Petru cel Mare de Robert K. Massie, o carte castigatoare a Premiului Pulitzer

In 1981 dintre cei trei finalisti nominalizati la categoria Biography, Autobiography a Premiului Pulitzer: Walt Whitman: A Life, by Justin Kaplan, Walter Lippmann and the American Century, by Ronald Steel  si Peter the Great: His Life and World, by Robert K. Massie  este aleasa biografia „Petru cel Mare” de Robert K. Massie.  Cartea se recomanda ca fiind usor de citit in ciuda marimii sale, este placuta si reuseste sa prezinte destul de minutios faptele si caracterul celui mai energic dintre tarii rusi. Asta fara sa devina plictisitoare sau greoaie. Robert K. Massie a gasit reteta perfecta ca sa prezinte faptele si caracterul tarului, elegant, clar, cu un limbaj comod, fara sa deranjeze amploarea si adancimea documentarii, prezentand doar doze mici de eruditie cu un sos atractiv ce-ti mentine curiozitatea si-ti alimenteaza pasiunea pentru istorie. Sincer, nu simti cele 800 de pagini si pe alocuri parca ai vrea mai multe detalii. Primul lucru care l-am cautat in carte a fost relatia sa cu valahii si moldovenii, mai ales cu Dimitrie Cantemir care i-a fost consilier pe probleme orientale.

Format carte: Cartonat
Numar pagini: 808
Grupul Editorial ALL
Data publicatie: 17.05.2015
Traducere: Claudia Roxana Olteanu

In favoarea cartii pledeaza si miniseria de televiziune NBC din 1986 „Peter the Great”, cu Maximilian Shell in rolul tarului, Vanessa Redgrave, Omar Sharif, Laurence Olivier, si bazat pe biografia lui Robert K. Massie. Miniseria a castigat trei premii Emmy.

 Joseph Pulitzer

Jurnalistul intreprinzator si neobosit s-a nascut langa orasul Nadlac, localitatea Macau si a fost fiul unui evreu maghiar, comerciant de grane. Mama sa avea origini germane. Joseph a crescut in Budapesta si in 1864 a fot recrutat in armata unionista de partea Nordului in Razboiul Civil american. Dupa razboi a devenit reporter, editor si apoi proprietarul unei publicatii. A fost un vizonar, editor bun, un ziarist corect care a lupatat impotriva conducatorilor necinstiti. Moto-ul lui Pulitzer,  era ”Precizie! Concizie! Acuratete!”.

Robert K. Massie 

Robert K. Massie s-a nascut in Lexington, Kentucky, a crescut in Nashville, Tennessee, a absolvit Universitatea Yale si a fost  profesor  la Universitatea Oxford. Interesul sau pentru familia imperiala a Rusiei, Romanov, a fost declansat de nasterea unuia din fii sai  cu hemofilie, o boala ereditara care a afectat si pe fiul tarului Nicolae II, Alexei.

Petru cel Mare (1672 – 1725),  tar si imparat al Rusiei (1682 – 1725)

Domnia sa este un punct de cotitura in istoria Rusiei, punctul din care Rusia a suferit reforme majore ale guvernarii, reforme economice, religioase, culturale, transformandu-se dintr-o tara feudala intr-o tara moderna, un jucator puternic in politica europeana.  Rusia de astazi este creatia lui Petru cel Mare,  un urias la propriu (2 metri) si figurat, un tar dar si vizionar, marinar dar si tamplar, om de stat dar si lider militar, constructor de nave dar si arhitect, un laic si un rationalist intr-o tara plina de bigoti. Transformarea nu a fost usoara, au fost multi reticenti la nou, dar tarul si-a impus punctul de vedere cu forta. A fost un om complex plin de contradictii, inteligent, cu o curiozitate insatiabila, iubitor al unui trai simplu si al unor maniere libere, determinat si perseverent, dar si impulsiv, incapatanat, cateodata crud pentru noi, cei de astazi. Domnia sa a fost cea a unui despot iluminat care a reusit sa-si transforme profund tara.

Leul suedez si ursul rusesc

A avut si un adversar pe masura, ultimul dintre regii razboinici, Carol XII al Suediei, care a avut ghinionul de a-si vedea imperiul naruit de catre coalitia condusa de rusi in Marele Razboi de Nord (1700-1721). Carol a fost masura maretiei lui Petru si datorita acestui fapt primeste in carte foarte multa atentie, e o biografie intr-o alta biografie.  Carol al XII-lea a avut probabil una dintre cele mai temute armate din Europa acelor timpuri si el mai detinea si abilitatile necesare pentru a o conduce. Ambele personaje sunt fascinante, Carol al XII-lea  era un admirabil strateg inteligent si un razboinic dur, dar desi unii cred ca victoria de la Poltava se datoreaza numarului mare de combatanti rusi, eu cred ca moralul insuflat de catre Petru soldatilor sai a fost cel care a inclinat balanta spre victorie. Daca alt monarh ar fi fost coplesit dupa o infrangere ca cea ruseasca de la Narva de catre suedezi, la  Petru s-a intamplat pe dos,  l-a impulsionat si mai mult in reforme, ducand la victoria finala.

