci ( cam cât au stat romanii în Dacia), fiind un important bastion turcesc, apoi revine sub ocupația Austro-Ungară. Abia în 1920 Timișoara revine teritoriu al României, datorită Tratatului de la Trianon.
- Liniile trasate în pavajul Piaței Libertății marchează locul unor vestigii turcești și anume a unei băi turcești din vremea sultanului Suleyman Magnificul. Acum 10 ani a reinceput renovarea strazilor și s-au găsit multiple urme ale unui hamam cu secțiunile sale principale, iar autoritățile au decis ca zidurile băilor turcești să fie acoperite la loc și doar marcate. Fără un ghid specializat, turiștii nu pot avea habar peste câte secole de istorie pășesc.
- Sub linia de tranvai s-au găsit 7 generatii de strazi acoperite cu lemn și 3 orașe sub cel actual, niveluri de locuire cu fundații din lemn. Lemnul nu putrezește in mlaștină pentru că acolo nu-i oxigen.
- Piața Sf. Gheorghe este cea mai veche din oraș.
- În Piața Sf. Gheorghe se află pus în valoare un sit ce conține zidurile bisericii iezuite. cele ale Moscheii Sultanului Biruitor (Geamia ilustră și mare), inclusiv minaretul acesteia și o necropola otomană din care au fost cercetate peste 160 de morminte. Moscheea a fost constrită dintr-un amalgam de piatră ecarisată, cărămidă refolosită din alte clădiri de după asediul otoman, și detalii gotice din biserica creștină ( probabil din fosta biserică închinată Sfântului Gheorghe amintită în 1323-1324). Porunca Sultanului, ca moscheea să fie acoperită cu plumb, a fost în acest caz nesocotită, arheologii au găsit în schimb bucăți de acoperiș din cupru. Aspectul de piscină ( se află la un nivel sub cel al străzii) ar putea fiameliorat dacă s-ar amplasa niște bănci, iar vestigiile arheologice ar fi protejate cu balustrade și n-ar strica niște panouri cu explicații în plus față de placa de bronz încastrată din pavaj.
- Tot în piață s-au găsit două apeducte din Cetatea Timișoarei, dintre care unul care a funcționat până la cucerirea otomană, iar celălalt fusese dezafectat anterior, Timișoara fiind astfel primul oraș din România alimentat cu apă prin acest sistem.
- Din 1716 se află sub ocupația Imperiului Habsburgic, începându-se reconstrucția și dezvoltarea, fiind capitala Banatului. Au demolat tot și au proiectat/construit un oraș nou, actualul oraș vechi.
- Durează 42 de ani construcția noii cetăți de când se așează prima piatră de temelie a modernei cetăți Timișoara, 1723-1765
- La fel ca în multe orașe ale fostului imperiu Bratislava, Győr, Budapesta, Székesfehérvár, Arad, Panciova, aici există Copacul Breslelor sau Pomul de Fier, Stock-im-Eisen, cel mai cunoscut fiind cel de la Viena de pe Graberngasse. Acești copaci coincid în parte, cu itinerarul calfelor de lăcătuşi din Europa răsăriteană. Înainte de a porni în pelerinaj, calfa de lăcătuş era pusă să deschidă lacătul barei de protecţie a copacului. Fiindcă acest lacăt era unul fals, nu putea fi deschis, deci conform obiceiurilor străvechi, calfa de lăcătuş recunoştea prin baterea unui cui în copac rolul peregrinărilor în perfecţionarea sa profesională. Această lucrare, din Timișoara, conform Franz Liebhard a fost făurită în anul 1828 de către meşterul timişorean Heim Mauricius, același care l-a executata și pe cel din Arad. Lacătul original al barei de protecţie a copacului era decorat cu emblema brutarilor, casa copacului fiind a brutarul timişorean Leopold Kayser. Copacul păstrează amintirea lăcătuşilor, dar era şi o emblemă a brutăriei. Copacul este invelit într-o foaie de tablă și împânzit cu sute de cuie care au fost bătute în el pentru a aduce noroc. O legendă spune că un tânăr lăcătuș și-a vândut sufletul diavolului pentru a deveni un mare meșter și, în schimb, a putut construi un lacăt pe care nicio cheie nu îl putea deschide. În clădirea care poartă această emblemă, a funcţionat restaurantul Hubertus, frecventat îndeosebi de vânătorii din Timişoara.
