In noaptea aceea am avut un vis. Se facea ca eram reincarnarea lui Janus, zeul roman cu doua fete, eram o dualitate de bine si rau aflata in aceeasi persoana, un fel de Dr. Jekill si Mr. Hyde. Eram ego si alter ego, doua versiuni diferite ale mele.
Orice om poseda o dubla personalitate, cea reala si cea care-i apare in vis, iar intre cele doua frontiera este instabila, un fel de oglinda moale ce permite usor transferul dintr-o parte in alta, dar tot m-am speriat. Suprarealistii ar spune ca acea frontiera este „eliberarea expresiei umane de sub toate formele” si ca logica este doar o iluzie. Alter ego-ul meu a strabatut in aceea noapte spatiile ce separau realitatea de vis si m-am trezit fredonand o melodie.
Orice om poseda o dubla personalitate, cea reala si cea care-i apare in vis, iar intre cele doua frontiera este instabila, un fel de oglinda moale ce permite usor transferul dintr-o parte in alta, dar tot m-am speriat. Suprarealistii ar spune ca acea frontiera este „eliberarea expresiei umane de sub toate formele” si ca logica este doar o iluzie. Alter ego-ul meu a strabatut in aceea noapte spatiile ce separau realitatea de vis si m-am trezit fredonand o melodie.
Doctorul mi-a explicat ca aveam nevoie de odihna. Activitatea neintrerupta, tensiunea nervoasa, emotiile puternice imi impuneau un repaus. Aveam nevoie la fel ca si copii de-o vacanta. Am ales Bucurestiul pentru ca acolo urma sa aiba loc o licitatie „Top 100 Mari Maestri ai Artei Romanesti” , unde nume mari de artisti reprezentau capete de afis: Constantin Brancusi, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Gheorghe Petrascu,Theodor Pallady.
Desi familia mea a fost dezradacinata in perioada postbelica, sufletul lor a ramas in Romania, intr-o casa ce astazi nu mai exista, dar a carei locatie era pe langa Arcul de Triumf. In aceeasi zona mi-am cautat cazare in Bucuresti si am vrut ca prin ea sa refac o calatorie in Bucurestiul interbelic, sa ma odihnesc si delectez intr-un ansamblu deosebit de obiecte decorative, mobilier si piese de arta apartinand acelor timpuri.
Am optat pentru o calatorie-poveste, fiindca aveam dorinta revenirii si o nostalgie dupa frumos, pozitiv, incercam o evadare dintr-un prezent tulbure si complicat. Cautand sa gasesc intimitatea unei rezidente private am ales un hotel elegant, de 4 stele lux, in apropierea Manastirii Casin si a Arcului de Triumf – Hotel Domenii Plaza, unul din cele trei hoteluri din Romania ce fac parte din primul lant de boutique-hoteluri, Residence Hotels. Din intamplare am aflat mai tarziu ca aceasta rezidenta a apartinut acum cativa ani poetei Doina Uricariu, pe care am cunoscut-o la New York ca director al Institutului Cultural Roman.
In aceasta cladire de patrimoniu national, din cele 33 de camere cu atmosfera boema am ales un studiou executive de lux, decorat cu mobilier din lemn masiv de cires, stejar, tesaturi englezesti, bumbac egiptean.
Avionul zbura intre albastrul auriu al cerului si cel verde al oceanului, iar eu imi cautam puterea intelegerii lucrurilor intamplate in viata mea, cautam o reconciliere fata de ceea ce am pierdut sau nu am inteles deplin, astfel incat nici n-am simtit cand am ajuns la Bucuresti. Transferul de la aeroport la hotel l-am facut rapid, eram deja asteptat de o masina a hotelului, si m-am apropiat cu emotie de cladirea liliala spre a avea cu ea timp de trei zile un dialog stravechi si fastuos. M-au imbratisat inca din holul de la intrare spatiile largi, vaporoase, inundate intr-o lumina trandafirie, calda, cu detalii oprite in timp ca o mana intinsa in fata pragurilor ce le aveam de trecut si ca un sprijin de a intelege trecerea mea grabita prin viata.
Prima mea impresie a fost ca aici timpul are rabdare cu oamenii.
