Haydn parintele simfoniei, cel care merita sa fie redescoperit

Seria de concerte, inaugurată in toamna anului trecut de Filarmonica „Oltenia”, „Să-l (re)descoperim pe Haydn” a continuat si vineri 8 mai.
Acest concert a fost dedicat zilei de 10 mai – Ziua Regalitatii (ziua nationala a României intre 1866-1916 si 1918 – 1948, in 1917 a fost interzisa ca urmare a ocupatiei germane a României) si realizat cu sprijinul Clubului Monarhist din Craiova.
Este vorba despre un concert ce ne-a propus spre auditie: Simfonia nr45 in Fa diez minor „a Despartirii”, Concertul in Re major pentru violoncel si orchestra, Simfonia nr.22 in Mi bemol major „Filozoful”.
Spre supararea mea am intarziat si astfel nu am putut audia prima parte a concertului si anume Simfonia nr45 in Fa diez minor, dar m-am bucurat de restul de doua, asta ca sa vad partea plina a paharului.

   Franz Joseph Haydn a fost unul dintre compozitorii cei mai proeminenti si prolifici ai epocii clasice. A scris 18 opere, 106 simfonii, 83 cvartete de coarde, lucrari corale, muzica de camera, opere de papusi si chiar 32 de piese pentru ceasurile mecanice. A trecut de la baiat de cor in catedrala Sfantul Stefan, la muzician independent in Viena si apoi vice Kapellmeister la curtea prințului Nicolaus Esterházy timp de 30 de ani.

  Concertul  in Re major pentru violoncel si orchestra  a fost scris in 1783 pentru Anton Kraft, un violoncelist din orchestra printului, considerat cel mai important maestru al violoncelului si a fost considerat timp de multi ani o creatie a acestuia. Dupa descoperirea manuscrisului autograf in 1951 expertii s-au convins de autenticitatea lucrarii. Acest concert este o lucrare mai relaxata decat primul, are forma obisnuita din perioada clasica, dar Haydn exploateaza stralucit resursele violoncelului si recompenseaza ascultatorul cu o muzica eleganta si frumoasa. Concertul se simte ca un dialog lejer cu un oaspete invitat la un ceai, desi partea solo este dificila mai ales in primele si ultimele miscari,  iar Haydn nu a precizat cadentele lasand solistul sa-si afiseze abilitatea in improvizatie. Mi-a placut indeosebi prima miscare a lucrarii amabila si relaxanta in expunerea orchestrei Filarmonicii Oltenia condusa de dirijorul RADU POSTĂVARU dar si elaborarea de care a dat dovada solistul MIRCEA MARIAN.

   Simfonia nr.22 in Mi bemol major este scrisa in 1764, tot in timpul cand era vice Kapellmeister la curtea prințului Nicolaus Esterházy. I s-a mai dat titlul de „Filozoful”  deoarece dialogul dintre cele doua cornuri engleze si cele doua cornuri franceze din deschidere are o miscare mai grava care ar putea fi comparata cu sobrietatea de gandire a unui filozof, facand o aluzie muzicala la intrebari si raspunsuri, la un sistem de dezbatere. Instrumentarul este putin neobisnuit fiind singura simfonie din istorie scrisa pentru aceasta combinatie si da o atmosfera deosebita.
Sunt din ce in ce mai fascinata de ceea ce a scris Haydn, este chiar uimitor. Eu l-as numi parintele simfoniei si pe Mozart unchiul mai mic. Nu inteleg de ce este inca subevaluat deoarece a creat structura de baza a simfoniei, cvartetului de coarde, a contribuit la crearea formei sonatei si a fost cel mai productiv compozitor. In timp ce Haydn a scris peste 100 de simfonii, Mozart a scris ceva in jurul a 40- 41, iar Beethoven doar 9, Brahms 4, Mahler 9. E un adevarat tur de forta sa scrii atatea lucrari si sa mai fie si pline veselie. Beethoven si Mozart au invatat mult de la el, dar cred ca succesul lor se datoreaza in parte si povestii tragice din jurul lor, care a dat bine la public. Mozart- copil minune moare tanar si e ingropat ca un cersetor, Beethoven cu tata alcoolic surzeste de timpuriu. Haydn in schimb este un om bun, as spune chiar comun care doneaza fondurile stranse la spectacolele sale unor organizatii de caritate. Nu are nimic tragic sau dramatic, niciun scandal, doar un om obisnuit care este talentat si iubeste muzica. Se pare ca noi evaluam diferit muzica ce surprinde bucuria pura si efervescenta fata de cea care surprinde melancolia si disperarea. Poate unii ar spune ca este un compozitor mai soft, nu are grandoarea si maretia lui Beethoven, dar da o starea de spirit si expresie fara a se stradui prea mult, le arunca ca un Divertimenti si ceea ce iese este minunat, fermecator, distractiv si plin de viata. Eu sunt o persoana optimista si pe semne mi se potriveste mai bine acest gen de muzica.

    Filarmonica Oltenia si-a propus in aceasta stagiune acest ciclu de concerte Haydn tocmai pentru a-l pune mai bine in valoare pe acest mare compozitor si a intitulat ciclul sugestiv: Sa-l (re)descoperim pe Haydn.

   Interpretarea orchestrei sub bagheta dirijorului RADU POSTĂVARU a fost exceptionala si a reusit sa ma tranporte in timp si spatiu, intr-o sala mult mai mica ca cele din timpul lui Haydn, intr-un mediu familial la fel ca cel de la concertele sale din timpul vietii, gustand pe indelete muzica eleganta si bucuria pura.
Domnul RADU POSTĂVARU  este prim dirijor si director al Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiesti, iar noi bloggerii olteni prezenti la eveniment, am fost onorati ca a consimtit sa-si faca o poza alaturi de noi si il mai asteptam cu proxima ocazie la pupitrul dirijoral al Filamonicii Oltenia.

 

 Din acelasi ciclu urmeaza:

VINERI, 22 MAI 2015, ORA 19:00

Concert vocal-simfonic
ORCHESTRA SIMFONICĂ ŞI CORALA ACADEMICĂ ALE FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: ALEXANDRU IOSUB
SOLIȘTI: OLGA ȘAIN (soprană), MIHAELA POPA (alto), ȘERBAN CRISTACHE (tenor), ADRIAN ZAMFIR (bas)
Maestru de cor: PAVEL ŞOPOV

In program:
Simfonia nr. 100 în Sol major, “Militara”
Missa Cellensis în Do major pentru solişti, cor şi orchestră, Hob.XXII:8

Sunteti asteptati cu drag!