Omul Marx vazut prin prisma cartii “Intelectualii” de Paul Johnson

Un alt mentor prezent in cartea „Intelectualii” de Paul Johnson este Marx.

Principiile de baza ale lucrarii sale sunt cunoscute de toata lumea, i-a inspirat pe Lenin, Stalin, Mao, Castro. Desi mi-a fost bagat pe gat la scoala nu pot sa spun ca am citit cartile lui, am spicuit fix cat imi trebuia ca sa trec examenele la economie politica si filozofie. Marx a fost un burghez care a trait o viata boema fara sa munceasca ( a scris articole pe bani, dar intr-o mare masura acestea au fost terminate de catre Engels), dar care a manipulat viata a milioane de oameni, viitorii proletari.  N-a facut niciun efort pentru a vizita vreo fabrica, filatura, mina, orice alt loc de munca din industrie sau a crea un sistem productiv, era doar un soarece de biblioteca. Eforturile care l-au propulsat au fost de fapt ale lui Engels, prietenul sau, cel care i-a obtinut o pensie si care i-a scris mare parte din lucrari. Cunostea doar doua persoane care aveau legatura cu procesele industriale: Engels si unchiul sau Philips (a creat ce este astazi marea companie cu acelasi nume).

A fost rasist, el care era evreu, cu ambii bunici rabini, ruda cu cel care a infiintat scoala talmudica din Padova. E drept ca la varsta de 6 ani a trecut cu toata familia la protestantism datorita unui decret prusac care proscria din medicina si drept evreii (tatal avocat), dar asta nu explica antisemitismul sau. Ciudat este ca prezinta proletariatul ca un mantuitor sau Mesia, concept profund evreiesc.

„Sa-l luam in considerare pe adevaratul evreu.  Nu pe evreul de sabat…ci pe evreul de zi cu zi…Care este baza profana a iudaismului? Nevoia practica , interesul propriu. Care este cultul lumesc al evreului? Afacerismul. Care este dumnezeul sau terestru? Banul. Incetul cu incetul, evreii au raspandit aceasta religie practica in intreaga societate. … Banii sunt divinitatea geloasa a Israelului, pe langa care nicio alta divinitate nu poate exista. Banul este esenta alienata a muncii si existentei omului; aceasta esenta il domina, iar el o venereaza. Dumnezeul evreilor a fost secularizat si a devenit dumnezeul lumii….Emancipandu-se de afacerism si bani, si deci de iudaismul real si pragmatic, epoca noastra se va emancipa ea insasi.”

Am descoperit ca s-a folosit de aforisme si maxime care nu i-au apartinut, dar despre care se crede ca sunt ale lui. „Religia este opiul poporului” ii apartine lui Heine,  „De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi” este a lui Louis Blanc si „Proletari din toate tarile, uniti-va!” este luata de la Karl Schapper. Binenteles ca multe ii apartin, dar si s-a folosit  de aforismele altora in argumentatiile lui.

Opera sa este inradacinata in personalitatea lui, avea apetit pentru putere, gust pentru violenta, incompetenta in manuirea banilor si tendinta de a exploata pe cei din jur. Ura patimasa impotriva camatarilor si a sistemului capitalist izvoraste din problemele financiare pe care le-a avut inca din tinerete, cand a ajuns pe mana camatarilor. Cel mai exploatat a fost prietenul sau Engels care a fost principala sursa de venit a familiei Marx, dar nici menajera sa, Helen Demuth, numit Lenchen, nu a fost retribuita pentru munca  si in plus i-a nascut un copil pe care acesta nu a vrut sa-l recunoasca. Nici fiicele sale nu au scapat, desi toate trei erau inteligente nu au beneficiat de educatie sau de invatarea unei meserii, fiind tinute in casa si permitandu-le doar sa cante la pian si sa picteze. Nu a fost de acord nici cu ginerii sai chiar daca acestia proveneau din acelasi mediu revolutionar. Pe sotul Laurei- Paul Lafargue pentru ca provenea din Cuba si avea sange de negru il numea „Gorila” sau „Negrillo”.