- Timișoara are prima fabrică de bere din România, înființată în 1718, dată în folosință la doi ani după eliberarea de sub stăpânirea turcească cu scopul de a alimenta armata austriacă.
- Desecarea mlaștinilor a fost pornită de austrieci în secolul XVIII, iar Timișul și Bega au fost legate prin canale și stavile, astfel surplusul de apă se putea evacua, iar în caz de secetă se putea pompa apă din Timiș.
- 1728 Timișoara a fost primul oraș din România cu canal navigabil și anume pe râul Bega și asta până în acum o jumătate de secol. Ăn 1732 se construiește primul port al orașului.
- Timisoara mai este cunoscut și sub numele de “Orasul Rozelor”, in oras fiind peste 1400 de soiuri de trandafiri. Două familii aristocratice de florari, Mühle și Niemetz, au înnobilat orașul cultivând peste 1400 de soiuri de roze exportate în tot Imperiul Austro-Ungar și la case regale din toată Europa.
- Din vechea fortificaţie a mai rămas doar Bastionul Therezia, reabilitat în 2004-2006, iar azi una din clădiri adăposteşte Secţia de Artă a Muzeului Banatului.
- Orașul este plin de minuni arhitecturale. Datorită istoriei sale vaste și pentru că mereu a fost centru economic și cultural important, Timișoara are o arhitectură specială având cele mai multe clădiri clasificate drept „monumente istorice” din România- în număr de peste 14.000 .
- Sfântul Gheorghe este „patronul” simbolic al orașului
- Sinagoga din cartierul Cetate este un lăcaș de cult evreiesc în stil eclectic cu elemente maure construit între anii 1863-1865 după planurile arhitectului Karl Schumann din Viena. Sinagoga a fost inaugurată în data de 19 septembrie 1865, apoi reinaugurată în anul 1872 cu prilejul vizitei regelui Franz Joseph la Timișoara. Din 2022 a fost redeschisă în urma unor lucrări ample de renovare, fiind administrată de către Federația Comunităților Evreiești din România.
- Palatul Salamon Brück se înalță zvelt din 1910, în Piața Unirii, într-o cromatică puternica roșu cu verde, detalii ceramice și ornamente Seccesion. Istoria sa este strâns legată de cea a farmaciilor din Timișoara, aici funcționând din 1898 farmacia Crucea de Aur a lui Ștefan Gemi, activitate care continuă și azi, încă regăsindu-se mobilierul original și vitraliile.
- Casa Comunității Ortodoxe este parte a ansamblului complexului sârbesc alături de Palatul Episcopiei Ortodoxe Sărbe (1821-1824), formă de U, cu fațada principală orientată către Piața Unirii.
- Casa Makri sau Cladirea cu Atlanți datorită basoreliefurilor cu modele masculine se află în Piața Libetății a fost construită de un înstărit comerciant aromân venit din sudul Balcanilor și stabilit la Timișoara. Aromânii s-au stabilit pe tot cuprinsul împărăției habsburgice, fiindcă au primit drept de așezare și dreptul de a practica religia ortodoxă, lucruri care erau restrânse în Împeriul Otoman. Piața era rezervată clădirilor administrației militare, așa că trebuie să fi fost foarte bogat pentru a-și ridica casa aici lângă comenduirea armatei.
- Tezaurul Vienei este depozitat la Timișoara pentru a nu cădea în mâinile lui Napoleon.
- Monumentalul Dicasterial, o imensitate de clădire cu trei etaje, trei curţi interioare şi mai bine de 300 de încăperi (273 camere birouri, 34 camere
pentru servitori, 34 bucătării, 65 cămări, 27 magazii), că acoperă un patrulater cu laturile de 109 x 80,5 metri, construită între anii 1855 şi 1860 în stilul Renaşterii florentine și gândit spre a servi ca sediul administrativ Ţării Banatului Timişan şi Voievodinei Sârbeşti pe vremea când capitală era
Timişoara. - Timișoara fost primul oraș din Europa și al doilea din lume (primul fiind New York) care a introdus iluminarea stradală, în 1884. Două dintre aceste lămpi se află încă în poziția inițială în fața Castelului Huniade.
- Este primul oraș din Europa care a avut tramvai, în 1869, construit din lemn și tras de cai, Capacitatea sa era de 15 persoane.
- 1848-1849 Orașul a fst asediat de către răsculați timp de 107 zile, iar după înfrângerea lor de către armatele imperiale, Banatul a fost desprins de Ungaria și se va supune direct stăpânirii austriace. În 1849-1860 Timișoara devine capitala Voivodinei Sîrbești și a Banatului Timișan. Din 1860 Timișoara devine reședință de județ.
