Ghicitori alegorice in „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski

Cum a fost piesa "Povestile africane ale lui Shakespeare" in regia lui Krzysztof Warlikowski?

A batut gongul de incepere al Festivalului International Shakespeare de la Craiova, iar prima piesa din program a fost „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski. Mi-a fost un pic teama cand am vazut in program ca o sa dureze 310 minute, in afara de Don Carlo de Verdi pus in scena de Opera din Craiova in varianta integrala, nu cred ca am mai fost la vreun spectacol care sa se intinda atat de mult in timp.

Cum a fost piesa „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski?

Destul de avangardista. Este plina de posibilitati si de sensuri de interpretare a jocului. La prima vedere mult mai inteligenta ca mine, regizata intr-un stil cerebral cu destul de multe ghicitori alegorice, asa ca am mai vazut-o inca o data, a doua zi, ca sa inteleg mai bine simbolistica, metaforele, plus legatura dintre monologuri si piesele lui Shakespeare. Firul conducator al acestei productii teatrale este alcatuit din trei piese ale lui Shakespeare- Othello, Negutatorul din Venetia, Regele Lear si este bazat pe personalitatile perechilor Lear- Cordelia, Otello- Desdemona,  Shylock- Portia. Acelasi actor joaca in acelasi timp pe Shylock, Othello si Lear, iar jocul sau unitar leaga cumva personajele. In schimb, personajele feminine originale, shakesperiene, nu au fost considerate suficient de bine conturate din punct de vedere psihologic, asa ca s-a recurs la insertii de monoguri feminine, texte de Wajdi Mouawad.

Opera lui Wajdi Mouawad, scriitor, romancier, poet, eseist, actor si regizor apare ca fiind una dintre cele mai semnificative din literatura franceza canadiana din ultimii douazeci si ceva de ani. Monologurile sale dezvaluite dorinta personajelor feminine de a comunica ceea ce se afla in sufletele lor, in timp ce se lupta cu o incapacitate de a se intelege. Miza reala a piesei mi se pare mutata de pe personajele ultracunoscute masculine, shakesperiene, pe cele trei portrete solide ale femeilor, intregind o preocupare pentru psihologia feminina.

Ghicitori alegorice in „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski

In prima zi, in aceste povesti mi s-a parut cam cruda etica vietii si aparitia unor personaje accidentala, dar cu timpul am inteles mai bine, mai ales faptul ca totul avea continuitate.  Tot in prima zi am avut cateva intrebari, n-am inteles aparitia doctoritei Frankl si detaliile aventurii sale in contextul general, dar totusi ceva imi era cunoscut.  Trebuia sa ma prind dupa episodul in care s-a incercat pe cvartetul de coarde al lui Shubert distilarea sexului in muzica sau a muzicii in sex si referirile ca un diagnostic ale doctoritei la calitatea austriaca a dragostei in perioada post-bonapartista. Era un fragment din „Miezul verii” de J.M.Coetzee. Nu se spune degeaba ca noaptea e sfetnic bun, dimineata m-am trezit cu rezolvarea problemei. In schimb despre vocile spaniole din masinile de zbor chiar ca nu aveam nicio idee, dar avand in minte ghicitorile alegorice ale lui Coetzee, am cautat interpretarile in stilul sau cerebral. Prima data m-am gandit ca se refera cumva la  interviurile cu iubita copilăriei, Adriana Nascimento, dar aceasta dansatoare era braziliana si nu spaniola, asa ca am scos-o din ecuatie. Rezolvarea ghicitorii mi-a parvenit cautand simplu pe Google. Cum el stie tot si face rapid conexiuni care noua ne scapa, am aflat ca o astfel de scena se gaseste „In inima tarii”, un roman timpuriu al lui Coetzee pe care eu nu l-am citit, dar care acum a urcat pe lista cartilor de citit.

