Sentimentul de vina

     Ce facem cand copilul nu are sentimentul de vina referitor la o minciuna?
Mai mult, invoca faptul ca si ceilalti fac acelasi lucru fara vreo urmare. Stie ca multi adulti triseaza si nu intelege de ce noi nu o putem face. Nu intelege de ce ii ceri sa traiasca in conformitate cu anumite standarde,  pe care vede clar ca cei din jur nu le respecta. Multi adulti nu se simt vinovati de faptul ca mint tinte anonime sau institutii. Probabil de aceea nu am putut sa-mi conving fetita ca este gresit sa minta despre varsta sa la cazarea la un hotel, cand a vazut clar langa noi, la cazare, cum o familie cu un copil la fel de mare a trisat. Cand copilul considera ca minciuna sa nu va face niciun rau nimanui, nu se simte vinovat. Daca cineva cu autoritate ii spune copilului sa minta, este probabil ca acesta sa nu aiba un sentiment de vina, minciuna este mai usor de spus. Fata mea mi-a venit cu o intrebare atunci cand incercam sa-i explic acestea: de ce spionii nu au un sentiment de vina pentru inselatoria lor? Raspunsul meu ca minciuna este autorizata de tara pentru care lucreaza n-a prea multumit-o, mi-a spus ca o minciuna spusa ramane mereu o minciuna si ar trebui sa se simta vinovati.
     Am experimentat si noi pe pielea noastra acest sentiment si sper sa-l fi inteles bine, astfel incat probabilitatea de a incerca sa triseze, chiar daca vede ca cei din jur asa fac, sa fie aproape nula.
      Am un copil care invata bine si sunt mandra de reusitele ei scolare, dar la un test nu s-a descurcat foarte bine, deoarece nu se pregatise suficient. Cand am intrebat-o a zis ca a facut bine, dar dupa aceea am vazut-o toata ziua cum a devenit ursuza si apatica si imediat am banuit cauza. Am asteptat sa vad cand va avea de gand sa-mi spuna si intre timp chiar i-am laudat reusitele catre o vecina, ea fiind de fata. Dupa ce ne-am despartit de vecina nu a mai putut rabda si mi-a spus plangand ca ii pare rau ca nu m-a ascultat si nu s-a pregatit mai bine pentru tema de la scoala si ca la test nu s-a descurcat excelent. De asemenea ii pare rau ca m-a mintit si ca alta data n-o va mai face.
    Ca orice parinte sper ca daca imi cresc bine copilul, el se va simti vinovat cand ma minte. Sper ca acest sentiment de vina sa faca mai greu de spus o minciuna, sa fie o povara si sa faca sa esueze orice tentativa de minciuna.
Sentimentul de vina in ceea ce priveste minciuna este cel mai puternic atunci cand mincinosul impartaseste aceleasi valori cu victima minciunii, dar ar trebui sa fie mereu prezent, chiar daca victima  este o tinta pe care nu o respecta si cu care nu impartaseste aceleasi valori.

16 comentarii la „Sentimentul de vina

  1. Înainte era o mentalitate diferită „hai spune-mi că e în regulă”, iar când copilul spunea, era luat la rost pentru fiecare cuvânt scos în loc să se discute despre problemă.
    Din acest motiv, mulți copii își mint părinți, nu toți știu cum să comunice cu ei și să încerce să îi învețe ceva din asta. Încredere se câștigă de ambele părți.

  2. Minciunile sunt minciuni chiar si cele nevinovate si cel mai rau este ca daca minte o data si scapa o sa vada minciuna ca pe o cale de scapare. Dar nu e nici o tragedie pentru ca toti mintim ca sa ne protejam pe noi si ca sa-i protejam pe ceilalti, dar asa cum zicea bunica mea minciuna are picioare scurte.

  3. E important sa ii invatam pe cei mici ce este bine si ce e rau, sa stie sa diferentieze niste lucruri. Minciunile nu ajuta mai ales daca sunt despre lucruri importante.

  4. Cred ca cu timpul isi dau si eu seama ce e bine si ce e rau. Nu cred ca trebuie sa ii presam cum nimic, sa le dam libertatea sa invete din propriile greseli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.