- Palatul Baroc ( Muzeul de Arta MNarT crl care găzduiește până la 28 ianuarie Expoziția Brâncuși) a fost proiectat de un arhitect necunoscut şi construit în 1754. A devenit palatul administrativ al Banatului de Timiş până în 1778, iar după reanexarea Banatului la Ungaria (6 iunie 1778) este sediul Prefecturii, până în 1848. După suprimarea Revoluţiei Maghiare, din 1849, aici se va afla guvernul Banatului Timişan şi Voivodinei Sârbeşti. În sala barocă au susţinut concerte renumiţi muzicieni precum Franz Liszt, Johannes Brahms sau George Enescu.
- În fața uneia din intrări a Palatului Baroc există ceva construcție metalică pe care n-am reușit să-o definesc, dar care mai apoi am aflat că este soclul unei sculpturi intitulate „Totem” (metafora «sacrificiului a generaţii de cetăţeni pentru oraşul lor, ce se transformă într-o fereastră în zid, dătătoare de speranţă şi lumină») , realizată din bronz de sculptorul Mircea Roman, care o să fie pusă cândva. Bănuiesc că stă de ceva timp acolo fiind deja ruginită. M-au impresionat, de data asta în mod pozitiv, cele două porţi ale intrării principale, realizate în maniera barocului vienez, precum şi cele două port-drapeluri în formă de lebădă care străjuiesc extremităţile faţadei.
- Orașul are 4 teatre în care se țin spectacole în trei limbi – română, maghiară și germană: Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely, Teatrul Național Mihai Eminescu și Teatrul de Păpuși Merlin.
- Francesco Illy, cel care a întemeiat celebra companie Illy Cafe şi care a inventat expresorul modern, a locuit până în preajma primului Război Mondial în Timişoara, într-o casă din cartierul Iosefin. Andrea Illy, presedintele companiei Illycaffè S.p.A. și nepotul timişoreanului Francesco (Ferencz) Illy, a venit însoţit de sora lui, Anna, acum câțiva ani pentru prima dată în România, să cunoască locul de unde provine bunicul său.
- Piața Sfântul Gheorghe a fost adevăratul nod al orașului. Până la demolarea vechii biserici catolice, cu hramul Sfântul Gheorghe, la începutul secolului al XX-lea (1914), și construirea clădirii impozante cunoscute azi ca „Bega Mică”, piața avea o întindere aproape dublă decât în prezent. Era capătul liniei tramvaiului cu cai ce venea dinspre Fabric.
- Piaţa Unirii ( fostă Domplatz sau Piaţa Losonczi) este cea mai mare piaţă a Timişoarei ( cca 150/100 m.) și datează încă din anul 1733. Odinioară eralcentrul burghez al Cetăţii și este flancată de un impunător ansamblu arhitectonic, clădiri baroce extrem de decorative, cu fațade colorate.
- Catedrala romano-catolică (Biserica Episcopală romano-catolică) sau “Domul” este o ctitorie imperială sfinţită de ziua împărătesei Maria Tereza la 30 aprilie 1754 ( în cripta catedralei sunt adăpostite osemintele mai multor episcopi ai diecezei Cenadului ). Este cea mai valoroasă operă de arhitectură baroc din Timişoara, biserica are altarele interioare construite în stil gotic, cu decoraţii în stil baroc cu elemente rococo. În timpul luptelor cu turcii din anul 1788, biserica a servit drept depozit militar
- De cealaltă parte a Pietei Unirii îşi înălţa faţada remodelată în anul 1983, Casa Comunităţii Ortodoxe sârbeşti construită în anul 1828 în stil clasicist cu elemete baroce. Din motivul poziționării lăcașului pe axa vest-est, fațada Catedralei Ortodoxe Sârbă,, aflată la vest, este spre strada Emanoil Ungureanu, iar absida catedralei, aflată la est, spre Piața Unirii.
- Șapte statui care urmează sau au fost deja amplasate în zona Cetate. Am văzut doar două -lucrarea «Eva» și «Supermam» semnate de către Virgil Scripcariu și care pun în atenţia privitorului «meditaţii plastice ce au în centrul lor valori comunitare şi umane imuabile: copilul, maternitatea, dragostea, inocenţa, forţa spirituală a purităţii». din bronz și semnată de către Virgil Scripcariu, conform municipalității.