Petru cel Mare si Principatele Romane: Valahia si Moldova

Dornici sa aiba domnii ereditare printii romani au cautat protectie la Petru cel Mare. Valahia era un principat bogat si puternic sub domnia lui Constantin Brancoveanu, confirmat pe viata de catre sultan. Domnitorul avea o avere considerabila, lucru care a deranjat sultanul care astepta o ocazie ca sa-l inlocuiasca, iar Brancoveanu a intuit aceasta si a incheiat un tratat secret cu tarul. In cazul unui razboi impotriva turcilor, Valahia venea cu 30.000 de soldati si provizii ce aveau sa fie platite de catre tar. In contrapartida Petru garanta independenta Valahiei si drepturile ereditare ale lui Brancoveanu.

Pe cealalta parte Moldova era slaba si saraca, ultimul sau domnitor, Dimitrie Cantemir, fiu al domnitorului moldovean Constatin Cantemir, capuchehaie la Constantinopol si un erudit de faima europeana, a fost numit in 1710 la tron cu misiunea de a-l supraveghea pe Brancoveanu. Dupa patru luni de domnie acesta incheie la randul sau un tratat cu  tarul in aceeasi speranta de eliberare de sub turci. Petru impreuna cu armata sa traverseaza stepa si in iunie isi aseaza tabara la Iasi, pe malul vestic al Prutului. A doua aniversare a Poltavei a fost sarbatorita pe Prut de catre tar si domnitorul moldovean. Din pacate in acest timp s-a intors roata norocului, iar marele vizir a traversat Dunarea, Brancoveanu a schimbat brusc tabara si a predat proviziile acumulate pe banii tarului, vizirului. Tradarea a avut efecte catastrofale asupra armatei ruse, iar moldovenii nu aveau cum sa suplineasca deficitul. Puterea turcilor era covarsitoare 120.000 infanteristi si 80.000 cavaleristi, iar tarul avea doar 38.000 infanteristi. Situatia era tragica, iar Petru a incercat sa negocieze pacea. Conditiile puse de catre vizir au fost mult mai lejere decat se astepta Petru si chiar daca a pierdut Azovul, Taganrogul, Marea Neagra era abandonata si forturile de pe Nipru distruse, s-a bucurat ca a trecut usor printr-o criza ce putea fi dezastruoasa.  Carol al XII-lea nu era de fata si atunci cand a ajuns a vazut ca el nu era inclus in tratat, lucru foarte frustrant pentru el. Aceasta a fost o sansa unica, pentru Carol de a castiga tot ce pierduse in uram cu doi ani, risipita in mod deliberat de catre vizir. La plecarea armatei Cantemir si familia sa a fost ascunsa si dusa in Rusia. Moldova n-a scapat la fel de usor, a fost devastat de tatari, Brancoveanu a fost decapitat impreuna cu fii sai.  Cantemir a devenit consilier pe probleme orientale al tarului,  fiul sau ambasador rus in Anglia si Franta, iar fiica sa domnisoara de onoare a tarinei si …poate amanta tarului.

Maria Cantemir si Petru cel Mare

Am cautat pasaje care sa aduca vorba despre relatia celor doi, mai ales ca se spune ca ar fi avut o relatie ce avut loc in ultimii patru ani de viata ai tarului, dar sunt putine referiri la Maria Cantemir. Autorul declara ca comportamentul tarului in acest domeniu este necunoscut, dar se spune ca Maria ar fi beneficiat de favorurile tarului.  Oricum este departe de ceea ce este scris prin unele carti romantate si anume ca amanta regala si gravida, Maria a fost pe cale sa devina urmatoarea imparateasca si doar moartea lui Petru i-a rasturnat intrigile.

Maria, o tanara educata, inteligenta si frumoasa, ce cunostea greaca veche, latina, italiana, matematica, astronomie, literatura, istorie, desen, muzica, trebuie sa fi facut impresie in Rusia, dar chiar daca a avut o relatie cu tarul din relatiile stranse care existau intre Petru si Ecaterina, sigur a fost ceva sporadic si fara insemnatate.

Ar fi multe de spus despre aceasta carte si despre cat de detaliat reuseste sa dezlege autorul itele istoriei, dar un lucru este sigur, Petru cel Mare n-a fost numit degeaba astfel, a avut o personalitate dominanta si a fost o adevarata forta a naturii, pacat ca drumul prin viata nu i-a fost mai lung. Este un exemplu  de cum o singura persoana poate schimba cursul evenimentelor, iar cartea este minunata.