Omul Rousseau vazut prin prisma cartii „Intelectualii” de Paul Johnson

Analiza contrastului afirmatiilor cu realizarile practice din cartea „Intelectualii” de Paul Johnson incepe cu Rousseau.

Rousseau (1712-1778) este primul intelectual care s-a declarat prieten al omenirii. In realitate nu iubea pe nimeni decat pe sine si in plus mai era si mitoman, exhibitionist in sens sexual si patologic, paranoic, onanist, cleptoman, avar, dar dotat cu o memorie extraordinara si cu o putere de seductie ciudata. Diderot, prietenul sau, scria despre el ca era posedat de-o manie satanica. Singura iubire declarata, contesa de Houdetot a declarat „A fost prea urat, cat sa ma sperie”. Despre cea care a trait alaturi de el ca amanta si apoi ca sotie timp de 33 de ani el scria: „Niciodată nu am simțit măcar o scânteie de afecțiune pentru ea.“

Hai sa zicem ca nu la toata lumea dragostea rezista sau ca aceste vorbe au fost spuse la suparare, dar ceea ce s-a intamplat cu cei cinci copii rezultati din aceasta legatura este infiorator, mai ales ca reputatia sa s-a cladit pe teoriile despre educatia copiilor. Toti copii au fost lasati sa fie crescuti de catre stat, fiind abandonati intr-un spital, EnfantsTrouvés. Primul a avut o placuta cu initialele numelui, la ceilalti nici macar nu s-a mai obosit. In acel timp probabilitatea de a ajunge la maturitate un copil abandonat era de 5%, deci este putin probabil ca vreunul sa fi supravietuit. Comportamentul sau ciudat l-a explicat cu ajutorul unei teorii inovatoare, a statului paternalist.

 Rousseau sustinea ca de educatia noii generatii trebuie sa se ocupe statul, numai astfel rezulta o evolutie morala. A gasit un excelent alibi moral pentru a reduce la tacere constiinta, asta daca o avea. Generatii intregi si-au ingrijit si educat copii pe baza cartilor lui Rousseau-  „Emilio”, „Contractul social”,  „La Nouvelle Heloise”. Tatal pedagogiei nu a facut nici cel mai mic gest de a-si educa copii,  confesiunile lui sunt pline de inexactitati si din zagarcenie i-a lasat pe toti cei care-l iubeau sa moara de foame.

Se pare ca acesta a fost omul care a  vorbit despre sinceritate, a sustinut reintoarcerea la natura, cel care a fost unul din cei mai influenti filosofi ai secolului 18-lea si care a fost sursa de inspiratie pentru revolutionarii din timpul Revolutiei Franceze. Pacat. Totusi el ramane unul din marii filosofi iluministi si activitatea sa a dat un impul romanticilor.