- Planul Sitului urban Cartierul „Cetatea Timișoara” îl găsim gravat pe pietre cubice sau ca machetă în mai multe locuri din centrul vechi.
- Monumentul Ciumei din Piaţa Libertăţii a fost comandat în anul 1753 la Viena de către Congregaţia Sfântului Nepomuk şi a Sfintei Fecioare Maria, ca semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru că a oprit cumplita epidemie de ciumă din anii 1738-1739, epidemie care a secerat peste 1.000 din cele 6.000 de suflete ale oraşului. El a sosit la Timişoara pe calea apei, transportat pe canalul navigabil Bega şi montat iniţial în piaţeta Porţii Ardelene. În tot spațiul german din Europa sunt astfel de monumente caracteristice stilului baroc edificate în secolul al XVIII-lea în semn de mulțumire pentru eradicarea ultimelor epidemii de ciumă. Prototipul lor din Imperiul Austriac este Coloana Ciumei din Viena, iar în România se află la Cluj, Lugoj.
- În Piaţa Libertăţii, care a avut mai multe denumiri în trecut precum: Piaţa de Paradă, Piaţa Prinţul Eugen se găseşte statuia dedicată rememorării Epidemiei de Pestă, ridicat în 1756.
- În Piaţa Libertăţii se află și vechea Primărie care atrage atenţia prin culoarea sa roşie. A fost construită în 1731 la comanda primarului Peter Solderer şi între1780-1849 este sediul consiliului orăşenesc. Imaginea actuală o are din 1935. Pe clădire se află o placă cu textul în limba arabă: “Această baie a fost ridicată în vremurile de suferinţă sub Ibrahim Ehan. Hegira 1053”, care indică faptul că aici a fost o baie tucească.
- Primele instituţii de credit din Timişoara au apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, crescând semnificativ în secolul următor. Pe frontispiciile multor clădiri se vede repetarea unui simbol bine cunoscut în acei ani: stupul de albine — simbolul bancherilor (așa cum albinele își sporesc averea, așa și bancherii sporesc banii. Printre primele instituţii se numără Palatul Băncii de Scont sau Palatul Miksa (Max) Steiner, edificiu amplasat în colțul sud-vestic al Pieței Unirii, construit după planurile arhitecților Marczell Komor și Dezső Jakab în stilul Secession-ului maghiar. În Piața Victoria avem Palatul Societății pe Acțiuni de Construcție de Case Széchenyi (1919-1913), imobil proiectat de László Székely și care închide la sud piața după frontul monumental de șase palate. Deasupra frontonului are un turn care se închide cu un stup decorat cu multe albine. Pe latura vestică a Pieţii Sf.Gheorghe, se află Prima Casă de Economii a Timişoarei sau Temesvári Első Takarékpénztá, proiectată de Karl May, în 1855.
- László Székely a fost primul arhitect șef al Timișoarei. Între 1910–1913 a proiectat aproape toate clădirile din centru.
- Daca despre Bucuresti se spunea pe undeva, prin secolul al XIX-lea ca e “Micul Paris” , Timișoara ca recunoaștere a importanței, frumuseții, înfloririi fără precedent va primi numele de „Mica Vienă”.
- În 1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația română
- Domul Romano-Catolic sau Catedrala Sfântul Gheorghe este cel mai important monument baroc din Banat. Catedrala a fost construită în Piața Domului (astăzi „Piaţa Unirii“) la inițiativa împăratului Carol al VI-lea după alungarea stăpânirii otomane din Banat.
- Catedrala Mitropolitană din Timişoara, cu hramul „Trei Ierarhi“, a fost construită în perioada 1936-1946 şi până la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului (120m) era cea mai înaltă biserică din România. (90m) Stilul moldovenesc al cupolei se îmbină perfect cu arcadele laterale construite în stil bizantin. Interiorul este somptuos, aici regăsindu-se nouă altare decorate în stil rococo de pictori și sculptori vienezi. Este sfințită în 1946, în prezența Majestății sale Regele Mihai I de România. Pe treptele sale au murit multe persoane în zilele de 17 și 18 decembrie 1989 (și apoi au fost incinerate sau îngropate în mormântul comun din Cimitirul Săracilor). Aici aș aminti de decizia Patriarhiei din 2013 de a înlocui parțial aceste trepte, dar și episodul porților blocate din 17 decembrie 1989.