Studioul rezervat avea detalii filtrate sufleteste de o minte creativa care a organizat locul astfel incat acesta sa aiba o atmosfera unica, boema, sa fie un mediu care sa te inspire si in care unde sa-ti materializezi trairile, gandurile. Acest studio mi-a devenit insotitor prin timp, mi-a spus povesti legate de personaje istorice dar si de cele obisnuite din societatea inalta a Romaniei interbelice. A ramas insa incremenit cand l-am rugat sa-mi relateze trecerea lor prin ultimul razboi si a amutit nevrand sa-mi spuna prabusirea lor in Romania de dupa anii 50.
Pentru prima oara imi permiteam sa lenevesc, sa-mi petrec ziua intr-un „dolce far niente”. Am luat micul dejun in camera si apoi am colindat galeriile de arta. La intoarcere am servit masa in restaurantul elegant al hotelului -Citroniers. Desi este specializat in bucatarie mediteraneana, eu am ales o friptura traditionala romaneasca insotita de un cupaj din cabernet sauvignion si merlot de la Cramele Recas -Cuvee Uberland 2012. Un amestec aproape alchimic, perfect, care era potrivit la un dejun in familie, unde nu are ce cauta festivismul si unde primeaza sufletele.
Toata lumea are propriile idei despre ceea ce face un spa perfect. Eu caut doar un ragaz, o pauza de relaxare, reincarcarea bateriilor dupa o zi plina si starea de bine, nedand prea mare atentie stilurilor diferite, dar cuvantul de ordine si filozofia in jurul careia s-a construit spa-ul eclectic al hotelului este relaxarea. Finisajele, formele sinuoase prezente in decoratiuni, in mobilierul modern, iluminatul moale, jeturile de apa, tehnologia perfect integrata, sauna si jacuzzi, toate au pus umarul la a-mi imbunatati experienta de wellness la Acces Spa Premium. Ca terapie de aceasta data nu am ales masajul cu pietre calde, ci cel cu presiune puternica si am tintit o anume zona dureroasa remanenta in urma zborului lung.
Poate ma repet, dar in acest loc am avut aceeasi impresie de spatiu edenic aflat in afara timpului, a stresului si a grijilor, un fel de sanctuar al starii de bine unde mi-am regasit spiritul, m-am intors spre mine.
Ca o incununare a zilei a venit degustarea de vin de pe Terasa Astrodom, un paradis romantic aflat pe acoperisul hotelului, o preferata locatie de evenimente in Bucuresti. Privelistea era ravisanta, se apropia inserarea, iar soarele apunea intr-o apoteoza de purpura peste Manastirea Casin. Am inchinat un pahar de vin romanesc cu inima purpurie pentru viitor, dar si pentru cei care nu mai sunt. Intre timp a aparut luna plina, rotunda ca un talger, ce mi-a aruncat o cale de lumina spre terasa, parca voind sa ma invite la o calatorie peste orasul luminat difuz. Casele, manastirea se ridicau din neant si dadeau orasului o infatisare ireala, de vis.
Pe acest fundal stilizat au inceput sa se contureze cateva siluete ce au deschis un concert memorabil ce a debordat spre un jazz de calitate. Un fel de surf sonor ce spunea povestea unui barbat pierdut intr-o metropola zgomotoasa, rece, unde sentimentele nu au ce cauta. Mi-am regasit singuratatea din mijlocul aglomerarii urbane a New York-ului si s-a creat o legatura electrica intre mine si vechiul meu vis. Visul este legat de muzica asa cum lumina este legata de luna. Arta este legata de vis, este un vis materializat.
Extazul produs de aportul brusc de endomorfine datorat melosului mi-a reactivat visul. Am realizat ca acel alter ego al meu din vis imi pastra adevarata identitate, ma ajuta sa compartimentez mental opinii, actiuni dificile si sentimente inabusite. Chiar daca am cautat inconstient sa-mi ascund radacinile si adevarul in fata mea si a unei societati ce nu era pregatita sa-mi accepte viziunea, alter ego-ul meu a fost vital pentru a ma ajuta sa-mi ating sufletul. Fiind de felul meu introvertit, acest alter ego mi-a dat libertatea de a ma gasi pe mine cel adevarat, el mi-a permis sa „think outside the box”.
Survoland valul de muzica am inteles ca de fapt gradina terasei era chiar Gradina Raiului, gradina de unde am fost alungat si la care visam sa ma intorc. Am gasit-o, nu mai traieste doar in visele mele, este reala si are viata.
In aceasta gradina cu un regal de privelisti, miresme, gusturi, culori si valuri de muzica te invit sa intri si sa uiti chiar pentru o clipa grijile de afara.
Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2016.