Limba poate fi folosita ca arma

Am mai cautat sa ghicesc alegoria cainelui, dar desi am incercat sa o leg de afectiunea pentru caini a lui Lucy din „Dezonoare”,  nu stiu sigur daca aceasta a fost intentia regizorului, Krzysztof Warlikowski. Toata piesa e o fabula invaluita in mister alegoric si trebuie sa spun ca inca ratacesc prin labirintul ei. Totusi personajele shakesperiene sunt usor de citit, batranul, negrul si evreul. Sunt toti niste paria, fiind respinsi pe criterii discriminatorii de varsta, rasa si religie, iar vulnerabilitatile sunt expuse prin raportarea la comportamentul celorlalti.  Africanii au platit „vina” de a detine bogatii si teritorii dorite de civilizatia europeana, batranii pe aceea de a fi inca in viata, evreii au dat tribut de sange pentru vina de a fi adepti ai religiei mozaice. Glumele introduse in piesa la adresa lor taie in carne vie, la fel ca negutatorul Shylock care in aceasta viziune este macelar si transeaza la propriu, pe scena, o halca de carne. Ce poate fi mai macabru decat sa spui care este culmea reciclarii- sa faci dintr-un sapun, un evreu? Limba poate fi folosita ca arma. „Povestile africane ale lui Shakespeare” nu sunt placute, sunt incomode, crude, pline de nevroze a la Woody Allen si o metafora pentru desertul, arsura din noi. Se combina alegoriile in exploatarea temei izolarii, retragerii, dezintegrarii, traumei.

Cancerul tatalui reprezinta metaforic pe cel social

Scena finala dintre Cordelia si Lear seamana cu autobiografia ui Coetzee, acesta a trait impreuna cu tatal sau intr-o „casa” din caramida cu ziduri umede, incat aceasta a inceput sa se prabuseasca. Eu am interpretat casa lor ca fiind la modul figurat, dar e posibil sa fi fost si la propriu. Limita dintre adevar si fictiune este foarte subtire si se estompeaza.  In speranta de a o izola,  a decis sa puna o centura de beton in jurul constructiei si pentru aceasta a lucrat singur, gest care sigur in cazul lui Coetzee reprezenta un refuz de a participa la apartheid. Cordelia la fel urmeaza un plan de imbunatatire a locuintei, construind ceva durabil, care ar putea sugera o incercare de impacare cu tatal sau. Nu cred intr-un sfarsit sumbru, Cordelia lui Krzysztof Warlikowski  se va dedica ingrijirii tatalui sau pentru restul vietii si nu-l va abandona ca surorile sale. Cancerul tatalui cred ca reprezinta metaforic pe cel social existent in Africa sub aspectul apartheidului.  Desi este un exemplu de suferinta fizica, in piesa se pare ca suferinta emotionala si mentala domina, nimeni nu poate scapa fara rani psihologice severe. Rationalismul este critic si nu mai cosmetizeaza moralitatea civilizatiei noastre.

Negru este verb

Negru este verb. In monologul sau Cordelia vorbeste de un continent negru. Societatile represive distrug si fac victime directe, dar se si ard, ceea ce este rau pentru un om devine rau pentru omenire, iar cetatenii acestei societati, continent, sunt instrainati, au frici, se indoiesc de ei si sunt singuri. Cu toate acestea o familie de cuvinte este repetata”cohane, cohani, coham” si chiar daca inca nu am ajuns la lectiile de poloneza de la Centrul de Limba si Cultura Poloneza, stiu ca este familia verbului a iubi. Aceste cuvinte au avut o rezonanta aparte in sala Teatrului National Marin Sorescu din Craiova, aspra, patimasa si clocotitoare. Pana la urma este o meditatie asupra identitatii, a dragostei si o intelegere originala asupra conditiei umane.

Piesa este un vas in a carui chila ascultam monologuri intime sub forma unor adevaruri eterne ale unor personaje ce par multiplicate pe acelasi calapod, diferind doar gradul de raportare, de legare si intelegere cu ceilalti. Toata piesa rezista la interpretari si in mod cert au fost prezente multe alegorii pe care nu le-am ghicit. Din pacate trupa Teatrului Nou  din Varsovia, Nowy Teatr, nu a avut decat doua reprezentatii ale acestei piese,  imi ramane sa caut singura raspunsul la ghicitorile alegorice. Sper ca in editiile urmatoare Polonia sa mai fie  reprezentata de catre regizorul Krzysztof Warlikowski si sa ne incante iar cu viziunea sa cerebrala asupra pieselor lui Shakespeare. Pana acum, adica cea de-a sasea zi a Festivalului International Shakespeare am vazut cinci piese de teatru a unor companii celebre si pot sa spun ca piesa „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski mi-a placut cel mai mult, de departe.

 Vino sa ne bucuram impreuna pe #PlanetaShakespeare!

Fotografiile apartin paginii Festivalul International Shakespeare, Craiova.

18 comentarii la „Ghicitori alegorice in „Povestile africane ale lui Shakespeare” in regia lui Krzysztof Warlikowski

  1. Am vazut astazi sau ieri si la televizor aminteau despre acest festival. Era o atmosfera foarte frumoasa.

  2. Mi-a placut atmosfera pe care am vazut-o la spectacol, parca pe facebook…nu mai stiu unde! Si mi-ar place sa particip la un astfel de eveniment!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.