- Clădirea Operei a fost concepută după planurile arhitecţilor vienezi Helmer şi Fellner, constructori a numeroase săli de teatru din Europa, cum ar fi Budapesta, Viena și Odessa. Clădirea a fost începută în 1871 şi a fost terminată în 1875. În Palatul Culturii activează mai multe instituții de cultură: Opera Națională Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat. Odată clădirea includea şi
hotelul „Kroprinz Rudolf” denumit după numele prințului moștenitor de Habsburg care s-a sinucis în 1889 la Mayerling, redenumit ulterior după Hotel„Ferdinand” arhiducele Franz Ferdinand, care, de asemenea avea să sfârşească în mod tragic, la Sarajevo, în 1914 . Timișoara a fost proclamată de la balconul Operei primul oraș liber din România în 20 decembrie 1989. - În anul 1892 este anulat caracterul de fortăreață militară al cetății. Pe terenul eliberat de zidurile fortificației și parcelat spre vânzare se vor ridica mai multe palate emblematice cu trei etaje, cele mai multe proiectate de către László Székely.
- Frontonul de vest al Pieței Victoriei cuprinde palatele: Palatul companiei Weisz (arhitect Adalbert Szladek), Palatul Lloyd (sediul rectoratului Universității Politehnica) 1910-1912, arhitect Lipót Baumhorn, Palatul Ernö Neuhausz (arhitect László Székely, 1910), Palatul Arnold Merbl ( arhitect și constructor Arnold Merbl, 1911), Palatul György Dauerbach (arhitect László Székely, 1911), Palatul Lajos Hilt (arhitect László Székely, 1911- 1913) și Palatul Széchenyi arhitect László Székely, 1911-1913).
- Frontonul de est al palatelor din Piața Victoriei cuprinde palatul Jakab Löffler (arhitect Henrik Telkes, 1912-1913) și Palatul Casei de Comerț și Industrie (arhitect László Székely, 1925), blocuri de locuințe ridicate în perioada 1961-1963.
- Palatul Camerei de Comerț, azi Camera de Comerț Industrie și Agricultură Timiș datează din perioada interbelică ( 1928 -1930). Sala de consiliu de la etaj păstreză până în ziua de azi lambriurile din lemn până în tavan și mobilierul original.
- Palatul Löffler construit între 1912-1913. Aparține curentului Secession, iar arhitectul clădirii a fost chiar unul dintre cei trei fii ai familiei Löffler, Leopold. Primăria avut o condiție foarte strictă: clădirea trebuia ridicată într-un an de zile.
- Palatul Weiss este o clădire istorică cu aspect monumental construită în 1921 de firma Arnold Merbl în stil eclectic cu elemente specifice curentului secession pentru familia Weiss, după planurile lui Adalbert Szladek. Frontonul său a fost reproiectat de László Székely. Palatul a fost ridicat cu scopul de a închiria apartamentele din el, iar afacerea a fost una profitabilă.
- Pornind de la Operă spre Catedrală, latura de pe partea dreaptă se numește „Corso” în amintirea celebrelor străzi italiene. La începutul secolului aici era principala promenadă a celor înstăriți, fiind magazine de lux și terase. Partea din stânga se numea Surogat.
- Piaţa Victoriei, anterior Piața Operei, este cea care odată cu revoluţia din 1989 a rămas în memoria noastră ca o răscruce a istoriei noastre. Timișoara este primul oraș liber din Romînia, un oraș martir, iar cicatricile din ziduri ale Revoluției Române sunt prea puțin vizibil
- 2023 Timișoara este Capitala Europeană a Culturii.
Timișoara este un oraș fascinant, vibrant, cu o istorie inedită bogată, un important centru cultural, recunoscut în vestul Europei pentru varietatea culturală și etnică de care dispune de secole, un oraș ale cărui comori trebuie dezvelite la pas. Cunoaște adevărata faţa a Timişoarei, cea încărcată de poveşti cu parfum de epocă! Descoperă istoria Timișoarei!
4 comentarii la „Descoperind poveștile și istoria Timișoarei”
Am fost si eu la Timisoara anul asta si mi-a placut orasul, energia oamenilor, tramvaiul, pentru ca noi nu mai avem.
Wow, cate informatii interesante! Inca nu am ajuns la Timisoara, dar sper sa mergem cat de curand.
Foarte interesant! Să știi că multe din aceste ”istorii” nu le știam.
Oricum, Timișoara este un oraș extraordinar! Am în plan să revin.