Cine au fost intelectualii laici ai secolelor trecute? Ne raspunde Paul Johnson in cartea sa, „Intelectualii”

Aveam impresia necesitatii componentei morale a scriitorului, esentiala in scrierea unei literaturi de calitate si ca ceea ce Monica Lovinescu a numit „est-etica” se aplica doar zonei noastre si unei anumite perioadei comuniste, cand s-a pus problema supravietuirii. Stie toata lumea ca Sadoveanu „Ceahlăul oportunismului” a calcat pe cadavre la propriu, Arghezi a scris versuri pentru stema chiar pe timpul lui Carol II, Caraion si-a turnat prietenii la Securitate, Breban a facut dedicatii lui Ceausescu, dar totusi raman indiscutabil mari poeti, prozatori. Citind insa „Intelectualii” de Paul Johnson am constatat  un fapt similar, dar de proportii gigantice, primii intelectuali care au germinat ideile dupa care s-a condus societatea incepand cu sec 18: Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Bertrand Russell, Jean Paul Sartre, au fost de un egotism tragi-comic si au avut o „morala gri”. Ca unii dintre cei mai faimosi intelectuali au fost lipsiti de morala in comportamentul lor privat este mai putin cunoscut, ca sa nu spun deloc. Johnson analizeaza prin contrast afirmatiile intelectualilor cu realizarile lor practice si nu exista numitor comun.

Dupa ce a apus puterea clericala in sec XVII, a aparut un nou mentor – intelectualul, care si-a proclamat devotamentul pentru omenire si a incercat sa-i diagnosticheze bolile si sa-i oblojeasca ranile. Ei si-au asumat responsabilitatea de a ghida umanitatea spre obiective inalte, eliberandu-l de vechile legaturi ce-l incatusau. In unele cazuri au rezultat doctrine care au dus omenirea la mari suferinte, printre cele mai recente fiind dictatura totalitara a lui Pol Pot. El este cel care a combinat marxismul cu utopiile lui Rousseau mutand locuitorii din mediul urban la tara pentru a lucra in ferme colective, proiecte de munca fortata. Acest fapt a dus la decesul a aproximativ 25% din populatia cambodgiana. Despre exemplul nostru comunist bazat pe doctrina marxista nu mai pomenesc, este destul de viu in mintile romanilor.

An aparitie: 2015
Autor: Paul Johnson
Categoria: Filosofie Universala
Colectie: Eseu
Editura: HUMANITAS
Format: 13×20 cm
Nr. pagini: 464
Traducator: Luana Stoica

Stupefiere, tristete si in final bucurie

Din primele pagini am ramas stupefiata, stiam ca e bine „sa faci ce zice popa si nu ce face popa”, dar consideram ca acesti mari preoti moderni au avut o viata morala normala, poate chiar deasupra tuturor datorita intelectului ce ii apropia de geniu si nu ma asteptam ca tocmai ei sa frizeze pana si bunul-simt.

Cuvantul inainte te pune in garda  „Aceasta carte isi propune sa discute, pornind de la analiza moralei si a gandirii unor intelectuali de marca, in ce masura acestia sunt indreptatiti sa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata” Prin urmare, cartea raspunde la intrebarea daca au aplicat sau nu principiile enuntate in viata privata. Cu tristete am constatat ca cei care au generat filozofii inalte si progresul intelectual al lumii au fost condusi de oportunism, compromis, egoism, asta ca sa ma rezum. Aceste tare nu au implicat o reductie a inteligentei si ideile enuntate de ei au permis dezvoltarea societatii asa cum o stim astazi, cu bune si rele. Este imbucurator faptul ca aspectul moral al acestor intelectuali  nu-l putem echivala cu cel  estetic sau  ideologic (desi cred ca ne-am fi putut lipsi bucurosi de ideologia lui Rousseau sau Marx) .

Despre carte in general

Este dovedita de catre autor o eruditie de necontestat care duce la dezvaluirea intimitatilor si a unor vieti scandaloase incompatibile cu filozofia promovata. Unii pot considera cartea amuzanta, eu m-am panicat si am lasat-o din mana de mai multe ori, nedorind sa sfarm soclul pe care ii pusesem pe acesti autori. Cam la fel mi s-a intamplat citind „Comedia umana” de Balzac, frustrare la cote maxime.

Concluzia lui Paul Johnson este ca o duzina de persoane alese la intamplare ar fi preferata acestor intelectuali imorali, dar cu amendamentul ca acestia n-ar fi in stare  sa dezvolte o ideologie. Johnson studiaza viata privata a acestor intelectuali de top incercand sa vada o corelare intre idei si practica, dar gasind doar disonante intre proclamarea publica a iubirii de oameni si dispretul real cu care le invaluie pe acestea. Numitor comun pentru toti sunt: impostura, egocentrismul, violenta, ipocrizia, misoginismul, antisemitismul, dorinta de putere. De pe pozitii de superioritate morala tin prelegeri si dau lectii altora, dar nu catadicsesc in viata privata sa puna ceva din acestea in practica. Portretul acestora este sumbru, au exploatat si indus in eroare in numele trasparentei care era de fapt pentru ei o mare minciuna.

Ce este un intelectual?

Johnson raspunde: „cineva care crede ca ideile sunt mai importante ca oamenii” si a pus degetul pe intelectualii laici tipici: Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Bertrand Russell, Jean Paul Sartre. Nu-i de mirare ca aceasta carte a fost imediat catalogata ca si bestseller, Johnson este un povestitor desavarsit si subiectul fabulos. A demitizat acesti intelectuali ipocriti, infatuati la gandul propriilor virtuti superioare si i-a prezentat cititorului fara a apela la subtilitati.

Acesti intelectuali au fost adulati de familie, prieteni, compatrioti, dar au dat dovada de manifestari patologice si nu au putut raspunde dragostei cu care au fost inconjurati. Unii au sustinut feminismul in lucrarile lor, dar in viata privata au avut atitudini clar sexiste. Acuzat ca s-a concentrat pe slabiciunile umane si nu pe dorinta aspirationala, Johnson a raspuns prin scrierea de raspunsuri in cartile „Creatorii” si „Eroii”, ce formeaza o trilogie istorica despre oamenii importanti.

Cine-i Paul Johnson?

Paul Johnson este un scriitor foarte respectat, jurnalist britanic, specialist in istorie. A scris mai multe de 50 de carti, numeroase articole in ziare si reviste din intreaga lume. A inceput ca si corespondent de stanga, apoi s-a indreptat spre conservatori, ca in final sa devina consilierul de incredere lui Margaret Thatcher si profesorul sau  de elocutie. Largimea si adancimea contactelor sale cu cei mai inalti si puternici oameni ai societatii, artei, culturii, l-au alimentat cu multe barfe amuzante care l-au inspirat.

Intelectualii laici prezentati in cartea lui Paul Johnson:

• Rousseau ,
• Marx,
• Shelley
• Ibsen,
• Tolstoi,
• Hemingway,
• Brecht,
• Bertrand Russell,
• Jean Paul Sartre