O istorie romaneasca intr-o ceasca.. de cafea

O istorie romaneasca intr-o ceasca.. de cafea

       Nu ma prea omor dupa bautul cafelei, dar azi fiind ziua internationala a cafelei am vrut sa-mi ofer o astfel de experienta senzuala, o ceasca de cafea.
   Cafeaua este una din bauturile calde care odata descoperita a cucerit instantaneu continent dupa continent, tinandu-le locuitorii in stare de alerta, indepartandu-le oboseala, somnolenta si imbunatatindu-le performantele mintale.
   Vedeti de ce suntem noi mai destepti decat predecesorii nostri?
   Calitatea cafelei se diferentiaza dupa specie, soi, sol, zona geografica si conditii climatice. Culoarea, aspectul, gustul, mirosul se apreciaza dupa operatia de prajire. Eu sunt mare fan al aromei, parca nici gustul pe care-l simt pe papile nu o egaleaza. Uleiurile volatile eliberate in procesul de prajire le-as imbutelia si folosi mai mult in industria cosmetica. Savoarea, gustul bogat, aciditatea fina cu usor efect picant, consistenta sunt percepute pe limba si aceste senzatii se omogenizeaza, se echilibreaza dand gustul inconfundabil de care suntem mare parte din noi dependenti.
    Clima neprielnica ei de la noi din tara nu ingaduie plantatii de cafea ( eu am crescut vreo 8 ani un arbust in speranta ca voi putea bea o cafea din productia proprie fara niciun rezultat comestibil), dar se pare ca am inventat o specialitate de cafea – “marghilomana”. Am auzit de ea de la bunicul, mare cafengiu, care mi-a spus povestea ei de mii de ori cand ne tratam, eu cu o dulceata si el cu o varianta de marghiloman langa o mahoarca.
    Marghiloman (1854-1925), om politic si mare mosier era mare amator de cafea turceasca si intr-o zi aflandu-se la vanatoare a cerut sa-i fie servita o filigeana (o ceasca mica, fara toarta). Cafeaua se facea atunci intr-un ibric asezat pe nisip, sub care ardea un foc de carbuni. Servitorul nu a avut toate ingredientele necesare la indemana si a improvizat cum a putut. Cred ca a fost surprins cand boierul i-a laudat cafeaua si chiar i-a cerut ca de atunci in colo sa i-o pregateasca numai in acel mod.

  Secretul era simplu: neavand apa a facut cafeaua cu coniac (banuiesc ca era frantuzesc, ca de, se respecta). Ori l-a ametit bine coniacul ori experienta senzuala a cafelei combinata cu vanatoarea si un trabuc, cert e ca noua reteta a prins la toti prietenii sai si chiar a intrat in vocabular dupa Primul Razboi Mondial.

O istorie romaneasca intr-o ceasca.. de cafea
   Bunicul stia astfel reteta:
   Se pun la foc mic 100 ml de coniac sau rom cu doua lingurite de zahar si se dau in clocot. Se adauga trei lingurite de cafea si se acopera ibricul  lasandu-se cateva minute sa infuzeze licoarea.
  Eu am gusturi mai modeste si acum ma uit la trei pungute  tentante, dar nu ma hotarasc din care sa-mi fac cafeaua vedeta a zilei.
  Singurele asemanari cu cafeaua boierului din vechime se pare ca sunt:
– faptul ca e bio, de pe plantatii certificate fertilizate cu ingrasaminte organice, de origine vegetala si animala;
– prajita artizanal (acum sa nu ma intrebati cat de artizanal poti praji in fiecare zi tone de boabe).
   Am ales Moka chocolaté  cultivata in Djimmah Etiopia, la altitudinea de 1000-1500m.
Cum suna?
V-am dat pe spate?
   E cea mai apropiata de cafeaua turceasca de acum 150 de ani (dintre cele trei pungute, sa nu va ganditi la altceva), dar are un plus de feminitate dat de ciocolata. Cafeaua Moca stiu ca-i de origine etiopiana, dar a fost cultivata pe scara larga in Yemen, in jurul secolului al XV-lea iar musulmanii sufi o foloseau in ceremoniile religioase. Numele ii vine de la portul de la Marea Rosie – Mocha. La turci a ajuns simplu, au ocupat Yemenul si ca sa aiba monopol asupra cafelei au interzis exportul de boabe de cafea nesterilizate. De aici cred ca avea si Marghiloman cafeaua, via Suez (fara canal), via Bosfor. Uite cum niste boabe calatoreau pe trei continete si cinci mari ca sa faca deliciul ospetelor desfasurate la curtile boierilor romani.

 

 Cum bautul cafelei este astazi mai mult un pretext pentru socializare, cat timp imi savurez licoarea  pe care am preparat-o, va spun si o gluma turceasca despre ea:

 

       Pe zid intr-o cafenea scria:
„Cafeaua vine de la Yemen, distanta este mult prea mare, asa ca 10 para nu sunt de ajuns, lasati in schimb 20.”

 

    Un client a venit si-a baut cafeaua si a pus 10 para pe farfuria cestii scriind pe zid:
„Cafeaua vine de la Yemen, drumurile sunt proaste, daca 10 para nu-ti sunt de ajuns, tine-ti gura si inchide-ti magazinul.”

5 comentarii


Lasă un răspuns