Proiect didactic: Educatia papilelor gustative

Proiect didactic: Educatia papilelor gustative

Proiect Didactic

Clasa: Bloggerii craioveni si prietenii lor
Data: 21.01.2016
Locatia: Casa Ghincea
Profesor: Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania
Obiectul: Educatia papilelor gustative
Tema: Asocieri echilibrate de branzeturi cu vinuri din regiunea Oltenia
Subiecte aplicate: Delaco, mare fan branza si Domeniile SamburestiOBIECTIV FUNDAMENTAL: studiul aprofundat al asocierii dintre branzeturile Delaco si vinurile domeniilor Samburesti, aplicat pe urmatoarele cupluri branzovine:

Proiect didactic: Educatia papilelor gustative

Camembert / Chardonnay
Bavaria Blu / Rose
Cascaval afumat / Pinot noir
Grana Padano / Feteasca neagra
Edelpilz / Cabernet

TIPUL LECTIEI:  de formare a priceperilor si deprinderilor gustative si olfactive

OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1- Sa se defineasca fiecare componenta a fiecarei asocieri: istoric, compozitie, cromatica, textura, aroma, senzatii resimtite asupra celor cinci simturi
O2- Sa se inceapa degustarea, notandu-se in tabele influenta asupra fiecarui simt. Se incepe cu fiecare component al cuplului in parte, ca apoi sa se combine cele doua.
O3- Sa se evidentize cuplul castigator prin intocmirea unei fise descriptive.
O4- Sa se faca aprecieri generale privind desfasurarea activitatii si sa se premieze bloggerii cu rezultate optime, cu cate un cuplu branzovin.STRATEGIA DIDACTICA:
METODE: conversatia, explicatia, metoda sinectica, activitatea practica individuala, dialogul dirijat
MIJLOACE: blogul

   Daca nu ati participat la seminarul nostru va povestesc eu cum a decurs totul. Elevii au fost numai ochi, urechi la profesor, ca apoi papilele olfactive, gustative sa fie foarte ocupate. E drept ca dupa primul cuplu degustat s-au dezlegat limbile si s-au impleticit picioarele, astfel ca seminarul s-a terminat cu o veselie generala.
Norocul meu a fost ca am venit cu Zig Zag, am stat cu ei la masa si am plecat tot cu ei, asa ca nu s-a mirat nimeni ca mergeam mai impleticit la plecare.

  Am avut locuri rezervate, cele mai bune – la ultima masa, ca acolo mai ramasese liber. Stiau oare ca la scoala am stat numai in ultima banca? Degeaba va uitati de noi in pozele oficiale, fotograful nu a avut un obiectiv suficient de bun care sa bata pana la noi. Parca am prevazut asta, asa ca ne-am pozat si filmat intre noi, la masa. Proful insa a bagat de seama ca eram ca eram cam pititi (a nu se citi piliti) si chicoteam cam mult, asa ca a tinut seminarul nu la catedra, ci la jumatatea distantei dintre ea si noi. Bravo profule! Asa am avut si noi ocazia sa gustam povestile vinului oltenesc.

