Fericirea-i un zâmbet, o floare, o raza de soare, un #happyselfie

Luptăm zi de zi pentru a ne împlini o eternă aspirație, fericirea. Îi căutăm formula secretă de mii de ani, încercăm să-i descoperim înțelesul pentru a avea acces cât mai des la izbucniri de nemurire, vrem să-i resimțim plenitudinea, dar descoperim doar natura ei perisabilă, caracterul ei efemer, tragic, sfâșietor, absoluta necesitate.

Și totusi, lângă noi, cineva are parte de magia de a fi fericit într-un mod complet, copiii. Neîmpovărați de responsabilități, termene, stresul locului de muncă, nu știu cum este să renunți la un vis, au acces la latura grandioasă, impresionantă a fericirii, ce ne apropie de esența vieții și a morții.  Visele sunt forța vie a inimii și a sufletului, sunt mai importante decât orice bun, însă adulții pierd treptat puterea de a merge după ele până la capat. Ne creionam visul de a fi fericiți în funcție de perspectiva noastră asupra lumii și credem că odata împlinit ne va aduce fericirea. Nu ințelegem că  importantă e călătoria și nu drumul, procesul și nu răspunsul. Căutăm fericirea undeva departe, dar nu o vedem cum trece pe sub nasul nostru sau nu avem timp s-o apreciem atunci când se întamplă. Câteodata, rar, ni se împlinește visul, devine brusc realitate și cu toate acestea nu-l recunoaștem, nu avem deplina convingere că este visul nostru, nu simțim nicio bucurie și nu simțim că ne reprezintă.

Asta ne deosebește de copii, ei nu caută nimic, primesc totul cu brațele deschise, zâmbind și acest tot încă este posibil. Au bucuria de a fi naturali, au îndemânarea de a fi compleți și absoluți în orice moment, au izbucniri de mici fericiri într-o frecvență intimidantă, pe cand noi căutăm mari porniri emoționale, o acumulare și chiar o repetare a plăcerilor. Țesătura fericirii e alcatuită din împletirea de lucruri ce par la prima vedere neînsemnate: un zâmbet, o floare, o rază de soare, stări de bună-dispoziție suprapuse pe o viață plină de sens.

Te întrebi ce m-a apucat filozofatul pe tema fericirii?

Am văzut pe Facebook un concurs interesant  organizat de Centrul Comercial Vitantis,  înscrii un #happyselfie si poti câștiga 1000 de euro. As înscrie și eu o poza. Da, dar care? De câte ori m-am încadrat eu în temă: să fiu fericită și să pot dovedi cu un selfie? Cam rar. Cu toate astea am mii de selfie-uri cu cineva fericit, fata mea. Ea reușește să fie complet fericită și mă reconectează și pe mine cu forța vieții. Văd în ochii ei semințele unor aventuri imaginate, mii de posibilități ale vieții și  așa ajung să cred și eu  că totul e posibil. Am ales pentru acest concurs un selfie de grup făcut în vara asta, în tabără, ea împreună cu prietenele

.

Sunt unsprezece perechi de ochi curioși, neastâmpărați, ce nu știu ce sunt acelea limitele, ce nu caută fericirea, ce nu au nevoie de motive pentru a fi fericiți, ci pur și simplu o trăiesc, pentru că fericirea se află în ei.

Sunt unsprezece fete ce au capacitatea de a se bucura de „nimic”, care nu-și ascund emoțiile, care trăiesc clipa, care-și dăruiesc simplu prietenie necondiționată și multe, multe zâmbete, unitatea de măsură a bucuriei.

Într-o singură poză aceste adolescente ne dezvăluie secretul vieții, fericirea.

Mă uit la această poză și nu pot să nu mă gândesc cât de ușor ar fi să dărâmăm zilnic măcar o singură cărămidă din zidul care ne ancorează de stilul de viață, de iluzia că el este ceva solid pe care poți conta, dar care de fapt constituie o limitare. Nu contează că fizica cuantică a demolat conceptul clasic de corp solid, pe măsură ce am crescut am învățat să credem în limite, în ziduri, că visele sunt numai pentru visători, iar orice nu-i legat de punerea mâncării pe masa este un lux inaccesibil. Majoritatea adulților ne-am aruncat  visele pe nimic: pentru vreo funcție de răspundere, un salariu bun sau alte beneficii materiale.

Un adolescent este o forță care nu neapărat este activă, ea exista ca un potențial, acel potențial atât de esențial pentru fizica cuantică.

Dar cum ar fi să treci prin viață cu ardoarea unui adolescent? Bănuiesc că ne-am arde înainte de vreme. Poate că ideal este să fii ca un atom în fizica cuantică, când undă, când particulă, să posedăm o caracteristică importantă; dualitatea, să fim când adulți, când copii. Fiecare anotimp din viață vine cu niște atuuri: vârsta și experiența dau înțelepciune și echilibru, copilăria vine cu conexiunea sa cu visul.  La limita celor două există o linie fină între temperarea pasiunii și renunțarea la forța de viață. Aici se află fericirea și nu mai depinde de vreun moment al vieții, aici totul este posibil, aici poți să visezi și să  faci ce vrei. Nu te lua după forța misterioasă ce vrea să dovedească imposibilitatea realizării visul tău, ea se hrănește cu invidie și gelozie.

Fericirea se află în speranță, în echilibru, în aprecierea micilor bucurii, a micilor detalii ale momentului: gesturi mici facute din suflet, un zambet, o floare, o raza de soare, prieteni, dans, muzica, comunitate. Uite o simplă poză mi-a adus lumina și energie pozitivă. Ghindocul meu îmi înseninează viața doar zambind într-o poza, acesta era momentul unui #happyselfie. Apoi acest moment a luat-o la vale și dintr-un singur fulg s-a transformat într-o avalanșă,  soțul mi-a dăruit o floare, soarele m-a întampinat la ieșirea din casă, autobuzul a venit la timp, un domn mi-a cedat locul, o colegă udase florile, alta mi-a dăruit o cafea, la radio am ascultat melodia preferata și chiar am schițat un dans timid pe hol atunci cand credeam că nu mă vede nimeni, la supermarket casiera mi-a zambit, un vecin mi-a dus plasele cu cumparaturi pană la ușă, prietenii mi-au like-uit și shar-uit  #happyselfie-ul. Cred ca am emanat eu bucurie, fericire și  i-am molipsit. Este extraordinar să-i lași pe cei din jur să te vadă ca o persoana umană, reală, confortabilă, așa se vor deschide și ei.

In fiecare clipă a vietii daruim unicitate și primim emotie, numai că nu întotdeauna și conștientizăm. De cele mai multe ori nu contează ceea ce oferi, ci modul în care oferi, iar cadoul pare și mai important atunci cand nu îl aștepti. Acest principiu al dăruirii m-a urmarit toata ziua și dacă unora le pare greu de aplicat, fetei mele îi iese de fiecare dată de minune. Eu de la ea invăț și aș numi asta legea acțiunii și reacțiunii, legea cauzei și efectului.

Cum știu că și tu iubești fotografia și-ți place să-ti faci selfie-uri, te invit să mi te alături în acest concurs. Eu nu particip pentru premiul pus în joc, deși este substanțial,  vreau doar să-mi expun fericirea de a fi mamă, fericirea de a avea niște ochi puri în care să mă oglindesc, vreau să dau tuturor de gândit referitor la drumul ales și sunt curioasă să aflu părerea ta  despre ce este un #happyselfie.

Câștigat este cel care are ochi limpezi, suflet curat și este îndrăgostit de viață!