42 de comentarii la „O calatorie-poveste spre Gradina Raiului”
Un loc minunat de relaxare. Am niste prieteni care vor ajunge in iarna aceasta in tara si chiar cautau un hotel in Bucuresti pentru a sta 2-3 zile.
Poti rezerva on-line, linkul il gasesti in articol. Au si niste oferte speciale tentante.
Arata foarte bine "coltul" tau de rai.
Cred ca cel, mai bine il aranjeaza lumina crepusculara, e mai misterios si mai incitant.
Pare un loc de vis!
Este. Aici visele pot fi atinse.
Cu siguranta meniul este unul foarte bogat. Pana acum nu am auzit de acest hotel dar mai facut foarte curioasa.
Meniul il gasesti pe pagina restaurantului Citroniers. Pana si preturile sunt prietenoase aici, uita-te.
Miresme si rasfat! Merlot de la Cramele Recas zici? DEliciu pe cerul gurii 🙂 Coltul tau de relaxare pare un vis…dar nu este, el chiar exista!
Se vede ca facem degustari de vinuri:)), am ajuns sa ma pricep la ele, dar am o singura obiectie: Cine a pus Recasul asa departe de Oltenia??
Vin, muzica, priveliste incantatoare, oare ce ti-ai mai putea dori?
Cine l-a pus aproape de Timisoara :).
Gradina Raiului de unde nu iti mai vine sa plecisi ti-ai dori ca timpul sa ramana in loc
Ce bine ar fi daca am putea stapani timpul, dar din pacate zboara prea repede.
Un colt de relaxare minunat 🙂
Nici nu-ti vine a crede ca oaza asta de liniste si de eleganta este amplasata in centrul Bucurestiului.
Uitandu-ma la acele imagini imi vine sa afirm cu tarie: Vreau in vacanta!!! Ma gandesc la relaxare, rasfat, nebunie, iar decorul este perfect.
Da, o locatie care merita recomandata.
Culmea e ca eu nici nu trebuie sa ma uit pe vreo imagine, vreau o vacanta care sa tina toata viata. Sunt satula de oameni mici si ingusti, vreau spatii largi, oameni calzi si multa iubire.
Ti.ai ales un loc minunat, de poveste! Totul e atractiv, e pur si simple de vis! M.as duce si eu, cred ca merit o vacanta dupa cat am tras azi!
De fapt locatia m-a ales, eu decat am incuviintat alegerea ei.
un adevarat rasfat de vedeta,draga mea!
Uite mi-ai adus aminte, la acest hotel au stat cateva vedete pe care tare as fi vrut sa le intalnesc.
Un hotel minunat!
Personalul, locatia, ambientul, privelistea, fac din acest loc un hotel ce se apropie de perfectiune.
Terasa aia arata de vis!
Terasa Astrodom este una din cele mai frumoase din Bucuresti si abia astept primavara ca sa se redeschida.
Pozele arata minunat!
Pozele sunt facute de un profesionist, dar cred ca niste poze facute de mine ar fi mai potrivite chiar daca nu-s perfecte, ar avea putin din sufletul meu.
O locatie superba si m-as duce cateva zile sa ma rasfat.
Te asteapta cu drag sa te rasfete.
Acest hotel pare o oaza a relaxarii.
http://whitecharm.ro/
Este o oaza de liniste in mijlocul unei metropole frematande.
Hotelul arata superb si vreau sa imi petrec si eu aici vreo 2 nopți. Plec intr-un city break in Noiembrie si la întoarcere mai am ceva treaba prin București asa ca aveam nevoie si de o cazare
Este o ocazie buna sa-l vizitezi si te rog sa-mi spui parerea ta.
Arata minunat! As petrece si eu cateva zile acolo cu sotul 😀
Exista facilitati speciale pentru o pereche romantica.
Ce calatorie frumoasa! Vreau si eu un bilet… doar dus :p
Pentru oricine un astfel de bilet ar fi un cadou deosebit. Eu asa accepta si tur/retur :))
Ce bine arata , o singura observatie as avea , mi ar fi placut daca pozele ar fi un picut mai mari dar daca nu se poate e bine si asa , pupici :*
Considera ca esentele mari stau in sticlute mici. Nu stiu ce sa zic, am zis ca 650×500 este o rezolutie ok.
O locatie extraordinara!!! Arata superb!
Da, locatia este minunata si eu decat am amintit de doua obiective turistice majore: Arcul de Triumf si Manastirea Casin. Hotelul este situat central si sunt multiple posibilitati de vizitare.
Frumos scris, bravo! 🙂