Degustare in Zig Zag de branzeturi cu vin
   Am ajuns acasa cam rosie la fata (nu era de vina vremea friguroasa de afara) si m-am apucat sa-mi fac tema urmarind notitele de la curs.
      Mi-am numit eseul; Surprinzatoarea si ademenitoarea cromatica dintre roz si albastru
M-am gandit sa folosesc elemente de limbaj plastic: linii, puncte, pete, nuante cromatice, contraste si am incercat sa-mi reinviu tusele juxtapuse de diferite grosimi ale cuplului castigator Bavaria Blu / Rose. Dupa o jumatate de ora de fraze neterminate mi-am dat seama ca nu pot cuprinde in cuvinte senzatia de la seminar. Degeaba incercam sa prind caracterul si personalitatea celor doua vedete, ca nu se lasau prinse decat intr-un eseu fara suflet.
Mi-am adus aminte deodata de expresia comuna “a manca din ochi” si mi-a venit ideea sa consum vizual cuplul castigator, pentru a-mi rememora magia ce mi se produsese pe papilele gustative. Am lasat eseul si am inceput sa privesc pozele.
Roze de Samburesti   Cum as putea sa prind onctuozitatea branzei Bavaria Blu- Bergader? Temperatura camerei inmuiase asa de frumos branza dandu-i mai multa caldura nuantei de albastru lapte crud cu usoare note de aur.  Combinatia data de albastrul frumos si greu ce-i pigmenta din loc in loc, ca niste accidente vasculare carnea cremoasa, usor sarata ca o stea de mare; mucegaiul alb, nobil ce o invelea protector; raceala strugurilor si asprimea de foc a painii prajite mi-a infiorat papilele.
Mi-a inflorit dorinta de a-i simti iar gustul complex, usor ascutit, cremos, sarat ca o gura de apa de mare, coerent si onctuos. Textura untoasa traversata de venele albastre de mucegai a lasat in mine o pofta nepotolita de alte si alte degustari. Parca nu i-am prins prea bine nici aroma, nici moliciunea catifelata, nici nuanta aspectului exterior alb si vag stralucitor, asa ca m-am mai uitat inca o data la poze. Amintirea unui registru subtil de lapte de vaca mi-a relevat o pasune bavareza plina de o multime de ierburi salbatice si flori, dieta bogata in beta-caroten a unor vacute prietenoase, dar si o adiere de aroma fructata, proaspata, fina, cea a vinului roze de Samburesti.
   Sinergia din cuplul meu vedeta s-a produs pe data. El, Blu Bergader, occidental sofisticat, rafinat, cult, calm la suprafata, dar vijelios, pasionat, fapt dovedit de  ascutitele accidente vasculare, a fost cucerit pe data de savoarea tinerei oltence, Rose.
Din toate regiunile istorice ale tarii, Dacia Malvensis, cum se numea teritoriul Olteniei pe vremea cat a facut parte din Imperiul roman, a ramas cel mai mult sub stapanire romana, asa ca oltenii prezinta cele mai multe caracteristici mostenite de la daci si de la romani, cum ar fi temperamentul aprig si vulcanic. De fapt Blu nu stia asta, a fost frapat de frumusetea si prospetimea lui Rose. Nu a stiut din prima cum s-o defineasca, era ceva intermediar intre vinul alb feciorelnic si vinul rosu matur. Fermentatia ii daduse culoarea aceasta rose, pe alocuri cu minunate nuante violacee si tuse usoare de lila. Ea a fost atrasa din prima clipa de culoarea peretilor lui vasculari. Ca orice olteanca e foarte protectoare si increzatoare in fortele ei, a crezut ca-si poate folosi pigmentul antocianic ca hemostatic capilar si sa-i asigure lui o stare normala a peretilor vasculari. Nu stia ca pigmentul lui nu era vegetal, ca venea dintr-o lume animala.
In aceasta consta magia dragostei lor, apartenenta la doua lumi diferite care au dat nastere unui taram nou, al dragostei fara bariere. Gustul iubirii dintre acesti doi indragostiti, usor pe cerul gurii, aduce atat a aroma de pasune alpina, dar si note distincte, elegante, fine de strugure crescut in microclimatul specific al podgoriei Samburesti. Ca o adevarata olteanca Rose e sociabila si iubitoare, chiar daca in cantitate mai mare imprumuta unul din “defectele” oltenilor- dezleaga prea mult limbile, dar nu cred ca deranjeaza pe nimeni acest lucru.
  Gata, acum ca am prins bine toate senzatiile, m-am umplut cu ch’i din abundenta, incat pe loc mi-a zburat muza pe la urechi si m-am apucat sa scriu. Laurii deja au inceput deja sa-mi inmugureasca pe langa urechi la gandul de cat de bucuros va fi proful cand va citi eseul meu.
   Dragostea e o ocazie speciala in care poti cunoaste “La vie en Rose”, dar si crema pasiunii Blu.

 

Citeste:  Primii sustinatori ai proiectului "Stop abuzului de alcool": bloggerul Cristian China Birta si MasterChef Ciprian Ogarca

24 de comentarii

    1. Se accepta! Dupa cum se vede si in poza am avut 5 invitati din Iasi (Zig Zag prin Romania), asteptam si din Arad. Ii primim cu branza si vin, ca sa mai viinaaaa!

  1. Foarte frumos ai abordat subiectul Păcat că nu sunt din zonă , aș fi gustat și eu niște brânzeturi

  2. Vreau si eu sa particip la un asemenea seminar pentru ca sunt mare iubitoare de..branzeturi. 🙂

  3. Nu prea le am eu cu bautul (de niciun fel), dar la cum ai scris parca as incerca un pahar 🙂

  4. Ce bine o duc bloggerii craioveni. La Iași încă n-am reușit să ne adunăm la o degustare de vin, dar urează. Mă bucur să văd socializare și în offline între bloggeri, e chiar plăcut.

  5. Uneori imi este ciuda ca nu locuiesc intr-un oras mare, mi-ar fi placut sa particip la un astfel de seminar.

  6. Cand am fost la gala SuperBlog am avut parte de o degustare de branza asociate cu vinuri. A fost prima experienta de acest gen si a fost una extrem de placuta. Asocierile propuse au fost extraordinare desi nu prea stiu cum se cheama fiecare imi parte

  7. Ce frumos ai abordat aceasta tema, din pacate locuiesc intr-un oras mititel in care nu sunt foarte multi bloggeri.

Lasă un răspuns